DECIZIE Nr.
165 din 28 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 alin. 1 si art. 2781 alin. 7 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 300 din 4 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 1 şi ale art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Boris George Prodanof în
Dosarul nr. 4.623/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că autorul excepţiei
a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, referindu-se
la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 20 octombrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 4.623/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278
alin. 1 şi ale art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Boris George Prodanof în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 278 alin. 1 din Codul de procedură
penală este neconstituţional, întrucât procurorul care iniţial soluţionează plângerea nu este independent, în sensul
art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, deoarece „soluţia sa este confirmată sau infirmată de şeful său
ierarhic superior". Cât priveşte art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, se susţine că este în
contradicţie cu prevederile constituţionale invocate „prin faptul că nu se pot
administra toate probele admise de lege". In opinia autorului excepţiei,
judecătorul este „cenzurat" în soluţia sa de procurorul care anterior s-a
pronunţat în această cauză, câtă vreme verificarea de către instanţă a
rezoluţiei sau ordonanţei atacate se face pe baza lucrărilor şi a materialului
din dosarul cauzei, instrumentate de procuror, care nu reprezintă o instanţă
independentă şi imparţială.
Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In opinia instanţei, împrejurarea că legiuitorul a limitat posibilitatea de a
verifica rezoluţia sau ordonanţa atacată doar pe baza lucrărilor şi a
materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate nu
constituie o încălcare a dispoziţiilor cuprinse în art. 11, 20 şi 21 din Legea
fundamentală. Aceasta, întrucât instanţa de judecată are posibilitatea, în
măsura în care constată că organul de urmărire penală nu a administrat
suficiente probe, să trimită cauza procurorului, indicând faptele şi
împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin ce anume mijloace de probă.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 278 alin. 1 şi ale art. 2781 alin. 7 din
Codul de procedură penală, având următorul cuprins:
- Art. 278 (Plângerea contra actelor procurorului)
alin. 1: „Plângerea împotriva măsurilor luate sau a
actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de
acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul
general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de
secţie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie. ";
- Art. 2781 (Plângerea în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau a
ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată) alin. 7: „Instanţa,
judecând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza
lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi
prezentate."
Dispoziţiile constituţionale
pretins încălcate sunt cuprinse în art. 11 privind dreptul internaţional şi
dreptul intern, în art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind
drepturile omului, în art. 21 privind accesul liber la justiţie şi în art. 132
privind statutul procurorilor.
Se invocă, de asemenea, încălcarea art. 6 paragraful 1
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia astfel cum a fost formulată, Curtea
reţine următoarele:
I. In ceea ce priveşte
dispoziţiile art. 278 alin. 1 din Codul de procedură penală, privind plângerea
împotriva actelor procurorului, Curtea constată că acestea constituie norme de
procedură prin care legiuitorul, în temeiul competenţei sale constituţionale,
stabilită de art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, şi dând expresie
principiului controlului ierarhic ce guvernează activitatea procurorilor, în
conformitate cu art. 132 alin. (1) din Constituţie, a creat posibilitatea ca
eventualele măsuri eronate luate de procuror să fie îndreptate de către
procurorul ierarhic superior celui care a emis actul atacat. Contrar
susţinerilor autorului excepţiei, nu se aduce astfel atingere liberului acces
la justiţie, şi nici dreptului la un proces echitabil, câtă vreme legiuitorul a
asigurat posibilitatea cenzurării actelor procurorului de către instanţele
judecătoreşti. In acest sens, art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală reglementează plângerea la
instanţa de judecată împotriva acelor acte prin care procurorul soluţionează
cauza penală, fără ca aceasta să mai ajungă în faţa instanţei, respectiv
împotriva "rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei
ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau
de încetare a urmăririi penale date de
procuror". Aşa fiind, nu poate fi primită critica
de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 278 alin. 1 din Codul de procedură penală, în raport de
prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 şi 132, respectiv faţă de
prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
II. Referitor la critica de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, Curtea constată că aceasta
este neîntemeiată, de asemenea. Faptul că, în conformitate cu acest text legal,
verificarea de către instanţă a rezoluţiei sau ordonanţei atacate se realizează
numai pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a
înscrisurilor noi prezentate nu este de natură să aducă atingere liberului
acces la justiţie şi nici dreptului la un proces echitabil. Aceasta, întrucât
limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii
împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în
judecată este justificată având în vedere natura juridică a acestei plângeri,
care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc
procedural prin care se realizează un examen, sub aspectul legalităţii, al
rezoluţiei sau al ordonanţei procurorului atacate. Ca urmare, este firesc ca,
în vederea soluţionării plângerii, instanţa să verifice, pe baza lucrărilor şi
a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de
procuror la emiterea ordonanţei sau a rezoluţiei de netrimitere în judecată
atacate, dacă această soluţie a fost sau nu dispusă cu respectarea
dispoziţiilor legale.
Susţinerea autorului excepţiei în sensul că judecătorul
este „cenzurat" în soluţia sa de procurorul care anterior s-a pronunţat în
această cauză este contrazisă de reglementarea, prin dispoziţiile art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură
penală, a soluţiilor ce pot fi date de instanţă unei astfel de plângeri, după
cum urmează: „Instanţa pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a) respinge plângerea,
prin sentinţă, menţinând soluţia din rezoluţia sau ordonanţa atacată;
b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează
rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului în vederea
începerii sau a redeschiderii urmăririi penale, după caz. Dispoziţiile art. 333
alin. 2 se aplică în mod corespunzător;
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează
rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt
suficiente pentru judecarea cauzei, reţine cauza spre judecare, dispoziţiile
privind judecarea în primă instanţă şi căile de atac, aplicându-se în mod
corespunzător."
In mod evident, indiferent de soluţia pronunţată,
instanţa de judecată apreciază fără nici o îngrădire asupra legalităţii actului
emis de procuror, atacat pe calea plângerii, aceasta fiind de altfel chiar
raţiunea introducerii în Codul de procedură penală, prin Legea nr. 281 din 24
iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, a
dispoziţiilor art. 2781. In temeiul acestui text legal, instanţele
judecătoreşti, singurele autorităţi prin a căror activitate se realizează
justiţia [art. 126 alin. (1) din Constituţie], verifică soluţiile de
netrimitere în judecată pronunţate de procuror, confirmându-le sau
infirmându-le, după caz.
De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, prin Decizia nr. 414 din 12
octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.119 din 29 noiembrie 2004. Atât
considerentele, cât şi soluţia pronunţată în această decizie îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de natură să
ducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 278 alin. 1 şi ale art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Boris
George Prodanof în Dosarul nr. 4.623/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta