DECIZIE Nr. 162 din 22 martie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 si ale
art. 5 alin. (2) - (5) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar
si deconspirarea securitatii ca politie politica
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 355 din 27 aprilie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ion Tiuca - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent sef
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 3 si ale art. 5 alin. (2) - (5) din Legea nr. 187/1999
privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie
politica, exceptie ridicata de Marian Ureche din Bucuresti in Dosarul nr.
1/S/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila.
La apelul nominal raspunde autorul exceptiei, prin avocat Florian
Andreescu, cu delegatie depusa la dosar, constatandu-se lipsa Consiliului
National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, fata de care procedura de
citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul autorului exceptiei solicita admiterea acesteia, intrucat
considera ca textele de lege criticate, care definesc notiunile de
"agent" si "colaborator" ai organelor de securitate ca
politie politica, conduc la invinovatirea unor categorii de persoane printr-o
decizie a unei autoritati autonome - Consiliul National pentru Studierea
Arhivelor Securitatii - fara o judecata prealabila, ceea ce suprima sau
ingradeste drepturile si libertatile fundamentale ale omului prevazute de
Constitutie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca neintemeiata, intrucat considera ca textele de lege
criticate nu contravin prevederilor art. 21, art. 23 alin. (11) si ale art. 41
alin. (1) teza intai din Constitutie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 22 octombrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 1/S/2004,
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 si
ale art. 5 alin. (2) - (5) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul
dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica. Exceptia a fost
ridicata de Marian Ureche intr-o cauza avand ca obiect contestatia formulata de
acesta impotriva deciziei Consiliului National pentru Studierea Arhivelor
Securitatii, pronuntata in temeiul Legii nr. 187/1999.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca art. 5 alin.
(2) - (5) din Legea nr. 187/1999, care defineste organele de securitate ca
politie politica prin notiunile de "agent", "colaborator"
sau asimilati ai colaboratorilor, incalca prevederile art. 23 alin. (8) din
Constitutie prin aceea ca persoanele astfel definite sunt considerate,
"fara putinta de tagada [...]", "aprioric vinovate datorita simplei
lor apartenente la una din structurile securitatii", iar in actiunile
pornite impotriva acestora "cauza este prejudecata". Se considera ca,
de altfel, alin. (2) - (5) ale art. 5 se abat chiar de la prevederile alin. (1)
ale aceluiasi articol, potrivit carora organe de securitate ca politie politica
sunt, intre altele, cele create pentru suprimarea sau ingradirea drepturilor si
libertatilor fundamentale ale omului; asadar, textele de lege criticate trebuie
interpretate "doar prin prisma consecintelor" asupra acestor drepturi
si libertati. Se mai sustine ca prevederile mentionate incalca art. 21 si art.
38 alin. (1) teza intai din Constitutie "prin maniera in care sunt
concepute" si "datorita modului de prejudecare a cauzei".
In continuare, autorul exceptiei sustine ca si art. 3 din lege incalca
dispozitiile Constitutiei. In acest sens, arata ca, "potrivit art. 3 din
Legea nr. 187/1999, toate persoanele prevazute la art. 2 sunt obligate sa dea
declaratii autentificate privind apartenenta sau neapartenenta la organele de
securitate, ca politie politica, sub anumite consecinte pentru declaratia pe
proprie raspundere, precum si cu publicarea acestor persoane in Monitorul
Oficial, fara a se cunoaste: cine stabileste care sunt structurile considerate
ca fiind de natura politiei politice cu consecinte negative asupra acestor
persoane; daca persoana in cauza are o anumita vinovatie prin faptul ca s-a
aflat o scurta perioada ca lucrator activ si a fost data afara pentru lipsa de
activitate, sau pentru ca era suspect, sau pentru ca avea rude in strainatate,
sau daca, si mai rau, s-a aflat pe listele de colaboratori fara sa cunoasca
[...]".
In concluzie, considera ca Legea nr. 187/1999, in ansamblul sau, contine
dispozitii neconstitutionale, iar Curtea Constitutionala ar trebui sa
"aprecieze din initiativa proprie, urmare unei analize cat mai obiective,
ca unele din textele mentionate" pot incalca si alte prevederi din
Constitutie, scopul analizei fiind evitarea unei noi incalcari a drepturilor si
libertatilor cetatenilor.
Exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulata, priveste si
dispozitiile art. 16 lit. c) din Hotararea Parlamentului nr. 17/2000 pentru
adoptarea Regulamentului de organizare si functionare a Consiliului National
pentru Studierea Arhivelor Securitatii ca Politie Politica, insa din incheierea
de sesizare a Curtii Constitutionale rezulta ca autorul acesteia a renuntat la
sustinerea ei, iar Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila, a retinut
numai exceptia cu privire la dispozitiile art. 3 si ale art. 5 alin. (2) - (5)
din Legea nr. 187/1999.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila apreciaza ca art. 5 alin.
(2) - (5) si art. 3 din Legea nr. 187/1999 nu incalca prevederile
constitutionale ale art. 16 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (2), art. 23
alin. (8) si ale art. 30 - 31. Aceasta, deoarece art. 5 alin. (2) - (5) din
lege "cuprinde reglementari de ordin terminologic", iar art. 3
"reglementeaza obligatia depunerii, de catre persoanele care candideaza
spre a fi alese sau numite intr-o demnitate sau functie din cele prevazute la
art. 2 din lege, a unor declaratii privind apartenenta sau neapartenenta ca
agent sau colaborator al organelor de securitate, ca politie politica,
determinata de natura si importanta functiei publice avute in vedere de
legiuitor".
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Astfel, se arata ca adoptarea Legii nr. 187/1999 a fost determinata de vointa
legiuitorului "de a oferi societatii romanesti o baza institutionala
credibila pentru a putea duce la bun sfarsit dificilul proces de clarificare a
trecutului comunist", iar Consiliul National pentru Studierea Arhivelor
Securitatii este, contrar sustinerilor autorului exceptiei, "o autoritate
autonoma a Administratiei Publice Centrale de Specialitate" ce isi
desfasoara activitatea sub controlul Parlamentului. Prin activitatea sa,
Consiliul asigura dreptul de acces la informatiile de interes public,
verificand din oficiu persoanele care candideaza pentru a fi alese sau numite
in demnitati ori functii publice. In legatura cu sustinerile referitoare la
neconstitutionalitatea art. 5 din lege, se arata ca acesta cuprinde
reglementari de ordin terminologic, ceea ce reprezinta o optiune a
legiuitorului privind conditiile de a caror indeplinire depinde
"catalogarea unor persoane ca facand parte din fostele organe ale
securitatii, precum si modul in care sunt stabilite criteriile de apreciere ale
unei persoane ca fiind agent/colaborator al organelor de securitate".
Referitor la criticile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 si
ale art. 5 alin. (2) - (5) din lege, prin raportare la art. 21, art. 23 alin.
(11) si art. 41 alin. (1) teza intai din Constitutie, se arata ca: accesul
liber la justitie nu este incalcat atata vreme cat, potrivit art. 16 alin. (1)
din Legea nr. 187/1999, decizia Colegiului Consiliului poate fi atacata in
termen de 30 de zile de la data comunicarii la Curtea de Apel - Sectia civila
in competenta careia isi are domiciliul cel care o contesta; Consiliul National
pentru Studierea Arhivelor Securitatii nu este o autoritate judecatoreasca care
sa pronunte o hotarare judecatoreasca de condamnare, in intelesul legii penale,
astfel ca nu se poate retine incalcarea art. 23 alin. (11), privind prezumtia
de nevinovatie, iar accesul la informatiile din domeniul de reglementare al
legii ce face obiectul controlului "permite publicului sa aiba o imagine
adecvata si sa-si formeze o opinie critica cu privire la societatea in care
traieste si la autoritatile care il guverneaza"; depunerea de catre
persoanele care urmeaza a fi alese sau numite intr-o functie sau demnitate
publica a declaratiilor de apartenenta sau neapartenenta ca agent sau
colaborator al organelor de securitate, ca politie politica, este determinata
de natura si importanta functiei sau demnitatii publice, care primeaza
interesului personal, asa incat nu se incalca art. 41 alin. (1) teza intai din
Constitutie, privind dreptul la munca.
Se invoca Decizia Curtii Constitutionale nr. 203 din 29 noiembrie 1999,
prin care aceasta a constatat ca nu se poate pronunta asupra eficientei si
oportunitatii adoptarii unei legi.
Avocatul Poporului, in punctul sau de vedere transmis cu adresa nr. 9.232
din 10 decembrie 2004, apreciaza ca dispozitiile art. 3 si ale art. 5 alin. (2)
- (5) din Legea nr. 187/1999 sunt constitutionale, iar exceptia de
neconstitutionalitate referitoare la art. 17 lit. c) din Hotararea
Parlamentului nr. 17/2000 este inadmisibila. Astfel, in legatura cu neconstitutionalitatea
textelor mentionate din legea criticata, se arata ca acestea nu contravin:
dreptului de acces la justitie de vreme ce decizia Colegiului Consiliului poate
fi atacata la curtea de apel competenta; egalitatii in drepturi a cetatenilor,
intrucat obligatia de a depune o declaratie pe proprie raspundere, privind
apartenenta sau neapartenenta ca agent sau colaborator al organelor de
securitate, revine tuturor categoriilor de personal "prevazute in ipoteza
normei legale, fara nici o discriminare pe criterii arbitrare". Cat
priveste invocarea incalcarii art. 30 si 31, referitoare la libertatea de
exprimare si dreptul la informatie, se mentioneaza ca prevederile de lege
criticate se fundamenteaza chiar pe aceste dispozitii constitutionale.
In sfarsit, se arata ca dispozitiile constitutionale ale art. 22 alin. (2)
si ale art. 23 alin. (11), invocate ca fiind incalcate, nu au relevanta in
cauza.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate
la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca este competenta, potrivit dispozitiilor
art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
3 si ale art. 5 alin. (2) - (5) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la
propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica. Aceste
prevederi au urmatorul cuprins:
- Art. 3: "(1) Persoanele care candideaza spre a fi alese sau numite
in una dintre demnitatile sau functiile prevazute la art. 2 sunt obligate sa
faca o declaratie autentica, pe propria raspundere, potrivit legii penale,
privind apartenenta sau neapartenenta ca agent sau colaborator al organelor de
securitate, ca politie politica. Inainte de alegere sau de numire verificarea
se face din oficiu, pentru persoanele care candideaza pentru a fi alese sau
numite in demnitatile ori in functiile prevazute la art. 2 lit. a) - c); de
asemenea, verificarea este obligatorie si pentru persoanele care au fost alese
sau numite in respectivele demnitati ori functii publice, inclusiv pentru cele
aflate in exercitiul respectivelor demnitati sau functii la data intrarii in
vigoare a prezentei legi, in cazul in care aceasta nu s-a facut in timpul
candidaturii.
(2) Declaratia prevazuta la alin. (1) se va depune o data cu cererea de
numire sau cu declaratia de acceptare a candidaturii.
(3) Verificarile se sisteaza daca persoana care exercita una dintre
demnitatile sau functiile enumerate la art. 2 demisioneaza sau, dupa caz,
renunta la candidatura ori la numire in termen de 15 zile de la data
comunicarii sau solicitarii acestor verificari.
(4) Pentru candidati verificarea se face, in mod obligatoriu, in ordinea
prezentei pe lista. Rezultatele verificarii vor fi publicate imediat in
Monitorul Oficial al Romaniei si vor fi puse la dispozitie mijloacelor de
informare in masa.
(5) In vederea verificarii, Biroul Electoral Central sau local, dupa caz,
va comunica in termen de 24 de ore listele cuprinzand candidatii Colegiului
Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, care va transmite
rezultatul in termen de 7 zile.";
- Art. 5 alin. (2) - (5): "(2) Este agent al organelor de securitate,
ca politie politica, in sensul prezentei legi, orice persoana care a indeplinit
calitatea de lucrator operativ, inclusiv acoperit, al organelor de securitate
in perioada 1945 - 1989.
(3) Este colaborator al organelor de securitate, ca politie politica, in
sensul prezentei legi, persoana care:
a) a fost retribuita sau recompensata in alt mod pentru activitatea
desfasurata in aceasta calitate;
b) a fost detinator de locuinta conspirativa sau de casa de intalnire;
c) a fost rezident al securitatii, in sensul prezentei legi;
d) orice alta persoana care a dat informatii securitatii, prin care s-a
adus atingere, nemijlocit sau prin alte organe, drepturilor si libertatilor
fundamentale ale omului. Informatiile cuprinse in declaratiile date in timpul
anchetei de catre persoana retinuta sau arestata pentru motive politice privind
cauza pentru care a fost cercetata, judecata si condamnata nu fac obiectul
acestei prevederi.
(4) Se considera colaborator al organelor de securitate, ca politie
politica, si persoana care a transmis sau a inlesnit transmiterea de
informatii, note, rapoarte sau alte acte, prin care se denuntau activitatea sau
atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, de natura sa aduca
atingere drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
(5) Sunt asimilati colaboratorilor prevazuti la alin. (3) persoanele care
au avut competente decizionale, juridice ori politice sau care prin abuz de
putere politica au luat decizii la nivel central sau local, cu privire la
activitatea securitatii sau cu privire la activitatea altor structuri de
represiune ale regimului totalitar comunist."
In opinia autorului exceptiei, dispozitiile de lege criticate sunt contrare
art. 21, art. 23 alin. (8) [devenit alin. (11)] si art. 38 [devenit art. 41]
alin. (1) teza intai din Constitutie, texte care prevad:
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor
intr-un termen rezonabil.
(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si
gratuite.";
- Art. 23 alin. (11): "Pana la ramanerea definitiva a hotararii
judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata";
- Art. 41 alin. (1) teza intai: "Dreptul la munca nu poate fi
ingradit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului
de munca este libera."
De asemenea, din incheierea de sesizare rezulta ca autorul exceptiei a mai
invocat si incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 22 alin. (2), ale
art. 30 si 31, fara a arata insa in ce consta aceasta incalcare.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea
Constitutionala retine urmatoarele:
In temeiul prevederilor Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar
si deconspirarea securitatii ca politie politica, precum si a Hotararii
Parlamentului nr. 17/2000, Colegiul Consiliului National pentru Studierea
Arhivelor Securitatii a adoptat procedura de deconspirare si publicare in
Monitorul Oficial al Romaniei a ofiterilor si subofiterilor, activi sau
acoperiti, implicati in activitati de politie politica. Ca urmare, in prezenta
cauza, potrivit probelor examinate, Colegiul Consiliului a stabilit ca in
activitatea desfasurata de autorul exceptiei de neconstitutionalitate, in
calitatea sa de ofiter cu diferite grade, intre anii 1965 - 1984, "se
regasesc elemente de politie politica asa cum sunt definite de art. 5 alin. 1
si 2 din Legea nr. 187/1999", astfel ca a emis Decizia nr. 44 din 29
martie 2004, in vederea aplicarii prevederilor art. 17 alin. (2) din legea
mentionata, respectiv publicarea acestor constatari in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea a III-a. Impotriva deciziei Marian Ureche a formulat
contestatie, care a fost respinsa prin Decizia Colegiului Consiliului National
pentru Studierea Arhivelor Securitatii nr. 70 din 4 mai 2004. Potrivit Legii
nr. 187/1999, aceasta decizie a fost contestata la Curtea de Apel Bucuresti -
Sectia civila, instanta de judecata in fata careia a fost ridicata exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 si ale art. 5 alin. (2) - (5) din
Legea nr. 187/1999.
In esenta, autorul exceptiei considera ca, potrivit prevederilor art. 5
alin. (2) - (5) din lege, persoanele definite prin notiunile de
"agent", "colaborator" sau "asimilati ai
colaboratorilor" ai organelor de securitate, ca politie politica, sunt
considerate, "fara putinta de tagada [...]", "aprioric vinovate
datorita simplei lor apartenente la una din structurile societatii", iar in
actiunile pornite impotriva lor "cauza este prejudecata", ceea ce
incalca art. 23 alin. (8) [devenit alin. 11] din Constitutie, referitor la
prezumtia de nevinovatie. Tot astfel, se considera ca, "prin maniera in
care sunt concepute" si "datorita modului de prejudecare a
cauzei", textele de lege criticate incalca si dispozitiile constitutionale
ale art. 21, privind "Accesul liber la justitie", si ale art. 38
alin. (1) teza intai [devenit art. 41], potrivit carora "Dreptul la munca
nu poate fi ingradit".
In legatura cu invocarea incalcarii art. 23 alin. (11) din Constitutie,
Curtea constata ca prezumtia de nevinovatie consacrata de textul constitutional
este proprie procesului penal si ca atare irelevanta intr-o cauza civila cum
este aceasta. Curtea nu poate retine nici invocarea incalcarii accesului liber
la justitie, de vreme ce litigiul a ajuns in fata unei instante judecatoresti,
si nici cea referitoare la ingradirea dreptului la munca, intrucat prevederile
art. 5 alin. (2) - (5) din legea criticata nu fac decat sa defineasca notiunile
de agent sau de colaborator al organelor de securitate ca politie politica si
nu cuprind vreo dispozitie privind dreptul la munca.
De altfel, criticile potrivit carora art. 5 alin. (2) - (5) din lege sunt
contrare prevederilor din Constitutie mentionate "prin maniera in care
sunt concepute" si "datorita modului de prejudecare a cauzei" nu
reprezinta aspecte de constitutionalitate, ci aprecieri personale ale autorului
exceptiei, asupra carora Curtea nu este competenta sa se pronunte.
Tot astfel, Curtea nu are competenta de a se pronunta in legatura cu
sustinerea referitoare la eventuala contrarietate dintre prevederile alin. (2)
- (5) ale art. 5 si cele ale alin. (1) al aceluiasi articol din lege, intrucat
nu intra in atributiile sale examinarea conformitatii dintre diferite
dispozitii legale, ci numai concordanta acestora cu principiile si normele
constitutionale.
In opinia autorului exceptiei, art. 3 din Legea nr. 187/1999, potrivit
caruia "toate persoanele prevazute la art. 2 sunt obligate sa dea
declaratii autentificate privind apartenenta sau neapartenenta la organele de
securitate ca politie politica [...], precum si publicarea acestor persoane in
Monitorul Oficial", este neconstitutional deoarece nu prevede "cine
stabileste care sunt structurile considerate ca fiind de natura politiei
politice cu consecinte negative asupra acestor persoane; daca persoana in cauza
are o anumita vinovatie prin faptul ca s-a aflat o scurta perioada ca lucrator
activ si a fost data afara pentru lipsa de activitate, sau pentru ca era
suspect, sau pentru ca avea rude in strainatate, sau daca, si mai rau, s-a
aflat pe listele de colaboratori fara sa cunoasca [...]".
Examinand aceste sustineri, Curtea constata ca ele urmeaza a fi respinse.
Art. 3 alin. (1) din lege dispune ca "Persoanele care candideaza spre a fi
alese sau numite in una dintre demnitatile sau functiile prevazute la art. 2
sunt obligate sa faca o declaratie autentica, pe proprie raspundere, potrivit
legii penale, privind apartenenta sau neapartenenta ca agent sau colaborator al
organelor de securitate, ca politie politica [...]", iar art. 2 stabileste
demnitatile sau functiile pentru care persoanele care le ocupa sau candideaza
trebuie sa faca aceasta declaratie. Or, asa cum s-a aratat, prezenta exceptie a
fost ridicata intr-o cauza civila in care se contesta deciziile Colegiului
Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, prin care s-a
retinut ca Marian Ureche "a desfasurat activitati de politie politica, asa
cum sunt definite acestea prin art. 5 alin. (1) si (2) din Legea nr.
187/1999", ceea ce determina aplicarea prevederilor art. 17 alin. (2) din
lege, si anume publicarea celor constatate in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea a III-a.
In ceea ce priveste art. 3 din lege, criticat de asemenea ca fiind
neconstitutional, Curtea constata ca, avand in vedere obiectul dosarului,
prevederile acestui text nu au legatura cu cauza. Asadar, in temeiul art. 29
alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, potrivit carora aceasta decide "[...] asupra exceptiilor
ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind
neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o
lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei
[...]", si exceptia de neconstitutionalitate referitoare la prevederile
art. 3 din Legea nr. 187/1999 urmeaza a fi respinsa.
In sfarsit, solicitarea adresata Curtii Constitutionale de a aprecia
"din initiativa proprie, urmare unei analize cat mai obiective, ca unele
din textele mentionate" pot incalca si alte prevederi din Constitutie,
scopul analizei fiind evitarea unei noi incalcari a drepturilor si libertatilor
cetatenilor, precum si de a constata ca legea in ansamblul sau contine
dispozitii neconstitutionale, nu poate fi primita. Potrivit jurisprudentei
constante a Curtii, neindicarea dispozitiilor din Constitutie in raport de care
textul de lege criticat este considerat neconstitutional constituie un motiv de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. Aceasta deoarece, potrivit
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea
Curtii Constitutionale, sunt neconstitutionale numai prevederile legale care
incalca dispozitiile sau principiile Constitutiei. De asemenea, conform art. 10
alin. (2) din aceeasi lege, sesizarile adresate Curtii trebuie motivate, iar
potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentala si art. 29 din Legea nr.
47/1992, Curtea este competenta sa se pronunte numai in limitele sesizarii.
Prin urmare, neindicarea de catre autorul exceptiei a normelor constitutionale
in raport cu care considera ca sunt neconstitutionale dispozitiile legale
criticate constituie un motiv de respingere, intrucat exceptia ridicata nu
este, in sensul constitutional al termenului, o exceptie de
neconstitutionalitate. Daca instanta de contencios constitutional s-ar socoti
competenta sa se pronunte asupra unei asemenea exceptii, ea s-ar substitui
partii in ceea ce priveste invocarea motivului de neconstitutionalitate
ridicat, exercitand astfel din oficiu controlul de constitutionalitate, ceea ce
este inadmisibil.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si
al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 si ale
art. 5 alin. (2) - (5) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar
si deconspirarea securitatii ca politie politica, exceptie ridicata de Marian
Ureche din Bucuresti in Dosarul nr. 1/S/2004 al Curtii de Apel Bucuresti -
Sectia a III-a civila.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 22 martie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent sef,
Gabriela Dragomirescu