Decizia Nr.1618 din 20.12.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320¹ din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Sinel Dicu în Dosarul nr. 1.916/121/2011 al Tribunalului Galaţi - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 543D/2011.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 862D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320¹ din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florea Cetăţeanu în Dosarul nr. 2.919/63/2011 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.047D/2011, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320¹ din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan-Iulian Făluţă în Dosarul nr. 11.016/99/2011 al Tribunalului Iaşi - Secţia penală.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 543D/2011, nr. 862D/2011 şi nr. 1.047D/2011 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 862D/2011 şi nr. 1.047D/2011 la Dosarul nr. 543D/2011, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320¹ din Codul de procedură penală, ridicată cu ocazia soluţionării unor contestaţii la executare, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 1.470/2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Decizia penală nr. 634/R din 18 aprilie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1.916/121/2011, admiţând recursul împotriva Încheierii din 7 aprilie 2011 a Tribunalului Galaţi - Secţia penală, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320¹ din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Sinel Dicu în Dosarul nr. 1.916/121/2011 al Tribunalului Galaţi - Secţia penală cu ocazia soluţionării unei contestaţii la executare.Prin Încheierea din 30 iunie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2.919/63/2011, Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320¹ din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Florea Cetăţeanu cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale prin care a fost respinsă ca inadmisibilă o contestaţie la executare.Prin Încheierea din 12 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 11.016/99/2011, Tribunalul Iaşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320¹ din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Ioan-Iulian Făluţă cu ocazia soluţionării unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 320¹ din Codul de procedură penală încalcă principiile privind neretroactivitatea legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la apărare, dreptul la libertate şi siguranţă, dreptul la un proces echitabil, prezumţia de nevinovăţie, dreptul la un recurs efectiv, interzicerea abuzului de drept şi limitarea folosirilor restrângerilor drepturilor, întrucât creează discriminare între inculpaţii pentru care nu a fost citit actul de sesizare a instanţei, care pot beneficia de procedura simplificată de judecată ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei, şi persoanele condamnate definitiv la momentul intrării în vigoare a legii penale mai favorabile, cărora nu le este aplicabilă însă cauza de reducere a pedepsei. Consideră că, în măsura în care au comis infracţiuni de acelaşi tip, cele două categorii de persoane se află în situaţii identice şi nu există nicio justificare obiectivă şi rezonabilă pentru instituirea unui tratament juridic diferenţiat.Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că este neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei.Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 320¹ din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile din Legea fundamentală şi din actele normative internaţionale invocate.Tribunalul Iaşi - Secţia penală apreciază ca fiind neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei. Arată că textul de lege criticat nu poate fi aplicat şi celor condamnaţi definitiv, întrucât aceştia nu se mai află în procedura judecării cauzei, situaţie diferită ce presupune şi un tratament juridic diferit, tratament care rămâne la aprecierea exclusivă a legiuitorului.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale. Menţionează că acest punct de vedere a fost reţinut în Decizia nr. 1.470/2011, prin care Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul neconstituţionalităţii prevederilor art. 320¹ din Codul de procedură penală. în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, precum şi în sensul neconstituţionalităţii alineatului final al art. 320¹ din Codul de procedură penală.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 320¹ din Codul de procedură penală, introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Textul de lege criticat are următorul cuprins:Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată. La termenul de judecată, instanţa întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, procedează la audierea acestuia şi apoi acordă cuvântul procurorului şi celorlalte părţi. Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse. Dacă pentru soluţionarea acţiunii civile se impune administrarea de probe în faţa instanţei, se va dispune disjungerea acesteia. În caz de soluţionare a cauzei prin aplicarea alin. 1, dispoziţiile art. 334 şi 340-344 se aplică în mod corespunzător. Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispoziţiile alin. 1-6 nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă. În caz de respingere a cererii, instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, precum şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 1 referitoare la obligaţia de a respecta drepturile omului, ale art. 5 privind dreptul la libertate şi siguranţă, ale art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 14 referitoare la interzicerea discriminării, ale art. 17 privind interzicerea abuzului de drept şi ale art. 18 referitoare la limitarea folosirilor restrângerilor drepturilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 2 paragraful 3 privind dreptul la un recurs efectiv din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum şi ale art. 9 referitoare la dreptul la libertatea persoanei, ale art. 10 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 11 referitoare la prezumţia de nevinovăţie din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 320¹ din Codul de procedură penală nu au legătură cu soluţionarea cauzelor având ca obiect contestaţii la executare, deoarece judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei poate interveni numai până la pronunţarea unei hotărâri definitive. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei.“Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320¹ din Codul de procedură penală, ridicată cu ocazia soluţionării unor contestaţii la executare, va fi respinsă ca inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320¹ din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Sinel Dicu în Dosarul nr. 1.916/121/2011 al Tribunalului Galaţi - Secţia penală, de Florea Cetăţeanu în Dosarul nr. 2.919/63/2011 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de Ioan-Iulian Făluţă în Dosarul nr. 11.016/99/2011 al Tribunalului Iaşi - Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 decembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,Augustin ZegreanMagistrat-asistent, Oana Cristina Puică