DECIZIE Nr.
1568 din 7 decembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 54 din 21 ianuarie 2011
Augustin Zegrean -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie
ridicată de Wang Cunqiu în Dosarul nr. 3.535/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti
- Secţia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, care formează obiectul
Dosarului nr. 1.311 D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan
Budura, interpretul autorizat de limba chineză solicitat pentru a asigura
traducerea în cauză.
Preşedintele dispune a se face apelul si în dosarele
nr. 1.316D/2010 şi nr. 1.367D/2010, având ca obiect excepţia de
neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, ridicată de Kaaniche Slim
Ben Abdeljelil şi Ziaulhaq Noori în dosarele nr. 3.038/2/2010 şi, respectiv, nr. 1.587/2/2010 ale Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se
prezintă doamna Alexandra Gotea, interpretul autorizat de limba persană
solicitat pentru a asigura traducerea în Dosarul nr. 1.367D/2010.
Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect al
cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexării lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
propunerea de conexare a acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.316D/2010
şi nr. 1.367D/2010 la Dosarul nr. 1.311 D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 27 aprilie 2010, 13 aprilie 2010
şi 3 martie 2010, pronunţate în dosarele nr. 3.535/2/2010, nr. 3.038/2/2010 şi,
respectiv, nr. 1.587/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97
alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Wang Cunqiu, Kaaniche Slim Ben Abdeljelil şi,
respectiv, Ziaulhaq Noori în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de
prelungire a duratei măsurii luării acestora în custodie publică.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat este neconstituţional, pentru
următoarele motive: este lipsit de precizie şi claritate; nu protejează
suficient străinii împotriva arbitrarului şi abuzurilor Oficiului Român pentru
Imigrări; încalcă dreptul la apărare, întrucât nu reglementează o procedură
clară de prelungire a perioadei de luare în custodie publică şi limitează
durata procedurii; aduce o gravă atingere independenţei justiţiei, soluţia
prelungirii măsurii luării în custodie publică fiind impusă instanţei prin
lege; este nesocotit principiul egalităţii părţilor în proces, întrucât textul
de lege criticat exceptează Ministerul Administraţiei şi Internelor, în
calitate de reclamant, de la plata taxei de timbru pentru acţiunea introdusă; în
cadrul proceselor prin care se solicită prelungirea duratei de luare în
custodie publică a străinilor nu sunt respectate toate garanţiile procesuale
prevăzute de lege; accesul la justiţie este limitat, întrucât măsura se ia pe o
perioadă de 5 luni, timp în care nu se mai analizează dacă mai subzistă
motivele avute în vedere la luarea deciziei sau dacă starea de fapt s-a
schimbat; luarea în custodie publică este o măsură privativă de libertate,
constituind şi o restrângere a libertăţii de circulaţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul
cuprins:
- Art. 97 alin. (5): „Prelungirea
duratei de luare în custodie publică a străinilor prevăzuţi la alin. (2) care
nu au putut fi îndepărtaţi de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se
dispune de către curtea de apel în a cărei rază de competenţă teritorială se
află locul de cazare, la solicitarea motivată a Oficiului Român pentru
Imigrări. Instanţa trebuie să se pronunţe înainte de expirarea termenului
luării în custodie publică dispuse anterior, iar hotărârea instanţei este
irevocabilă."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală
cuprinse în art. 1 alin. (4) care instituie principiul separaţiei şi
echilibrului puterilor în stat, art. 16 care consacră principiul egalităţii
cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 privind dreptul
la un proces echitabil, art. 23 alin. (1) care stabileşte că libertatea
individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile, art. 24 care garantează
dreptul la apărare, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi în
art. 124 alin. (3) potrivit căruia judecătorii sunt independenţi şi se supun
numai legii. De asemenea, au fost invocate şi dispoziţiile art. 5 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care
garantează dreptul la libertate şi siguranţă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că a mai exercitat controlul de constituţionalitate a aceloraşi texte
de lege, din perspectiva aceloraşi critici şi prin raportare la aceleaşi
dispoziţii constituţionale şi convenţionale ca şi cele invocate în prezentele
cauze conexate. Prin Decizia nr. 158 din 10 februarie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 9
martie 2009, Curtea a constatat că nu poate reţine
susţinerile referitoare la natura neclară a procedurii de prelungire a
perioadei de luare în custodie publică, textul de lege criticat cuprinzând
elemente suficiente, clare şi previzibile, astfel încât subiectul de drept să
înţeleagă conduita pe care norma juridică o impune. Totodată, Curtea a observat
că instanţa de judecată, şi nu legea este cea care dispune această măsură, în
urma soluţionării cauzei în care străinul, în calitate de parte, beneficiază de
toate garanţiile dreptului la apărare şi ale unui proces echitabil în faţa unei
instanţe independente şi imparţiale. Faptul că instanţei de judecată îi este
impus un termen imperativ pentru pronunţarea hotărârii, raportat la data
expirării termenului luării în custodie publică dispuse anterior, sau că
hotărârea are caracter irevocabil nu constituie aspecte de natură să afecteze
exercitarea drepturilor fundamentale invocate. Dimpotrivă, acestea dau expresie
prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie privind soluţionarea cauzelor
într-un termen rezonabil, circumstanţiat la necesitatea rezolvării cu
celeritate şi în anumite termene a cauzelor referitoare la situaţia străinilor
în România. Faptul că autorii excepţiei critică „limitarea duratei
procedurii" nu poate fi considerat în niciun caz
ca fiind contrar prevederilor Legii fundamentale.
Totodată, prin Decizia nr. 714 din 7 mai 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 30 iunie 2009, Curtea, analizând susţinerea referitoare
la exceptarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin Oficiul Român
pentru Imigrări, în calitate de reclamant, de la plata taxei de timbru pentru
acţiunea introdusă, a constatat că, la fel ca şi în cazul de faţă, autorii
excepţiei sunt nemulţumiţi de lipsa din cuprinsul textelor de lege criticate a
unor prevederi care să impună acestei autorităţi obligaţia plăţii unei astfel
de taxe. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios
constituţional nu poate să modifice sau să completeze textele de lege ce îi
sunt supuse controlului, asemenea atribuţii intrând în competenţa exclusivă a
puterii legislative.
In plus, prin Decizia nr. 773 din 7 noiembrie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 19
decembrie 2006, pronunţându-se asupra aceloraşi prevederi legale, dar în
varianta anterioară republicării, Curtea a statuat în sensul că prelungirea
duratei de luare în custodie publică reprezintă o măsură administrativă,
dispusă de magistrat, de restrângere temporară a libertăţii de circulaţie a
străinului care nu a putut fi îndepărtat de pe teritoriul României, în cadrul procedurii
legale, iar nu o măsură privativă de libertate. Perioada pentru care se poate
dispune prelungirea duratei de luare în custodie publică este strict prevăzută
de lege, înăuntrul acestor termene străinul având oricând posibilitatea
părăsirii centrului de cazare odată ce condiţiile pentru care a fost dispusă
măsura încetează.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, considerentele şi
soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de
faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
excepţie ridicată de Wang Cunqiu, Kaaniche Slim Ben Abdeljeiil şi Ziaulhaq
Noori în dosarele nr. 3.535/2/2010, nr. 3.038/2/2010 şi, respectiv, nr.
1.587/2/2010 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 decembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu