Decizia Nr.162 din 08.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 136 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Comaliment“ - S.A. din Reşiţa în Dosarul nr. 3.191/115/2009 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.191/115/2009, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 136 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Comaliment“ - S.A. din Reşiţa.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că textul criticat creează premisele „exercitării unui abuz de minoritate îngrădind exercitarea accesului liber la o activitate economică şi libera iniţiativă.“ Astfel, unul sau mai mulţi acţionari reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 10% din capitalul social vor putea cere instanţei să desemneze unul sau mai mulţi experţi, însărcinaţi să analizeze anumite operaţiuni din gestiunea societăţii şi să întocmească un raport. În sarcina acestor experţi nu este prevăzută interdicţia de a comunica acţionarilor în particular sau terţilor datele referitoare la operaţiunile societăţii, astfel cum aceasta este prevăzută în sarcina cenzorilor, ceea ce înseamnă că experţii desemnaţi pot face publice informaţii despre operaţiunile societăţii, încălcându-se astfel prevederile art. 45 din Legea fundamentală.Tribunalul Caraş-Severin - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că dispoziţiile criticate sunt în deplină concordanţă cu regulile constituţionale privind libertatea economică. Aceasta implică, pe de-o parte, dreptul de a începe o activitate economică, libera iniţiativă, iar, pe de altă parte, exercitarea acestora în condiţiile legii. În contextul asigurării libertăţii economice, statul are obligaţia să impună reguli de disciplină economică, pe care agenţii economici trebuie să le respecte.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 136 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu următorul conţinut: „(1) Unul sau mai mulţi acţionari reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 10% din capitalul social vor putea cere instanţei să desemneze unul sau mai mulţi experţi, însărcinaţi să analizeze anumite operaţiuni din gestiunea societăţii şi să întocmească un raport, care să le fie înmânat şi, totodată, predat oficial consiliului de administraţie, respectiv directoratului şi consiliului de supraveghere, precum şi cenzorilor sau auditorilor interni ai societăţii, după caz, spre a fi analizat şi a se propune măsuri corespunzătoare.(1¹) Consiliul de administraţie, respectiv directoratul, va include raportul întocmit în conformitate cu alin. (1) pe ordinea de zi a următoarei adunări generale a acţionarilor.
(2) Onorariile experţilor vor fi suportate de societate, cu excepţia cazurilor în care sesizarea a fost făcută cu rea-credinţă.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 45 referitoare la libertatea economică. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul criticat care permite acţionarilor reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 10% din capitalul social al societăţii să ceară instanţei desemnarea unuia sau mai multor experţi, însărcinaţi cu analiza anumitor operaţiuni din gestiunea societăţii şi cu întocmirea unui raport, reprezintă o protecţie oferită acţionarilor minoritari în raport cu cei majoritari, fără a fi încălcat principiul constituţional al libertăţii economice. De asemenea, Curtea constată că textul criticat reprezintă expresia dreptului acţionarilor minoritari de control asupra gestiunii societăţii, precum şi a dreptului acestora la informare. Cererea formulată de către acţionarii minoritari trebuie să vizeze acte de gestiune concrete, care trebuie în mod suficient de clar precizate de către aceştia, numai asupra acestora instanţa putând încuviinţa efectuarea expertizei. Mai mult, dacă cererea a fost făcută cu rea-credinţă, onorariile experţilor vor fi suportate de chiar acţionarii care au solicitat desemnarea acestuia. Totodată, Curtea reţine că împotriva încheierii prin care instanţa desemnează unul sau mai mulţi experţi se poate formula recurs de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea pricinii, potrivit art. 336 din Codul de procedură civilă. Având în vedere cele expuse, precum şi jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional în sensul că principiul libertăţii economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor, Curtea constată că este neîntemeiată critica autorului excepţiei. În final, Curtea reţine că prin Decizia nr. 68 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 20 martie 2003, măsurile dispuse de textul criticat, prin finalitatea lor, concretizată în raportul întocmit de către experţii desemnaţi la cererea acţionarilor, vizează situaţia financiară a societăţii, care nu are nicio legătură cu terţi, eventuali concurenţi ai societăţii. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 136 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Comaliment“ - S.A. din Reşiţa în Dosarul nr. 3.191/115/2009 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu