DECIZIE Nr.
166 din 27 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 616 si art. 619 din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 203 din 26 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 616 şi art. 619 din Codul civil,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Confort" - S.A. din Timişoara
în Dosarul nr. 1.087/30/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin
avocat, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Avand cuvantul, reprezentantul
autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 616 şi art. 619 din Codul civil,
reiterand argumentele expuse în faţa instanţei de
judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, apreciind că
dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
avand în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 27 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 1.087/30/2006, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 616 şi art. 619 din Codul civil, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Confort" - S.A. din Timişoara într-o
cauză avand ca obiect
pretenţii.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia susţine
că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1)
şi (2), art. 21 şi art. 44 alin. (1) -(6) din Constituţie, deoarece prin
prescriptibilitatea acţiunii în despăgubiri se creează un tratament inegal între proprietari - unul avand un
drept de servitute, iar celălalt avand dreptul la despăgubiri.
Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază că excepţia
ridicată este neîntemeiată, deoarece reglementarea dată de dispoziţiile Codului
civil privind servitutea de trecere asigură dreptul proprietarului fondului
aservit de a solicita despăgubiri în termenul prevăzut de lege.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului,Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinand încheierea de sesizare,
punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 616 şi art. 619 din Codul civil, avand următorul cuprins:
- Art. 616: „Proprietarul
al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieşire la calea publică, poate
reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu
îndatorire de a-l despăgubi în proporţie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
";
- Art. 619: „Acţiunea de despăgubire în cazul prevăzut prin art. 616 este
prescriptibilă; iar trecerea trebuie să urmeze după prescripţie, deşi acţiunea
de indemnitate nu s-ar mai putea admite."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2)
privind egalitatea în faţa legii, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie
şi ale art. 44 alin. (1) -(6) privind dreptul de proprietate privată.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea retine următoarele:
Cu privire la critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 616 şi art. 619 din Codul civil faţă de prevederile art. 16
alin. (1) şi (2) din Constituţie, se constată că textele criticate nu conţin
nicio prevedere care ar putea duce la concluzia înfrangerii principiului egalităţii, ele aplicandu-se deopotrivă tuturor celor aflaţi în ipoteza reglementată de
norma juridică.
Referitor la încălcarea prevederilor constituţionale
ale art. 21, se constată că liberul acces la justiţie presupune accesul la
mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte, fiind de competenta
exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în
faţa instanţelor judecătoreşti. Faptul că acţiunea de despăgubiri este
prescriptibilă nu este de natură să înfrangă dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la
justiţie şi la dreptul părţilor la un proces echitabil, deoarece legiuitorul,
în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie,
poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situaţii
juridice.
Se constată că nu poate fi reţinută nici critica de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 616 şi art. 619 din Codul civil faţă
de prevederile art. 44 alin. (1) -(6) din Constituţie. Astfel, textele
criticate referitoare la stabilirea servitutii de trecere, precum şi la
prescriptibilitatea acţiunii de despăgubiri sunt în deplină concordanţă cu
dispoziţiile constituţionale, conform cărora conţinutul şi limitele dreptului
de proprietate sunt stabilite de lege. Potrivit normelor constituţionale,
legiuitorul este, aşadar, competent să stabilească cadrul juridic pentru
exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principală
conferită de Constituţie, în aşa fel încat să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele
particulare ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări
rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Prin textele
de lege supuse controlului de constituţionalitate, legiuitorul a reglementat
condiţiile în care se poate stabili servitutea de trecere, respectiv
prescriptibilitatea acţiunii de despăgubiri, iar acest fapt nu reprezintă o
încălcare a dreptului de proprietate, aşa cum consideră autorul excepţiei, ci
exclusiv o garanţie a asigurării echilibrului între persoane cu interese
contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor
legitime.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 616 şi art. 619 din Codul civil, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Confort" - S.A. din Timişoara în Dosarul nr.
1.087/30/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu