DECIZIE   Nr. 158 din 14 octombrie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 64 din 14 februarie 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Marioara Prodan        - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala, ridicata de Dumitru Debecan in Dosarul nr. 7.032/1998 al Judecatoriei Medgidia.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca fiind inadmisibila, intrucat autorul exceptiei nu a indicat textele constitutionale considerate a fi incalcate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 7 iunie 1999 Judecatoria Medgidia a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Dumitru Debecan, prin aparator, in Dosarul nr. 7.032/1998. Obiectul procesului penal, in care a fost ridicata exceptia de neconstitutionalitate, il constituie tragerea la raspundere penala a lui Dumitru Debecan pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, prevazuta la art. 208 alin. 1 si la art. 209 lit. g) si i), cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, fapta comisa in paguba partii vatamate "Consumcoop" Cobadin, care nu a depus plangere impotriva autorului.
    In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile art. 2 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale, intrucat, pe baza principiului oficialitatii procesului penal, inscris in acest text, "autorizarea statului de a dispune peste vointa proprietarului, sanctionand astfel pe cel impotriva caruia nu se plange, este contrara Constitutiei".
    Exprimandu-si opinia, instanta considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat dispozitiile art. 2 din Codul de procedura penala nu contravin Constitutiei. Potrivit prevederilor art. 130 din Constitutie, in activitatea judiciara Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor, atributie care impune indeplinirea din oficiu a actelor necesare desfasurarii procesului penal, cu exceptia cazurilor expres prevazute de lege.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza in punctul sau de vedere ca exceptia vizeaza doar dispozitiile alin. 2 al art. 2 din Codul de procedura penala, care consacra principiul oficialitatii. In continuare se considera ca, intrucat autorul exceptiei nu a invocat nici o norma constitutionala incalcata de textul de lege criticat, iar Curtea Constitutionala "nu i se va putea substitui in determinarea motivelor de neconstitutionalitate", exceptia este inadmisibila.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia ridicata este neintemeiata, deoarece ambele principii inscrise in art. 2 din Codul de procedura penala, respectiv principiul legalitatii si cel al oficialitatii procesului penal, sunt conforme cu normele si principiile constitutionale, "iar respectarea acestora constituie garantia protectiei unor drepturi constitutionale". Se mai arata ca principiul oficialitatii asigura si indeplinirea rolului Ministerului Public in activitatea judiciara, rol prevazut in art. 130 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia "In activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor".
    Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie, in realitate, numai dispozitiile alin. 2 al art. 2 din Codul de procedura penala, deoarece autorul exceptiei critica principiul oficialitatii procesului penal, inscris in acest text. Alin. 1 al art. 2 din acelasi cod consacra principiul legalitatii, care nu este supus criticii de neconstitutionalitate.
    Dispozitiile art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala au urmatorul cuprins: "Actele necesare desfasurarii procesului penal se indeplinesc din oficiu, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel."
    Autorul exceptiei nu a indicat, cu ocazia ridicarii exceptiei in fata instantei judecatoresti, nici un text sau principiu constitutional care ar fi infrant prin dispozitia legala criticata si nu motiveaza pentru ce anume aceasta este neconstitutionala, aratand doar ca principiul oficialitatii procesului penal incalca vointa proprietarului lezat prin savarsirea unei infractiuni contra patrimoniului si indreptateste statul sa sanctioneze si persoana impotriva careia nu exista plangerea penala a persoanei vatamate. Rezulta insa din aceasta "motivare" ca autorul exceptiei considera ca ar fi fost incalcat dreptul proprietarului bunului sustras de a cere sau nu tragerea la raspundere penala a autorului sustragerii.
    In notele scrise, depuse la dosarul Curtii Constitutionale, autorul exceptiei apreciaza ca principiul oficialitatii contravine dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 23 referitoare la libertatea individuala, in art. 26 referitoare la viata intima, familiala si privata si in art. 41 referitoare la protectia proprietatii private. Aceasta sustinere nu respecta insa dispozitiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, potrivit carora "Sesizarile trebuie facute in forma scrisa si motivate". Conform dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, "Curtea Constitutionala hotaraste asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor". Rezulta, chiar din norma constitutionala, ca motivarea exceptiei cu indicarea prevederilor constitutionale incalcate prin textul de lege criticat, precum si a substantei contrarietatii trebuie facuta anterior sesizarii Curtii, si anume in momentul ridicarii exceptiei de neconstitutionalitate in fata instantei de judecata. Curtea Constitutionala este competenta sa se pronunte numai in limitele sesizarii. Or, din motivarea exceptiei de neconstitutionalitate rezulta ca, in opinia autorului acesteia, prin textul de lege criticat au fost incalcate prevederile art. 41 din Constitutie referitoare la protectia proprietatii private.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata in raport cu aceste prevederi constitutionale, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata si sub acest aspect. Potrivit definitiei date in art. 17 alin. 1 din Codul penal, "Infractiunea este fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala". Existenta pericolului social impune masuri adecvate de aparare a societatii, a intereselor generale, a ordinii de drept, sens in care autoritatile statului, abilitate de lege, trebuie sa actioneze, indiferent daca persoana fizica sau juridica lezata prin fapta concreta o solicita sau nu.
    Conform art. 51 din Constitutie, "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie". Tot legea fundamentala prevede la art. 125 alin. (3): "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite prin lege." Principiul legalitatii procesului penal, inscris in art. 2 alin. 1 din Codul de procedura penala, este conform acestor dispozitii constitutionale, iar principiul oficialitatii, inscris in alin. 2 al aceluiasi articol, este o cerinta si o continuare fireasca a celui dintai.
    Legiuitorul roman a optat pentru regula generala de urmarire, judecare si sanctionare din oficiu a infractiunilor, ca fapte antisociale. Este dreptul constitutional al legiuitorului de a stabili si anumite exceptii de la aceasta regula generala. Astfel, s-a prevazut ca in anumite cazuri, datorita caracterului si continutului concret al faptelor, statutului special al autorului faptei ori al persoanei vatamate sau relatiilor speciale dintre faptuitor si persoana lezata, punerea in miscare a actiunii penale sa fie conditionata de existenta plangerii prealabile a persoanei vatamate. Generalizarea acestei conditionari ar impiedica insa, in mod evident, protectia eficienta a societatii, a intereselor generale fata de faptele care prezinta pericol social, prevazute de legea penala.
    Curtea constata, de asemenea, ca nu poate fi primita nici sustinerea referitoare la incalcarea prin textul de lege criticat a principiului disponibilitatii, principiu de baza al procesului civil, deoarece acesta nu este un principiu constitutional, ci priveste doar judecarea actiunilor civile. Legea penala si cea procesual penala consacra principiul oficialitatii, apreciind ca valori sociale importante pot fi mai eficient ocrotite prin interventia directa a statului si prin indeplinirea din oficiu a actelor necesare desfasurarii procesului penal. De asemenea, nu se poate sustine ca protectia constitutionala a proprietatii private este lezata prin indeplinirea din oficiu a actelor necesare derularii procesului penal. Dimpotriva, urmarirea penala din oficiu a infractiunilor contra patrimoniului asigura o protectie mai energica a proprietatii, fiind deci chiar in interesul proprietarului.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala, ridicata de Dumitru Debecan in Dosarul nr. 7.032/1998 al Judecatoriei Medgidia.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 14 octombrie 1999.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Marioara Prodan