DECIZIE Nr.
1640 din 10 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. VII alin. (12), (16) si (17) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 3/2009 pentru modificarea si completarea
unor acte normative referitoare la organizarea si functionarea unor structuri
din cadrul aparatului de lucru al Guvernului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 48 din 21 ianuarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII alin. (12), (16)
şi (17) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2009
pentru modificarea şi completarea unor acte normative referitoare la
organizarea şi funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru
al Guvernului, excepţie ridicată de Roxana Chivoiu în Dosarul nr.
1.084/120/2009 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită
respingerea excepţiei ridicate ca devenită inadmisibilă,
întrucât Curtea a constatat neconstituţionalitatea textelor criticate prin
Decizia nr. 1.039 din 9 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 582 din 21 august 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 20 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 1.084/120/2009, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII alin. (12), (16)
şi (17) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2009
pentru modificarea şi completarea unor acte normative referitoare la
organizarea şi funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de
lucru al Guvernului, excepţie ridicată de Roxana Chivoiu într-o
cauză având ca obiect soluţionarea unui litigiu de muncă.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că textele criticate care condiţionează preluarea
sau angajarea personalului de obţinerea încrederii primului-ministru
încalcă egalitatea în drepturi, precum şi dreptul ia muncă. Se
mai susţine că textul criticat se constituie într-o veritabilă
derogare de la dispoziţiile Codului muncii, astfel încât o atare
reglementare este discriminatorie prin natura sa. In fine, se apreciază
că reglementarea raporturilor de muncă nu se poate face prin
ordonanţe de urgenţă şi că textul criticat
încalcă şi art. 115 alin. (6) din Constituţie, din moment ce
afectează dreptul constituţional la muncă.
Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
ridicată este întemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă,
întrucât, prin Decizia nr. 1.039 din 9 iulie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 21 august 2009, Curtea
Constituţională a statuat că Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 3/2009 este neconstituţională.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, în
temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât, prin Decizia nr.
1.039 din 9 iulie 2009, Curtea Constituţională a statuat că
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2009 este
neconstituţională.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta
excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. VN alin. (12), (16) şi (17) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 3/2009 pentru modificarea şi
completarea unor acte normative referitoare la organizarea şi
funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 11
februarie 2009, texte care au următorul cuprins:
„(12) Personalul Corpului de control al
primului-ministru este încadrat numai pe baza încrederii acordate de
primul-ministru şi cu condiţia semnării unui angajament de
loialitate. Retragerea încrederii are ca efect revocarea încadrării,
precum şi eliberarea sau destituirea din funcţie ori desfacerea
contractului de muncă, după caz. Numirea, modificarea, suspendarea,
încetarea raporturilor de muncă sau, după caz, de serviciu, precum
şi sancţionarea disciplinară a personalului Corpului de control
al primului-ministru se realizează prin ordonatorul principal de credite
al Secretariatului General al Guvernului [...].
(16) Personalul fostului Departament de Control al
Guvernului se preia în limitele numărului de posturi alocat prin decizie a
primului-ministru, pe baza îndeplinirii condiţiilor prevăzute de
lege, a bunului său renume şi a încrederii acordate de
primul-ministru, cu condiţia semnării unui angajament de loialitate,
cu păstrarea drepturilor salariale aferente funcţiei de
execuţie.
(17) Persoanele care nu se vor încadra în
prevederile alin. (16) vor fi concediate în condiţiile legii".
Autorul excepţiei susţine că textele
legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16
alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 41 alin. (1) privind dreptul
la muncă, ale art. 73 alin. (3) lit. p) privind categoriile de legi
şi ale art. 115 alin. (6) privind delegarea legislativă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
ridicată, Curtea observă că, prin Decizia nr. 1.039 din 9 iulie
2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 21
august 2009, pronunţată în cadrul controlului a priori de
constituţionalitate, a constatat neconstituţionalitatea Legii de
aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2009. Cu
acel prilej, Curtea a subliniat faptul că „declararea ca
neconstituţională a unei legi de aprobare a unei ordonanţe a
Guvernului include şi ordonanţa la care se referă, aceasta
încetând să mai producă efecte juridice, în condiţiile
prevăzute de dispoziţiile art. 147 alin. (1) din
Constituţie". Motivul principal care a dus la
neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 3/2009 a fost chiar încălcarea art. 41 din Constituţie, printre
altele, de textele legale criticate în prezenta cauză.
In consecinţă, Curtea reţine că
Decizia nr. 1.039 din 9 iulie 2009 consacră o interferenţă între
controlul a priori şi cel a posteriori de constituţionalitate,
în sensul că, în cadrul controlului a priori de constituţionalitate,
s-a declarat ca fiind neconstituţională o soluţie
legislativă cuprinsă într-un act normativ în vigoare. O atare
soluţie este justificată de imperativul ca în dreptul pozitiv să
nu existe sau să nu rămână în vigoare acte juridice vădit
neconstituţionale, Curtea neputând rămâne în pasivitate până
când Parlamentul în mod ipotetic ar fi respins ordonanţa de
urgenţă în cauză. In această situaţie, în temeiul
şi în condiţiile art. 1 alin. (5), art. 147 alin. (1) şi (4) din
Constituţie, respectiv art. 3 alin. (2) şi art. 29 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2009
şi-a încetat efectele, soluţia legislativă criticată fiind
cea care, de altfel, a atras această soluţie din partea Curţii
Constituţionale.
Având în vedere cele de mai sus, în temeiul art. 29
alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de
neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca
devenită inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca devenită inadmisibilă
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII alin.
(12), (16) şi (17) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 3/2009 pentru modificarea şi completarea unor acte normative
referitoare la organizarea şi funcţionarea unor structuri din cadrul
aparatului de lucru al Guvernului, excepţie ridicată de Roxana
Chivoiu în Dosarul nr. 1.084/120/2009 al Tribunalului Dâmboviţa -
Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 10 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly