DECIZIE Nr.
1635 din 3 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (7) din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au
apartinut cultelor religioase din Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 32 din 15 ianuarie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (7) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind
retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din
România, excepţie ridicată de Nicolae Roşian, Iuliana
Roşian, Ileana Sonia Roşian, Nicolae Roşian şi Victor
Roşian în Dosarul nr. 1189.1/175/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia -
Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Eugenia Barb şi
Aurel Barb în Dosarul nr. 635/107/2009 şi, respectiv, de Marin Stoian
şi Dorina Camelia Stoian în Dosarul nr. 1.058/175/2008, ambele dosare ale
Tribunalului Alba - Secţia civilă.
Conexarea dosarelor şi dezbaterile au avut loc în
şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2009 şi au fost
consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de
timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 3 decembrie
2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin Incheierea nr. 6/F/CA/2009 din 6 mai 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 1189.1/175/2006 de Curtea de Apel Alba
Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi
încheierile din 6 şi 13 martie 2009, pronunţate în dosarele nr.'
1.058/175/2008 şi nr. 635/107/2009 de Tribunalul Alba - Secţia
civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin.
(7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea
unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.
Excepţia a fost invocată de Nicolae
Roşian, Iuliana Roşian, Ileana Sonia Roşian, Nicolae Roşian
şi Victor Roşian, de Eugenia Barb şi Aurel Barb, precum şi
de Marin Stoian şi Dorina Camelia Stoian, cu ocazia soluţionării
unor acţiuni în contencios administrativ având ca obiect anulare acte
administrative.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia
consideră că reglementarea cuprinsă în art. 3 alin. (7) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 este
neconstituţională, în condiţiile în care instituie, în mod
derogatoriu, o singură cale de atac împotriva deciziilor Comisiei speciale
de retrocedare, respectiv la instanţa de contencios administrativ în a
cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat. Impotriva
hotărârii pronunţate de instanţa de contencios administrativ pot
fi exercitate căile de atac prevăzute de Legea nr. 554/2004, atât de
părţile din actul administrativ, cât şi de către terţii
ale căror drepturi, inclusiv dreptul de proprietate sau alte drepturi
reale, pot fi lezate de aceste decizii, fără a putea ataca actele
administrative respective pe calea dreptului comun, aşa cum este
prevăzut expres în Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal apreciază
că dispoziţiile art. 3 alin. (7) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 încalcă accesul liber la
justiţie prin faptul că deciziile Comisiei speciale de retrocedare se
atacă în termen de 30 de zile de la comunicare cu contestaţie la
instanţa de contencios administrativ în a cărei rază
teritorială se află imobilul. Intrucât decizia nu este opozabilă
terţilor, nefiind supusă niciunei forme de publicitate, aceştia
se află în imposibilitatea de a lua cunoştinţă de
conţinutul actului, aflându-se în imposibilitatea de a acţiona în
justiţie în termenul prevăzut de lege pentru ocrotirea dreptului lor
de proprietate.
In acest sens s-a pronunţat Curtea
Constituţională prin Decizia nr. 797/2007, admiţând
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin.
(7) din Legea nr. 554/2004.
Tribunalul Alba - Secţia civilă apreciază că la examinarea
constituţionalităţii unui text de lege nu se are în vedere
compatibilitatea acestuia cu alte prevederi legale, ci doar cu principiile
şi prevederile Legii fundamentale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate invocată este
neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale,
întrucât reglementează posibilitatea contestării deciziilor Comisiei
speciale de retrocedare numai de către persoanele implicate în procedura
retrocedării, astfel că terţii interesaţi nu au
cunoştinţă de existenţa lor. Aceste decizii nu sunt publice
şi, ca atare, terţii care au un interes legitim nu au posibilitatea
de a le ataca pentru apărarea dreptului lor.
Or, accesul liber la justiţie, astfel cum este
reglementat de art. 21 din Constituţie, garantează dreptul
oricărei persoane de a se adresa neîngrădit justiţiei pentru
apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor
legitime, iar reglementarea criticată contravine acestor prevederi
constituţionale, deoarece restrânge în mod nejustificat sfera persoanelor
care pot contesta deciziile Comisiei speciale de retrocedare doar la
părţile din litigiu.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă
dispoziţiile art. 3 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au
aparţinut cultelor religioase din România, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, dispoziţii
care au următorul conţinut:
„(7) Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor
putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios
administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul
solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea
pronunţată de instanţa de contencios administrativ este
supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr.
554/2004."
Prevederile constituţionale pretins încălcate
de aceste dispoziţii de lege sunt cele ale art. 16 care consacră
egalitatea în faţa legii, art. 21 privind accesul liber la justiţie
şi cele ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că, în esenţă, autorii excepţiei
susţin faptul că reglementarea criticată este
neconstituţională, deoarece instituie un regim diferenţiat în
ceea ce priveşte posibilitatea atacării de către terţele
persoane a deciziilor emise în temeiul Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 94/2000. Astfel, consideră că prin procedura
prevăzută de legea contenciosului administrativ aceste persoane -
terţi faţă de actul administrativ respectiv ar fi private de
valorificarea unui drept constituţional, şi anume accesul la
justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Referitor la această critică, Curtea
reţine că, potrivit art. 11 din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act
administrativ individual nu pot fi introduse mai târziu de un an de la data
comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data
introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere,
după caz. Dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 94/2000, ca act normativ special în domeniul retrocedărilor
pe cale administrativă, se completează cu prevederile dreptului comun
în materie, respectiv Legea nr. 554/2004. In consecinţă, deciziile
Comisiei speciale de retrocedare, reprezentând acte administrative, pot fi
atacate de către terţi la instanţa de contencios administrativ,
în condiţiile Legii nr. 554/2004, aceştia având la dispoziţie un
termen de un an de la data luării la cunoştinţă în care
să atace actul administrativ contestat.
Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor
art. 16 din Constituţie, Curtea consideră că nu poate fi
reţinută susţinerea potrivit căreia norma legală
criticată „instituie un regim diferenţiat în ceea ce priveşte
ocrotirea dreptului de proprietate al cetăţenilor persoane fizice sau
a persoanelor juridice de drept privat faţă de persoanele juridice
beneficiare ale legislaţiei reparatorii, prevăzute de Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, care creează un regim
favorizant faţă de celelalte persoane juridice sau fizice beneficiare
ale prevederilor Legii nr. 10/2001", întrucât dispoziţiile legale în
cauză se referă distinct la două categorii de persoane, aflate
în situaţii juridice diferite.
Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii
Constituţionale, „principiul egalităţii în faţa legii
presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în
funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude,
ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii
diferite".
In final, Curtea constată că nu poate fi
primită nici susţinerea potrivit căreia dispoziţiile art. 3
alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000
contravin prevederilor art. 44 din Constituţie, întrucât, aşa cum
Curtea a constatat prin Decizia nr. 837 din 26 mai 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 21 iulie 2009, „scopul
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 a fost acela de a
retroceda foştilor proprietari imobilele ce au aparţinut cultelor
religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau
fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau
de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Prin urmare, legiuitorul a emis actul normativ criticat
tocmai în aplicarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Legea
fundamentală referitoare la garantarea dreptului de proprietate
privată şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale privind protecţia proprietăţii".
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d)
şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3,
al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu
majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au
aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicată de
Nicolae Roşian, Iuliana Roşian, Ileana Sonia Roşian, Nicolae
Roşian şi Victor Roşian în Dosarul nr. 1189.1/175/2006 al
Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ
şi fiscal, de Eugenia Barb şi Aurel Barb în Dosarul nr. 635/107/2009
şi, respectiv, de Marin Stoian şi Dorina Camelia Stoian în Dosarul
nr. 1.058/175/2008, ambele dosare ale Tribunalului Alba - Secţia
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 3 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora