DECIZIE Nr.
159 din 27 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 158 alin. (1) din Ordonanta
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 195 din 21 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Cater Lemn" - S.R.L. din Şicula în
Dosarul nr. 3.137/246/2006 al Judecătoriei Ineu.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că
dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 12 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 3.137/246/2006, Judecătoria Ineu a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158
alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cater Lemn" -
S.R.L. din Şicula, judeţul Arad, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei
contestaţii la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat
este în contradicţie cu art. 44 alin. (1) din Constituţie privind garantarea
dreptului de proprietate, precum şi cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, privind protecţia proprietăţii, deoarece
termenul de 10 zile între anunţul privind licitaţia şi ţinerea licitaţiei este
insuficient pentru proprietar în vederea luării măsurilor necesare pentru
apărarea proprietăţii sale.
Judecătoria Ineu apreciază
că excepţia ridicată este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile art. 158 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 sunt
constituţionale, întrucât „legiuitorul este competent să stabilească cadrul
juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea
conferită de Constituţie, în aşa fel încât acestea să nu vină în coliziune cu
interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte
de drept, instituind unele limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca
drept subiectiv garantat".
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 158 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 863
din 26 septembrie 2005, care are următorul cuprins: „Pentru valorificarea
bunurilor sechestrate prin vânzare la licitaţie organul de executare este
obligat să efectueze publicitatea vânzării cu cel puţin 10 zile înainte de data
fixată pentru desfăşurarea licitaţiei."
In opinia autoarei excepţiei, dispoziţiile de lege
menţionate încalcă art. 44 alin. (1) din Constituţie privind garantarea dreptului de proprietate,
precum şi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind protecţia
proprietăţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că termenul de 10 zile prevăzut în art. 158 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 constituie un termen procedural minim pe care
organul de executare este obligat a-l respecta în cadrul procedurii de
valorificare, pe calea executării silite, a creanţelor fiscale. Vânzarea
bunurilor la licitaţie, cum este cazul în speţă, nu încalcă dreptul de
proprietate al autoarei excepţiei, garantat atât de art. 44 alin. (1) din
Constituţie, precum şi de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ea reprezentând
o modalitate legală de recuperare a creanţelor fiscale.
Autoarea excepţiei critică stabilirea termenului de 10
zile calendaristice, pe motiv că este insuficient şi nu asigură un interval de
timp rezonabil pentru ca proprietarul să poată lua măsuri efective pentru
prezervarea proprietăţii sale, comparativ cu alte termene prevăzute de Codul de
procedură civilă în materie de executare silită sau chiar din Codul de
procedură fiscală referitor la executarea silită a creanţelor fiscale. Sub
acest aspect, se constată că termenele joacă un rol particular în cadrul
procedurii judiciare corespunzător unor interese diverse. Astfel, în materia
executării silite a creanţelor fiscale reglementate de Codul de procedură
fiscală, instituirea unor termene procedurale este justificată fie prin aceea
că impun respectarea anumitor obligaţii, cum este cel prevăzut la art. 158
alin. (1), fie pentru a îndreptăţi părţile să îşi exercite anumite drepturi,
cum este termenul prevăzut la art. 170, termene menite să disciplineze activitatea
procesuală. Pe de altă parte, termenele procedurale trebuie să ţină seama şi de
interesele părţilor litigante, legiuitorul instituind termenul de cel puţin 10
zile prevăzut la art. 158 alin. (1) din Codul de procedură fiscală tocmai
pentru a-l proteja pe debitor, rezultând din prevederile alin. (2) al art. 158
că anunţul privind vânzarea la licitaţie se afişează şi la sediul ori
domiciliul debitorului, precum şi la locul vânzării.
De altfel, Codul de procedură fiscală reglementează
suficiente garanţii procesuale pentru ca debitorul să-şi apere interesele,
implicit proprietatea, prin posibilitatea suspendării, întreruperii sau
încetării executării silite, în conformitate cu dispoziţiile art. 144, sau a
contestării măsurii pe calea contestaţiei la executare.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 158 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cater
Lemn" - S.R.L. din Şicula în Dosarul nr. 3.137/246/2006 al Judecătoriei
Ineu.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu