DECIZIE Nr.
1606 din 9 decembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si art. 276 alin. (1)
lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 82 din 1 februarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Benke Karoly -
magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 276 alin. (1)
lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Tepromex" - S.R.L. Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr.
2.392/288/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercială şi de contencios
administrativ fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că
dispoziţia legală criticată, prevăzând obligaţia încheierii contractului
individual de muncă în formă scrisă, previne comportamentul abuziv al
angajatorului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 6 mai 2010, pronunţată în Dosarul
nr. 2.392/288/2009, Tribunalul Vâlcea - Secţia comercială şi de contencios
administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 276 alin. (1)
lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Tepromex" - S.R.L. Râmnicu Vâlcea într-o cauză
având ca obiect recursul formulat împotriva unei sentinţe prin care a fost
respinsă ca neîntemeiată plângerea introdusă împotriva procesului-verbal de
constatare şi sancţionare a contravenţiei
prevăzute de art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
In motivarea excepţiei
de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că
încheierea unui contract individual de muncă înainte de începerea raporturilor
de muncă nu are nicio relevanţă din perspectiva faptului că, după încheierea
acestuia, fie angajatul nu se mai prezintă la muncă, fie angajatorul alege să
nu îl mai primească la muncă. Totodată, textul art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii sancţionează în mod nejustificat de aspru o ipoteză
dificil de probat, şi anume neîncheierea contractului individual de muncă în
condiţiile în care „negativul nu poate fi probat". Un astfel de text legal
dă naştere la abuzuri şi interpretări în constatare.
Tribunalul Vâlcea - Secţia comercială şi de
contencios administrativ fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 276 alin. (1) lit. e) din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 72 din 5
februarie 2003, care au următorul cuprins:
-Art. 16 alin. (1): „Contractul
individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă
scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de
muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică,
persoana fizică autorizată să desfăşoare o activitate independentă, precum şi
asociaţia familială au obligaţia de a încheia, în formă scrisă, contractul
individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.";
- Art. 276 alin. (1) lit. e): „(1) Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele
fapte:
e) primirea la muncă a persoanelor fără încheierea
unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la
3.000 lei la 4.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi
valoarea cumulată de 100.000 lei."
Autorul excepţiei susţine, în esenţă, că dispoziţiile
legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1)
referitor la dreptul la muncă şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) ce instituie
obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că prevederile legale criticate au mai format obiect al controlului de
constituţionalitate în raport cu critici identice de neconstituţionalitate.
Spre exemplu, prin Decizia nr. 1.109 din 8 septembrie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 9 octombrie 2009, Curtea a statuat că, „întrucât
contractul individual de muncă reprezintă cea mai concludentă dovadă a ceea ce
au convenit părţile, documentul pe baza căruia se poate verifica în ce măsură
şi-a îndeplinit obligaţiile oricare dintre părţi, ce drepturi poate revendica
şi ce răspunderi are, chiar şi în cadrul soluţionării unor eventuale litigii,
încheierea lui, chiar înainte de începerea raportului de muncă şi în formă
scrisă, este în interesul ambelor părţi.
Răspunderea pentru încheierea contractului individual
de muncă revine, în mod firesc, angajatorului. Existenţa contractului previne
comportamentul abuziv al angajatorului, dar şi atitudinea incorectă a
salariatului în îndeplinirea sarcinilor pentru care s-a angajat. Incadrarea în
muncă doar cu forme legale, pe baza unor contracte individuale de muncă,
asigură şi cunoaşterea şi exercitarea obligaţiilor legale ce le revin celor
care folosesc forţă de muncă salariată.
Prevederea obligaţiei încheierii contractului
individual de muncă, în formă scrisă, precum şi sancţionarea neîndeplinirii
acestei obligaţii legale nu îngrădesc în niciun fel exerciţiul dreptului la
muncă şi, cu atât mai puţin, libertatea comerţului".
Totodată, Curtea a reţinut că „în ceea ce priveşte
comerţul cu forţa de muncă (forţa de muncă în calitate de capital), fără a
împiedica în niciun fel libertatea comerţului, acesta trebuie strict
reglementat, mai ales prin prisma drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
cetăţenilor stabilite ca atare prin titlul II cap. II din Constituţie".
Intrucât nu au intervenit elemente noi, care să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele
şi soluţia deciziei menţionate îşi menţin valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 276 alin. (1)
lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Tepromex" - S.R.L. Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr.
2.392/288/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercială şi de contencios
administrativ fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 decembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly