DECIZIE   Nr. 160 din 22 martie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Legea petrolului nr. 238/2004

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 416 din 17 mai 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ion Tiuca             - procuror
    Maria Bratu           - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Legea petrolului nr. 134/1995, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Conpet" - S.A. din Ploiesti in Dosarul nr. 3.393/2004 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia civila.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Curtea dispune sa se faca apelul si in Dosarul nr. 3.377D/2004.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Curtea, avand in vedere ca exceptiile de neconstitutionalitate ridicate in cele doua dosare au acelasi autor si au un obiect identic, pune in discutie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.
    Reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere prevederile art. 164 din Codul de procedura civila, este de acord cu conexarea celor doua dosare.
    Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 16 si ale art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedura civila, dispune conexarea Dosarului nr. 556D/2004 la Dosarul nr. 546D/2004, care este primul inregistrat.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece textul legal criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 6 septembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 3.393/2004, si Incheierea din 21 septembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 3.377/2004, Curtea de Apel Ploiesti - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Legea petrolului nr. 134/1995, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Conpet"- S.A. din Ploiesti.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca art. 7 din Legea petrolului nr. 134/1995 si, in special, alin. (3) si (4) ale acestui articol contravin dispozitiilor art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (2) si art. 44 alin. (2) si (3) din Constitutie, cu motivarea ca "statul incalca aceste dispozitii constitutionale, deoarece in mod abuziv s-a creat o situatie privilegiata in detrimentul societatilor comerciale titulare ale operatiunilor petroliere, cat si a persoanelor fizice si juridice care detin actiuni la aceste societati".
    In opinia autorului exceptiei, prin art. 7 din Legea petrolului se constituie un nou drept de servitute legala cu privire la conductele petroliere, desi aceasta servitute exista de peste 30 de ani, iar proprietarilor terenurilor agricole scoase din circuitul agricol le-au fost platite despagubiri, astfel ca "s-a ajuns la crearea unor servituti privilegiate in favoarea actualilor proprietari de terenuri, care solicita din nou despagubiri pentru aceleasi terenuri". Legiuitorul, sustine autorul exceptiei, nu a avut in vedere ca exista deja o servitute legala si ca aceasta servitute se transmite o data cu fondul principal la noii dobanditori, indiferent de proprietarul de la care a dobandit acel teren.
    Dispozitiile art. 7 din Legea nr. 134/1995 incalca, de asemenea, si principiul ocrotirii proprietatii private in mod egal, indiferent de proprietar, prevazut de art. 44 alin. (2) din Constitutie. In argumentarea acestei critici, autorul exceptiei sustine ca "Statul Roman este si in prezent proprietarul acestor conducte petroliere", de aceea, avand in vedere ca "dreptul de servitute este un dezmembramant al dreptului de proprietate, el se creeaza in favoarea proprietarului fondului dominant si nu se transmite altor terti care nu sunt proprietari ai fondului dominant". In speta, statul, incalcand legea si principiile de drept, a instrainat acest drept de servitute titularilor operatiunilor petroliere. In acest fel, "prin transmiterea dreptului de servitute, statul a dorit sa scape de eventualele despagubiri ce urma sa le plateasca celor care au pornit in prezent actiuni in justitie", astfel ca "pe cai ocolite sunt expropriate o parte din veniturile societatilor comerciale si ale persoanelor care detin actiuni la aceste societati".
    Si, in fine, se mai sustine ca prin art. 7 din Legea nr. 134/1995 sunt incalcate si principiile inscrise in art. 1 alin. (5) din Constitutie, precum si prevederile art. 616 si urmatoarele din Codul civil, deoarece, arata autorul exceptiei, "respectarea Constitutiei si a legilor tarii nu este o indatorire exclusiva numai a unor categorii, ci a tuturor, si in principal a autoritatilor statului roman".
    Instanta de judecata apreciaza ca prevederile legale criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei. Se arata ca "ceea ce s-a dorit de catre legiuitor prin adoptarea acestor prevederi a fost o reglementare a situatiei raporturilor dintre proprietarii de teren si cei ce exploateaza conductele petroliere ce le traverseaza, incercand sa se asigure o protectie a proprietarilor al caror drept de proprietate a fost ingradit. Astfel, in conditiile in care persoanele pe ale caror terenuri sunt amplasate conducte petroliere, prin crearea acestei servituti legale, sunt afectate intr-o anumita masura in exercitarea prerogativelor dreptului lor de proprietate, era perfect legal si normal sa se prevada in favoarea acestora o modalitate de despagubire prin plata unei rente anuale".
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul precizeaza ca Legea petrolului nr. 134/1995 a fost abrogata prin Legea petrolului nr. 238/2004, prevederile art. 7 fiind preluate de noua lege in aceeasi numerotare. De aceea propune analizarea textului art. 7 in noua redactare din Legea nr. 238/2004, avand in vedere ca solutiile legislative criticate au fost preluate in mod corespunzator.
    Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Guvernul apreciaza ca aceasta este neintemeiata. Astfel, considera ca textul legal criticat nu contravine dispozitiilor art. 16 alin. (2) din Constitutie, intrucat se aplica tuturor celor aflati in situatia prevazuta in ipoteza normei legale. De asemenea, arata ca prevederile criticate nu contravin nici dispozitiilor art. 44 alin. (2) si (3) din Constitutie, care trebuie interpretate in coroborare cu dispozitiile alin. (1) al acestui articol, precum si cu alin. (5) al art. 136. Se precizeaza ca, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, statul a inteles sa instituie, prin norme cu caracter de lege, masuri care sa limiteze exercitarea atributelor dreptului de proprietate asupra "terenurilor, altele decat cele declarate de utilitate publica, necesare accesului in perimetrele de explorare sau exploatare si asupra terenurilor necesare oricaror activitati pe care acestea le implica, altele decat cele declarate de utilitate publica". Prin aceasta masura nu se aduce atingere dreptului de proprietate, in substanta sa, scopul fiind desfasurarea in conditii de securitate si la standarde de calitate a operatiunilor petroliere. In acest sens, este invocata jurisprudenta Curtii Constitutionale (de exemplu Decizia nr. 72/2004), care, in ceea ce priveste instituirea unei servituti legale, a statuat ca "autorul exceptiei pleaca de la o premisa gresita, constand in absolutizarea exercitiului dreptului sau de proprietate, facand abstractie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit carora "continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", ca si de acelea ale art. 136 alin. (5), care consacra caracterul inviolabil al proprietatii private "in conditiile legii organice". Potrivit acestor dispozitii, "legiuitorul este, asadar, competent sa stabileasca cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, in acceptiunea principala conferita de Constitutie, in asa fel incat sa nu vina in coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste limitari rezonabile in valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat."
    Avocatul Poporului arata, de asemenea, ca Legea petrolului nr. 134/1995 a fost abrogata expres prin Legea nr. 238/2004, solutia legislativa cuprinsa in art. 7 fiind preluata in principiu de art. 7 din noua reglementare.
    Cu privire la criticile de neconstitutionalitate formulate de autorul exceptiei, apreciaza ca legiuitorul este competent sa stabileasca cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, in asa fel incat sa nu vina in coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste limitari rezonabile in valorificarea acestuia. Chiar daca prin instituirea dreptului de servitute legala asupra terenurilor necesare accesului in perimetrele de explorare sau exploatare, titularul dreptului de proprietate sufera o ingradire in exercitarea atributelor dreptului sau de proprietate, avand in vedere ca pe aceasta cale se asigura valorificarea resurselor de petrol, bun public de interes national, reglementarea legala criticata nu contravine dispozitiilor art. 44 alin. (3) din Constitutie, intrucat nu poate fi asimilata aceasta situatie unei exproprieri. Este invocata in acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 72/2004. In concluzie, apreciaza textele legale criticate ca fiind constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca Legea petrolului nr. 134/1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 301 din 29 decembrie 1995, a fost abrogata expres potrivit art. 65 din Legea petrolului nr. 238/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 535 din 15 iunie 2004. Prevederile art. 7 au fost preluate insa de noua lege in aceeasi numerotare.
    Avand in vedere ca solutia legislativa criticata, si anume instituirea unui drept de servitute legala asupra terenurilor altele decat cele de utilitate publica, a fost preluata in noua reglementare, Curtea va exercita controlul de constitutionalitate asupra prevederilor art. 7 in redactarea data de Legea nr. 238/2004, potrivit carora: "(1) Asupra terenurilor, altele decat cele declarate de utilitate publica, necesare accesului in perimetrele de explorare sau exploatare si asupra terenurilor necesare oricaror activitati pe care acestea le implica, altele decat cele declarate de utilitate publica, se instituie, in favoarea titularului, un drept de servitute legala.
    (2) Exercitarea dreptului de servitute legala stabilit potrivit prevederilor alin. (1) se face contra platii unei rente anuale catre proprietarii terenurilor afectate de acesta, pe baza conventiei incheiate intre parti cu respectarea prevederilor legale, in termen de 60 de zile de la comunicarea catre proprietarii de terenuri a unei notificari scrise din partea titularului de acorduri si/sau permise.
    (3) In cazul in care partile nu ajung la un acord de vointa in termenul prevazut la alin. (2), stabilirea cuantumului rentei se va face de catre instanta, in conditiile legii.
    (4) Durata servitutii legale stabilite potrivit prevederilor alin. (1) este cea a operatiunilor petroliere, iar terenurile ce urmeaza a fi afectate vor fi determinate, in ceea ce priveste suprafetele si proprietarii, dupa principiul celei mai mici atingeri aduse dreptului de proprietate."
    Autorul exceptiei sustine ca acest text de lege incalca dispozitiile art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (2) si art. 44 alin. (2) si (3) din Constitutie, care au urmatorul continut:
    - Art. 1 alin. (5): "In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.";
    - Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";
    - Art. 44 alin. (2) si (3): "(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.
    (3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire. [...]."
    Autorul exceptiei considera, in esenta, ca prin plata rentei anuale ca urmare a exercitarii dreptului de servitute legala asupra terenurilor afectate, precum si a unor despagubiri catre noii proprietari, "sunt afectate atat fondurile societatii, cat si drepturile actionarilor, deoarece sunt platite din veniturile lor, statul neavand nici o contributie".
    Analizand criticile de neconstitutionalitate si argumentele aduse de autorul exceptiei in sustinerea acestora, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate.
    Textul art. 7 din Legea petrolului nr. 238/2004 instituie un drept de servitute legala asupra terenurilor altele decat cele declarate de utilitate publica, necesare accesului in perimetrele de explorare sau exploatare in favoarea titularului acestor operatiuni.
    Potrivit art. 14 alin. (1) din lege, sistemul national de transport al petrolului face parte din proprietatea publica a statului, fiind de importanta strategica. De asemenea, art. 19 din lege prevede ca transportul petrolului prin sistemul national de transport constituie un serviciu public de interes national si importanta strategica. Acest serviciu public are in vedere valorificarea unor bogatii ale subsolului, care, potrivit alin. (3) al art. 136 din Constitutie, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    In speta, autorul exceptiei desfasoara o activitate de transport al petrolului prin sistemul national de transport, pentru care percepe tarife de transport, stabilite de Agentia Nationala pentru Resurse Minerale.
    Fiind vorba de bunuri proprietate publica, potrivit art. 136 alin. (4) din Constitutie, acestea "sunt inalienabile". Inalienabilitatea bunurilor proprietate publica nu exclude, dimpotriva, presupune o integrare in circuitul economic si juridic al acestor bunuri. De aceea, acest text constitutional prevede ca "In conditiile legii organice, ele pot fi date in administrarea regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate;".
    In acord cu prevederile constitutionale, art. 27 din lege prevede ca operatiunile petroliere, inclusiv bunurile necesare realizarii acestor operatiuni, se concesioneaza in conditiile prevazute de lege de catre autoritatea competenta.
    Realizarea concesionarii presupune, prin forta imprejurarilor, crearea de bunuri care tin de domeniul proprietatii publice, precum si de domeniul privat, intelegandu-se ca, la incetarea concesiunii, acestea din urma vor ramane in proprietatea fostului concesionar. Delimitarea se va face insa in concret pe baza criteriilor prevazute de lege.
    Curtea nu poate retine nici critica potrivit careia prin reglementarea continuta de textul art. 7 se instituie o noua servitute asupra acelorasi terenuri pentru care era deja constituit un drept de servitute si ca statul "a instrainat acest drept de servitute titularilor operatiunilor petroliere, incalcand principiile de drept si urmarind de altfel sa scape de eventualele despagubiri ce ar urma sa le plateasca celor care au formulat actiuni in justitie".
    Art. 576 din Codul civil defineste servitutea ca fiind o sarcina impusa asupra unui imobil pentru uzul si utilitatea acestuia, avand un alt proprietar, jus in re aliena. Potrivit principiilor din dreptul comun, servitutea este un accesoriu al fondului si nu poate fi despartita de fond pentru a constitui un drept de sine statator. Ea nu poate fi instrainata, urmarita, ipotecata, independent de fondul al carui accesoriu este, si se transmite o data cu acesta. Astfel ca statul, proprietar al sistemului national de transport al petrolului, concesionand acest sistem societatii transportatoare in vederea realizarii serviciului public de transport, o data cu transferul folosintei acestuia a transmis si dreptul de servitute creat in favoarea sa asupra terenurilor traversate de aceste conducte.
    In ceea ce priveste plata unor despagubiri, aceasta obligatie ii revine potrivit art. 44 alin. (5) din Constitutie, care prevede ca: "Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritatii."
    Daca aceste despagubiri au fost platite sau nu, acest aspect constituie o problema de aplicare a legii, care excedeaza competentei Curtii Constitutionale.

    Pentru motivele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Legea petrolului nr. 238/2004, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Conpet" - S.A. din Ploiesti in dosarele nr. 3.393/2004 si nr. 3.377/2004 ale Curtii de Apel Ploiesti - Sectia civila.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 22 martie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu