DECIZIE Nr.
1595 din 26 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 883 din 17 decembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Viorel Valentin Nandroni în Dosarul nr.
2.201.1/325/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 13 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 2.201.1/325/2007, Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Viorel Valentin Nandroni în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 124 alin. (1), art. 20
alin. (2), precum şi art. 6 paragraful 1 şi paragraful 3 lit. b) şi d) din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
deoarece principiul oficialităţii procesului penal încalcă voinţa
proprietarului posibil lezat prin săvârşirea unei infracţiuni contra
patrimoniului şi îndreptăţeşte statul să sancţioneze şi persoana împotriva
căreia nu există plângerea penală a persoanei vătămate sau care înţelege să nu
participe în procesul penal.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face
trimitere la jurisprudenţa în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu
denumirea marginală Legalitatea şi oficialitatea procesului penal, care
au următorul conţinut: „Actele necesare desfăşurării procesului penal se
îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său
prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei
nr. 381 din 25 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 338 din 1 mai 2008, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din Codul de
procedură penală, reţinând în esenţă că „legiuitorul român a optat, cu anumite
excepţii, pentru regula generală de urmărire, judecare şi sancţionare din
oficiu a infracţiunilor, ca fapte antisociale. Astfel, s-a prevăzut ca în
anumite cazuri, datorită caracterului şi conţinutului concret al faptelor,
statutului special al autorului faptei ori al persoanei vătămate sau relaţiilor
speciale dintre făptuitor şi persoana lezată, punerea în mişcare a acţiunii
penale să fie condiţionată de existenţa plângerii prealabile a persoanei
vătămate. Generalizarea acestei condiţionări ar împiedica însă, în mod evident,
protecţia eficientă a societăţii, a intereselor generale faţă de faptele care
prezintă pericol social, prevăzute de legea penală.
Legea penală şi cea procesual penală consacră
principiul oficialităţii, apreciind că valori sociale importante pot fi mai
eficient ocrotite prin intervenţia directă a statului şi prin îndeplinirea din
oficiu a actelor necesare desfăşurării procesului penal".
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Viorel Valentin Nandroni în Dosarul nr. 2.201.1/325/2007 al Curţii de Apel
Timişoara - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 noiembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru