DECIZIE Nr.
1638 din 16 decembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. 2 si art. 38 alin. 4 din
Codul familiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 56 din 21 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - presedinte
Aspazia Cojocaru -judecator
Acsinte Gaspar -judecator
Mircea Stefan Minea -judecator
Iulia Antoanella Motoc -judecator
Ion Predescu -judecator
Puskas Valentin Zoltan -judecator
Tudorel Toader -judecator
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. 2 si art. 38 alin. 4 din
Codul familiei, exceptie ridicata de Alexandru Tudorache în Dosarul nr.
419/1.748/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civila, de Bogdan
Gheorghe Draghici în Dosarul nr. 2.814/303/2008 al Curtii de Apel Bucuresti -
Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, de Ion Paunescu
în Dosarul nr. 515/292/2010 al Judecatoriei Rosiorii de Vede, precum si de
catre Jean Constantin Antoniu Lascu în Dosarul nr. 19.251/4/2009 al
Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti - Sectia civila.
La apelul nominal se prezinta, personal, Alexandru
Tudorache, Bogdan Gheorghe Draghici si Jean Constantin Antoniu Lascu, autori ai
exceptiei de neconstitutionalitate, lipsa fiind celelalte parti, fata de care
procedura de citare este legal îndeplinita.
Magistratul-asistent refera asupra cauzelor si arata ca,
la Dosarul nr. 888D/2010, partea Cornelia Tudorache a depus note scrise prin
care solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate. In acest sens
apreciaza ca prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor art. 23
si art. 26 din Constitutie, si nici celor ale art. 8 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, astfel încât nu
poate fi vorba de o discriminare a tatalui, atâta vreme cât în Codul familiei
este consacrat principiul egalitatii parintilor în exercitarea ocrotirii
parintesti.
Curtea, din oficiu, pune în discutie problema conexarii
dosarelor nr. 888D/2010, nr. 1.265D/2010, nr. 2.366D/2010 si nr. 3.630D/2010,
având în vedere obiectul identic al acestora.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.265D/2010, nr. 2.366D/2010
si nr. 3.630D/2010 la Dosarul nr. 888D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda
cuvântul partilor prezente, respectiv Alexandru Tudorache, Bogdan Gheorghe
Draghici si Jean Constantin Antoniu Lascu, autori ai exceptiei de
neconstitutionalitate, care solicita admiterea exceptiei de
neconstitutionalitate.
Astfel, acestia sustin ca art. 1 alin. 2 din Codul
familiei este neconstitutional, textul de lege fiind discriminatoriu la adresa
tatalui, întrucât permite, mai ales, magistratilor sa discrimineze tatal, sa îl
trateze ca pe un parinte de rang inferior si sa ignore drepturile parentale ale
tatilor care îsi iubesc copiii si care doresc sa se implice în cresterea si
educarea lor.
Totodata, acest articol permite justitiei sa puna semnul
egal între interesele mamei si interesul superior al copilului, ignorând astfel
importanta relatiei tata-copil si oferta parentala superioara a multor tati.
Acestia arata ca justitia româna da câstig de cauza mamei sau familiei extinse
materne în peste 95% din litigiile aflate pe rolul instantelor, ignorând tatal
si rolul acestuia în cresterea si educarea copilului. Mai grav, în opinia
autorilor exceptiei, este faptul ca, desi custodia unica este acordata de
regula mamei, programul de vizitare rezervat tatalui este unul simbolic,
constând de cele mai multe ori în doua finaluri de saptamâna în fiecare luna,
indiferent de vârsta copilului. In acest context, sustin ca tatii, socotiti
suficient de buni pâna la pronuntarea divortului de mama copilului, sunt redusi
de magistrati doar la statutul de platitori de pensie alimentara, fiind brusc
considerati nedemni sa se mai implice în cresterea si educarea propriilor
copii, fiind deposedati brutal de toate drepturile parentale.
In final, învedereaza Curtii faptul ca discriminarea
tatalui în unele spitale sau sectii pentru copii este înca un fenomen prezent
si foarte nociv, iar justitia si autoritatile publice ignora faptul ca, în
prezent, circa 35.000 de tati se afla în concediul pentru cresterea si
îngrijirea copilului în vârsta de pâna la doi ani, ca acestia sunt parinti care
îsi iubesc copiii si care stiu sa îi ocroteasca, iar cei 2 parinti au drepturi
si obligatii egale, fiind complementari si la fel de importanti pentru copiii
lor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata, sens în care
invoca jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarelor, constata
urmatoarele:
Prin Incheierea din 25 februarie 2010, pronuntata în
Dosarul nr. 419/1.748/2008, Incheierea din 5 mai 2010, pronuntata în Dosarul
nr. 2.814/303/2008, Incheierea din 18 mai 2010, pronuntata în Dosarul nr.
515/292/2010, si Incheierea din 26 martie 2010, pronuntata în Dosarul nr.
19.251/4/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila, Curtea de Apel
Bucuresti - Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie,
Judecatoria Rosiori de Vede si Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti - Sectia
civila au sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 1 alin. 2 si art. 38 alin. 4 din Codul familiei, exceptie
ridicata de Alexandru Tudorache, Bogdan Gheorghe Draghici, Ion Paunescu si Jean
Constantin Antoniu Lascu cu ocazia solutionarii unor cauze civile având ca
obiect divort - încredintare minori.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca prevederile art. 1 alin. 2 din Codul
familiei instituie „o discriminare vadita fata de fiecare tata din aceasta
societate" si contravine, în mod evident, unor principii fundamentale ale
dreptului civil, cum ar fi principiul egalitatii în drepturi între barbati si
femei si principiul exercitarii drepturilor si al îndeplinirii îndatoririlor
parintesti în interesul copiilor, dat fiind ca legea apara doar interesele
mamei si copilului.
Cu privire la reglementarea cuprinsa în art. 38 alin. 4
din Codul familiei, autorii exceptiei o apreciaza ca fiind lipsita de precizie
si claritate, neîndeplinind astfel criteriul de calitate prevazut de Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, cea ce aduce
o atingere grava dreptului constitutional la un proces echitabil, prevazut de
art. 21 alin. (3), precum si dreptului la viata de familie, ocrotit de art. 26
alin. (1) din Legea fundamentala, raportat la art. 8 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila, Curtea
de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de
familie, Judecatoria Rosiori de Vede si Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti -
Sectia civila considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este neîntemeiata.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului,
Guvernul si Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecatorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, sustinerile partilor
prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la
dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie prevederile art. 1 alin. 2 si art. 38 alin. 4 din Codul familiei,
care prevad ca:
-Art. 1 alin. 2: „Statul apara interesele mamei si
copilului si manifesta deosebita grija pentru cresterea si educarea tinerei
generatii.";
- Art. 38 alin. 4: „La solutionarea cererilor
accesorii divortului, referitoare la încredintarea copiilor minori, obligatia
de întretinere si folosirea locuintei, instanta va tine seama si de interesele
minorilor."
Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin ca
prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art.
16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la
tratatele internationale privind drepturile omului, raportate la art. 8 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
referitor la dreptul la respectarea vietii private si de familie, si la art. 5
din Protocolul nr. 7 la conventie, care consacra egalitatea între soti, art. 21
alin. (3) privind accesul liber la justitie, art. 26 alin. (1) potrivit carora
„autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si
privata", precum si art. 49 referitoare la protectia copiilor si a
tinerilor.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
constata ca prevederile de lege criticate din Codul familiei au mai facut
obiect al controlului de constitutionalitate, prilej cu care instanta de
contencios constitutional a statuat ca acestea nu contravin Legii fundamentale.
Astfel, în ceea ce priveste art. 1 alin. 2 din Codul
familiei, prin Decizia nr. 326 din 13 martie 2008, publicata în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 31 martie 2008, Curtea a constatat
ca acesta contine dispozitii cu valoare de principiu. Astfel, textul de lege
criticat „reglementeaza preocuparea statului de a apara interesele mamei si ale
copilului, care se realizeaza si prin actiunea de stabilire a paternitatii
copilului din afara casatoriei. Institutia ocrotirii copilului este
reglementata si în acte internationale la care România este parte: Conventia cu
privire la drepturile copilului, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei
Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ratificata de România prin Legea nr.
18/1990, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Pactul international
privind drepturile civile si politice etc.
Ca atare, Curtea a constatat ca preocuparea statului de
a ocroti copilul nu aduce atingere valorilor aparate de Constitutie, ci, dimpotriva,
da expresie respectarii si garantarii drepturilor lui, în acord cu interesul
superior al acestuia".
In acelasi mod, Curtea a statuat ca nu poate fi retinuta
critica privind încalcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie,
întrucât „prevederile art. 1 alin. 2 din Codul familiei se aplica tuturor celor
aflati în ipoteza descrisa de norma legala criticata".
Pentru aceleasi considerente, Curtea constata ca nu
poate fi retinuta nici contrarietatea textului de lege criticat fata de
dispozitiile art. 5 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care consacra egalitatea
între soti.
Referitor la art. 38 alin. 4 din Codul familiei, prin
Decizia nr. 20 din 12 ianuarie 2010, publicata în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 79 din 5 februarie 2010, si Decizia nr. 133 din 5
februarie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318
din 13 mai 2009, Curtea a retinut ca, „în ceea ce priveste protectia copiilor, consacrata
constitutional în art. 49 din Legea fundamentala, aceasta se realizeaza prin
încredintarea lor unuia dintre parinti care exercita astfel drepturile
parintesti. Potrivit art. 43 alin. 3 din Codul familiei, parintele divortat
caruia nu i s-a încredintat copilul pastreaza dreptul de a avea legaturi
personale cu acesta si de a veghea la cresterea, educarea, învatatura si
pregatirea lui profesionala, iar parintele caruia i s-a încredintat copilul,
fiind tinut sa îi asigure fostului sot, care si-a pastrat calitatea de parinte,
realizarea efectiva a drepturilor conferite de lege. O atare conduita
cooperanta este impusa de împrejurarea ca drepturile mentionate constituie
mijloace pentru îndeplinirea obligatiilor pe care le are orice parinte fata de
copilul sau si care subzista atât timp cât parintele nu este decazut din
drepturile parintesti".
Totodata, Curtea a retinut ca „desfacerea casatoriei
prin divort si, implicit, separarea parintilor duc, evident, la modificarea
modului de exercitare a drepturilor si îndatoririlor parintesti fata de copil.
Diferentierile sunt determinate de separarea parintilor si de imposibilitatea
obiectiva de mentinere si dupa desfacerea casatoriei a acelorasi modalitati de
exercitare a drepturilor si îndatoririlor parintesti. Orice hotarâre
judecatoreasca pronuntata de catre instanta în procedura de desfacere a
casatoriei prin divort va tine seama de interesul superior al copilului. In
acest sens sunt si prevederile art. 42 alin. 1 din Codul familiei cu privire la
ascultarea minorului care a împlinit vârsta de 10 ani în vederea pronuntarii
unei hotarâri cu privire la încredintarea acestuia unuia dintre parinti".
Asa fiind, întrucât nu au aparut împrejurari noi, care
sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în aceasta
materie, solutia adoptata în precedent, precum si considerentele pe care
aceasta se întemeiaza îsi mentin valabilitatea si în cauza de fata.
De altfel, Curtea retine ca art. 396 si art. 397 din
Legea nr. 287/2009 - Codul civil, publicata în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009, care va intra în vigoare la data care va
fi stabilita în legea pentru punerea în aplicare a acestuia, reglementeaza
raporturile dintre parintii divortati si copiii lor minori, în sensul ca, dupa divort,
autoritatea parinteasca revine în comun ambilor parinti, afara de cazul în care
instanta decide altfel. In art. 398 din acelasi act normativ se stipuleaza
faptul ca, atunci când exista motive întemeiate, având în vedere interesul
superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie
exercitata numai de catre unul dintre parinti, celalalt parinte pastrând
dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum
si dreptul de a consimti la adoptia sau la casatoria acestuia.
In final, cu privire la critica referitoare la lipsa de
precizie si claritate a prevederilor art. 38 alin. 4 din Codul familiei, în
jurisprudenta sa, Curtea a retinut ca, „din cauza principiului generalitatii
legilor, continutul acestora nu poate prezenta o precizie absoluta. Una dintre
tehnicile de reglementare consta în recurgerea mai degraba la categorii
generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de
eficacitatea formulelor mai mult sau mai putin vagi pentru a evita o rigiditate
excesiva si a se putea adapta la schimbarile de situatie. Interpretarea si
aplicarea unor asemenea texte depind de practica (hotarârile din 25 mai 1993 si
din 20 mai 1999, pronuntate în cauzele Kokkinakis împotriva Greciei si Cantoni
contra Frantei). Functia decizionala acordata instantelor serveste tocmai
pentru a îndeparta îndoielile ce ar putea exista în privinta interpretarii
normelor, tinând cont de evolutiile practicii cotidiene, cu conditia ca
rezultatul sa fie coerent".
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si
al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. 2 si art. 38 alin. 4 din
Codul familiei, exceptie ridicata de Alexandru Tudorache în Dosarul nr.
419/1.748/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civila, de Bogdan
Gheorghe Draghici în Dosarul nr. 2.814/303/2008 al Curtii de Apel Bucuresti -
Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, de Ion Paunescu
în Dosarul nr. 515/292/2010 al Judecatoriei Rosiorii de Vede, precum si de
catre Jean Constantin Antoniu Lascu în Dosarul nr. 19.251/4/2009 al
Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti - Sectia civila.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata în sedinta publica din data de 16 decembrie
2010.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora