DECIZIE Nr.
1624 din 16 decembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 si art. 52 alin. 2 si 3 din Codul
de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 104 din 9 februarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 şi art. 52 alin. 2 şi 3 din Codul
de procedură penală, excepţie ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr.
2.938/99/2009 al Curţii de Apel laşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens,
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 16 martie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 2.938/99/2009, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 şi
art. 52 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală.
Excepţia a fost ridicată de Emil Balaure cu ocazia
soluţionării recursului formulat împotriva unei sentinţe penale având ca obiect
plângere împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate încalcă
dreptul la un proces echitabil, întrucât împiedică părţile să recuze toţi
judecătorii unei instanţe.
Curtea de Apel Iaşi -
Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile de
lege criticate nu încalcă dispoziţiile din Legea fundamentală şi din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale invocate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 51 din Codul de procedură penală, modificate prin
Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 677
din 7 august 2006, şi ale art. 52 alin. 2 şi 3 din acelaşi cod, având următorul
cuprins:
-Art. 51: „In cazul în care
persoana incompatibilă nu a făcut declaraţie de abţinere, poate fi recuzată
atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, de oricare dintre
părţi, de îndată ce partea a aflat despre existenţa cazului de
incompatibilitate.
Recuzarea se formulează oral sau în scris, cu
arătarea pentru fiecare persoană în parte a cazului de incompatibilitate
invocat şi a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul recuzării.
Cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul
de judecată.
Nerespectarea
condiţiilor prevăzute în alin. 2 sau recuzarea aceleiaşi persoane pentru
acelaşi caz de incompatibilitate şi pentru temeiuri de fapt cunoscute la data
formulării unei cereri anterioare de recuzare care a fost respinsă atrage inadmisibilitatea cererii de
recuzare, care se constată de completul în faţa căruia s-a formulat recuzarea,
cu participarea judecătorului recuzat.
Completul în faţa căruia s-a formulat recuzarea, cu
participarea judecătorului recuzat, se pronunţă asupra măsurilor preventive.";
- Art. 52 alin. 2 şi 3: „Examinarea declaraţiei de
abţinere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul
când este prezent în instanţă, iar dacă se găseşte necesar, şi părţile, precum
şi persoana care se abţine sau a cărei recuzare
se cere.
Când abţinerea sau recuzarea priveşte cazul prevăzut
în art. 46 şi 49 alin. 1, instanţa, admiţând recuzarea, stabileşte care dintre
persoanele arătate în menţionatele texte nu va lua parte la judecarea
cauzei."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3)
din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, prevederi referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 51 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală au
mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi
prevederi din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauză, şi cu
motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 198 din 13 martie 2007, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din
17 aprilie 2007, Curtea a respins excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. 2 şi 3 din Codul de
procedură penală, reţinând că dispoziţiile de lege criticate nu aduc nicio
atingere liberului acces la justiţie şi dreptului părţilor la un proces
echitabil. Dimpotrivă, reglementarea modului de formulare a cererilor de
recuzare, realizată prin aceste texte de lege, are menirea de a asigura deplina
realizare a drepturilor constituţionale invocate. Stabilind că „cererea de recuzare poate privi numai
pe acei judecători care compun completul de judecată", precum şi faptul că este inadmisibilă recuzarea aceleiaşi persoane „pentru
acelaşi caz de incompatibilitate şi pentru temeiuri de fapt cunoscute la data
formulării unei cereri anterioare de recuzare",
legiuitorul a avut în vedere limitarea abuzului de
drept şi a posibilităţilor de tergiversare a soluţionării cauzelor, în deplină
concordanţă cu cerinţele dreptului la un proces echitabil.
De altfel, reglementarea procedurii de soluţionare a
cererilor de recuzare, în ansamblu, reflectă preocuparea legiuitorului pentru
asigurarea celerităţii acestei proceduri, respectiv pentru soluţionarea
cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversării acestora,
corespunzător cerinţelor impuse de art. 21 din Legea fundamentală.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei
de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin decizia mai sus menţionată,
precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi
în prezenta cauză, inclusiv în ceea priveşte dispoziţiile art. 51 alin. 1 şi 4
şi ale art. 52 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, faţă de care nu au
fost formulate critici distincte.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii:
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 şi art. 52 alin. 2 şi
3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Emil Balaure în Dosarul
nr. 2.938/99/2009 al Curţii de Apel laşi - Secţia penală şi pentru cauze cu
minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică