DECIZIE Nr. 16*) din 7 februarie 1995
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 251 din 1 noiembrie 1995
*) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 87 din 3 octombrie
1995, publicata in Monitorul Oficial Nr. 251 din 1 noiembrie 1995.
Antonie Iorgovan - presedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecator
Miklos Fazakas - judecator
Doina Suliman - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat fara citarea partilor potrivit art. 24
alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, examinand exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor
art. 11 si 19 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, invocata de
Societatea Comerciala "Hercules" - S.A. Alba Iulia in Dosarul nr.
706/1994 al Curtii de Apel Alba Iulia constata urmatoarele:
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Incheierea din 18 noiembrie 1994, a sesizat
Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 11 si 19 din Legea nr. 29/1990, invocata de Societatea Comerciala
"Hercules" - S.A. Alba Iulia. Aceasta sustine ca art. 11 din legea
mentionata este neconstitutional, deoarece prin acesta se stabileste ca
instanta poate sa anuleze, in tot sau in parte, actul administrativ, sa oblige
autoritatea administrativa sa emita un act administrativ ori sa elibereze un
certificat, o adeverinta sau orice alt inscris, precum si sa se pronunte asupra
daunelor materiale si morale, dar nu se ocroteste si recunoasterea de catre
instanta a dreptului, inclusiv a dreptului de proprietate, desi acest drept
este prevazut atat prin art. 48 din Constitutia Romaniei, cat si prin art. 1
din Legea nr. 29/1990. In ceea ce priveste art. 19 din Legea nr. 29/1990, care
dispune ca legea se aplica numai actelor administrative emise ulterior intrarii
sale in vigoare, este considerat, de asemenea, neconstitutional, deoarece
contravine prevederilor art. 48 din Constitutie coroborate cu art. 20 si art.
41 din legea fundamentala, prin aceea ca aduce atingere drepturilor conferite
persoanelor prin art. 48, inclusiv protectiei dreptului de proprietate, ocrotit
in mod egal, indiferent de titular, potrivit art. 41 alin. (2), iar o eventuala
competenta a judecarii cauzelor care vizeaza acte administrative anterioare
legii de catre instantele civile ar determina aplicarea taxelor de timbru,
prevazute pentru aceste cauze, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 20 din
Constitutie si celor ale art. 26 din Pactul international cu privire la
drepturile civile si politice, potrivit caruia "toate persoanele sunt
egale in fata legii si au dreptul la o ocrotire egala din partea legii".
Paratul, Consiliul Judetean Alba, prin reprezentant, sustine ca in
actiunile de contencios administrativ trebuie intrunite conditiile prevazute la
art. 5 si 19 din Legea nr. 29/199O, acest din urma text avandu-si ratiunea in
aceea ca actele emise anterior datei de 8 decembrie 1990 cad sub incidenta
Legii nr. 1/1967.
Reprezentantul intervenientei, Societatea Comerciala "Parc" -
S.R.L. Alba Iulia, arata ca exceptia vizeaza un act administrativ pentru care
nu a fost realizata procedura prealabila.
Curtea de Apel Alba, dupa solicitarea Curtii Constitutionale, comunica
opinia sa in sensul ca dispozitiile art. 11 si 19 din Legea nr. 29/1990 nu
contravin prevederilor art. 150 alin. (1), art. 48 si art. 135 din Constitutie.
Cu privire la art. 19, se mai precizeaza ca, desi Legea nr. 29/1990 este
anterioara Constitutiei, prin consacrarea in acest text a principiului
neretroactivitatii, nu contravine Constitutiei, care consacra in mod expres
acest principiu.
Desi Legea nr. 29/1990 este anterioara Constitutiei, Curtea Constitutionala
este competenta sa se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate, din
moment ce pe baza ei s-au stabilit raporturi dupa data intrarii in vigoare a
Constitutiei, iar instanta chemata sa aplice legea apreciaza ca ea nu
contravine Constitutiei. Pe de alta parte, este de retinut ca Legea nr. 29/1990
a fost modificata in mod expres, dupa intrarea in vigoare a Constitutiei din
1991, prin Legea nr. 59/1993 si deci nu se mai pune problema abrogarii, ci a
constatarii constitutionalitatii sau neconstitutionalitatii.
CURTEA,
avand in vedere incheierea de sesizare, raportul intocmit in cauza,
dispozitiile art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 24 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992, retine:
Potrivit art 11 din Legea nr. 29/1990, "instanta, solutionand
actiunea, poate, dupa caz, sa anuleze, in total sau in parte, actul
administrativ, sa oblige autoritatea administrativa sa emita un act
administrativ ori sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt
inscris. Instanta este competenta sa se pronunte si asupra legalitatii actelor sau
operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus
judecatii".
Solutiile prevazute de text sunt in concordanta cu obiectivele
contenciosului administrativ stabilite prin art. 48 alin. 11) din Constitutie
si art. 1 din Legea nr. 29/1990, deoarece este vorba de invocarea vatamarii
unui drept printr-un act administrativ. Daca instanta constata ca s-a produs o
astfel de vatamare, ea poate, dupa caz, sa anuleze actul administrativ prin
care a fost vatamat dreptul, sa oblige autoritatea publica sa emita un act
administrativ sau sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt
inscris la care reclamantul are dreptul. De asemenea, autoritatea parata poate
fi obligata la repararea pagubei. Deci, in toate aceste ipoteze, consecinta este
recunoasterea si ocrotirea dreptului pretins, deoarece altfel nu s-ar fi dispus
anularea actului sau obligarea autoritatii la emiterea ori la eliberarea unui
act.
In legatura cu ocrotirea dreptului de proprietate la care se refera
reclamantul, este de retinut ca art. 41 alin. (1) din Constitutie garanteaza
dreptul de proprietate, dar in masura in care el exista in patrimoniul unui
subiect de drept. Un asemenea drept, daca este vatamat printr-un act
administrativ, poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ,
solicitandu-se, dupa caz, anularea actului, despagubiri, obligarea autoritatii
la emiterea unui act etc. Asa fiind, art. 11 din Legea nr. 29/1990 nu
contravine nici dispozitiilor art. 48 alin. (1) si nici celor cuprinse in art.
41 alin. (1) din Constitutie. Daca insa este vorba de stabilirea dreptului de
proprietate, el nu se face in conditiile contenciosului administrativ, ci pe
calea unei actiuni civile. Deci accesul la justitie, consacrat de art. 21 din
Constitutie, este asigurat.
In art. 19 din Legea nr. 29/1990 se precizeaza ca aceasta lege nu se aplica
actelor administrative emise anterior intrarii sale in vigoare, 8 decembrie
1990, dar se aplica cererilor introduse anterior acestei date, termenul de 30
de zile prevazut in art. 1 alin. (2) din Legea nr. 29/1990 reincepand sa curga
de la intrarea ei in vigoare.
Fiind vorba de o succesiune a legilor in timp, legiuitorul a fost obligat
sa prevada modul de solutionare a eventualelor conflicte intre cele doua legi,
Legea nr. 1/1967 si Legea nr. 29/1990, stabilind, conform principiului
neretroactivitatii, ca legea noua nu se aplica actelor administrative emise
anterior intrarii sale in vigoare. Pentru cererile introduse anterior si aflate
in curs de judecata s-a prevazut aplicarea imediata a legii noi.
Aceasta dispozitie nu este contrara Constitutiei ci, dimpotriva, concorda
cu dispozitiile art. 15 alin. (2), care au ridicat neretroactivitatea la
valoare de principiu constitutional.
Dispozitiile art. 19 din Legea nr. 29/1990 nu contravin nici prevederilor
art. 41 alin. (2) din Constitutie care stabileste ca proprietatea privata este
ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Referirea la lege are in
vedere, desigur, legea in vigoare, lege care, astfel cum s-a aratat, nu poate
fi aplicata retroactiv.
In sfarsit, art. 19 din legea mentionata nu contravine nici dispozitiilor
art. 20 din Constitutie sau celor ale art. 26 din Pactul international cu
privire la drepturile civile si politice. Potrivit art. 20 din legea fundamentala,
dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor
fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a
Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este
parte, iar daca exista neconcordanta intre acestea din urma si legile interne,
au prioritate reglementarile internationale. Pactul international cu privire la
drepturile civile si politice a fost ratificat de Romania si deci, potrivit
art. 11 alin. (2) din Constitutie, face parte din dreptul intern. Este de
observat ca nu exista o neconcordanta intre acesta si legile interne ci,
dimpotriva, in acord si cu alte reglementari internationale, Constitutia
consacra in art. 16 alin. (1) egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legii
si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
Faptul ca legea stabileste taxe de timbru diferite pentru cererile si
procesele din materia civila si pentru cele din materia contenciosului
administrativ nu incalca principiul egalitatii, deoarece acesta nu impune
uniformitate si deci, la situatii deosebite, legiuitorul poate adopta solutii
diferite. In cadrul aceleiasi categorii, insa, toti cetatenii sunt supusi
acelorasi taxe de timbru.
Ca urmare, exceptia invocata urmeaza a fi respinsa ca vadit nefondata.
Pentru motivele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin (1) lit. A.c), al art. 24 alin.
(2) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 11 si 19 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990,
invocata de Societatea Comerciala "Hercules" - S.A. Alba Iulia in
Dosarul nr. 706/1994 al Curtii de Apel Alba Iulia.
Cu recurs in termen de 10 zile de ia comunicare.
Pronuntata la data de 7 februarie 1995.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Antonie Iorgovan
Magistrat asistent,
Doina Suliman