Decizia Nr.167 din 08.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă şi ale art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Felix IT“ - S.A. din Bucureşti şi de Societatea Comercială „Farmexim“ - S.A din Bucureşti în Dosarul nr. 23.645/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 16 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 23.645/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă şi ale art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Felix IT“ - S.A. din Bucureşti şi de Societatea Comercială „Farmexim“ - S.A. din Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că ordonanţa preşedinţială reprezintă o procedură specială în care, fără a prejudeca fondul pricinii, instanţa de judecată poate dispune măsuri vremelnice, în situaţia în care există motive care să justifice urgenţa unor astfel de măsuri. Prin interdicţia impusă de lege instanţei învestite cu soluţionarea ordonanţei de a nu face aprecieri asupra fondului cauzei, asupra situaţiei de fapt şi asupra dreptului dedus judecăţii, se aduce atingere prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 21 alin. (3), art. 24, art. 44, art. 45, art. 53 şi art. 124 din Legea fundamentală.Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 581 din Codul de procedură civilă şi ale art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004.Textele de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 581 din Codul de procedură civilă: „Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului. Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor şi chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare. Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen.“; – Art. 133 din Legea nr. 31/1990: „(1) Odată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii atacate.
(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauţiune.
(3) Împotriva ordonanţei de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la dreptul la apărare, art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 45 referitoare la libertatea economică, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 124 referitoare la înfăptuirea justiţiei. De asemenea, autorii excepţiei au invocat prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că, în numeroase cauze, s-a pronunţat asupra textelor de lege criticate, stabilind că acestea sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 426 din 10 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 11 iunie 2007, Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate instituie o procedură specială potrivit căreia instanţa de judecată poate dispune, prin ordonanţă preşedinţială, luarea unor măsuri cu caracter vremelnic a căror urgenţă este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Totodată, Curtea a constatat că prin procedura de urgenţă instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului persoanei la apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează posibilitatea pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiţiei în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990, Curtea constată că prin Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005, a statuat că dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 sunt norme de procedură a căror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa autorităţii legiuitoare. De asemenea, prin Decizia nr. 107 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 10 aprilie 2006, Curtea a reţinut că prin procedura reglementată de art. 133 din Legea nr. 31/1990 este posibilă, în calea de atac a recursului, şi examinarea ordonanţei de suspendare atât sub aspectul legalităţii, cât şi al temeiniciei. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă şi ale art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Felix IT“ - S.A. din Bucureşti şi de Societatea Comercială „Farmexim“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 23.645/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu