DECIZIE Nr.
1564 din 19 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 108/2005 privind unele masuri în domeniul salarizarii
persoanelor care ocupa functii de demnitate publica, alese si numite, din
administratia publica locala si ale art. 57 alin. (5) din Legea administratiei
publice locale nr. 215/2001
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 26 din 13 ianuarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 108/2005 privind unele măsuri în
domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcţii de demnitate
publică, alese şi numite, din administraţia publică
locală şi ale art. 57 alin. (5) din Legea administraţiei publice
locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Costică
Săcăleanu în Dosarul nr. 7.022/99/2008 al Curţii de Apel
laşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că în
preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 108/2005 sunt
arătate motivele care au justificat urgenţa emiterii acesteia. De
asemenea, arată că, aşa cum s-a reţinut şi în
jurisprudenţa Curţii Constituţionale, sporurile nu
reprezintă un drept fundamental. In sfârşit, consideră ca fiind
relevante pentru speţă considerentele reţinute de Curte în
Decizia nr. 487/2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 10 martie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 7.022/99/2008, Curtea de Apel laşi
- Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 108/2005 privind unele măsuri în domeniul salarizării
persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică, alese
şi numite, din administraţia publică locală şi ale
art. 57 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. Excepţia
a fost ridicată de Costică Săcăleanu cu prilejul
soluţionării unui litigiu de muncă.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că prevederile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 108/2005 sunt neconstituţionale în raport cu prevederile
art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât nu există o
situaţie extraordinară legată de remunerarea funcţiei de
demnitate publică alese în administraţia publică locală
care să nu poată fi amânată. De asemenea, arată că prin
dispoziţiile ordonanţei de urgenţă criticate sunt afectate
drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă şi dreptul la un nivel
de trai decent, ceea ce contravine prevederilor art. 115 alin. (6) din
Constituţie. In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 57 alin. (5)
din Legea nr. 215/2001, arată că acestea înfrâng principiul
egalităţii de tratament în stabilirea salariului, prevăzut de
art. 41 alin. (4) din Constituţie, întrucât nu prevăd acordarea pe
durata mandatului a sporului pentru vechime în muncă şi a altor
sporuri pentru primar şi Viceprimar, sporuri de care beneficiază
restul salariaţilor. De asemenea, consideră că nu sunt
îndeplinite obligaţiile statului de a lua măsuri de dezvoltare
economică şi protecţie socială, de natură să
asigure cetăţenilor un nivel de trai decent şi să asigure
condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de
muncă şi asigurări sociale consideră
că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului,
precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 108/2005 privind unele măsuri în domeniul
salarizării persoanelor care ocupă funcţii de demnitate
publică, alese şi numite, din administraţia publică
locală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654
din 22 iulie 2005 şi aprobată prin Legea nr. 331/2005, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.013 din 15 noiembrie 2005,
dispoziţii potrivit cărora: „(1) Pentru persoanele care ocupă
funcţii de demnitate publică, alese şi numite, din
administraţia publică locală, indemnizaţiile prevăzute
în anexă reprezintă unica formă de remunerare a activităţii
corespunzătoare funcţiei şi reprezintă baza de calcul pentru
stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în
raport cu venitul salarial.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) nu
beneficiază de sporul de vechime în muncă şi nici de alte
sporuri prevăzute de lege."
De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie
şi dispoziţiile art. 57 alin. (5) din Legea administraţiei
publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, dispoziţii potrivit cărora: „(5)
Pe durata mandatului, primarul şi viceprimarul primesc o indemnizaţie
lunară, ca unică formă de remunerare a activităţii
corespunzătoare funcţiei de primar, respectiv de Viceprimar, şi
care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi
obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
Primarul şi viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în
muncă şi nici de alte sporuri prevăzute de lege."
Autorul excepţiei consideră că aceste
texte de lege sunt contrare prevederilor constituţionale cuprinse în art.
1 alin. (4) şi (5) referitoare la principiul separaţiei puterilor în
stat şi respectarea Constituţiei, a supremaţiei ei şi a
legilor, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind
drepturile omului, art. 41 alin. (4) prin care se prevede remunerarea egală,
la muncă egală, a femeilor şi bărbaţilor, art. 47
alin. (1) referitor la nivelul de trai şi art. 135 alin. (2) lit. f) prin
care se prevede obligaţia statului de a crea condiţiile necesare
pentru creşterea calităţii vieţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
sub aspectul criticilor formulate cu privire la dispoziţiile art. 2 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2005, Curtea
constată că în cuprinsul notei de fundamentare a acestui act normativ
este precizat motivul care impune emiterea de urgenţă a acestei
reglementări. Astfel, se arată că, date fiind
inechităţile create prin acordarea nejustificată a unor drepturi
de natură salarială (spor de vechime în muncă), în baza
hotărârilor definitive şi irevocabile ale unor instanţe de
judecată, precum şi necesitatea de a se evita extinderea
aplicării unor dispoziţii contrare prevederilor legale, ca urmare a
altor acţiuni în instanţă în curs de soluţionare, s-a impus
emiterea de urgenţă a unei reglementări privind remunerarea
funcţiilor de demnitate publică, alese şi numite, din
administraţia publică locală.
Prin urmare, dispoziţiile de lege criticate nu au
urmărit simpla reglementare a remunerării funcţiilor amintite
şi nici nu s-a invocat punerea în aplicare a programului de guvernare ca
fiind unicul fundament care a stat la baza emiterii ordonanţei de
urgenţă, aşa cum sugerează autorul excepţiei, ci au
fost avute în vedere considerente ce ţin de necesitatea de a întări
capacitatea instituţională din administraţia publică
locală, îndepărtarea unor inechităţi sub aspectul
remunerării şi, mai ales, evitarea de urgenţă a extinderii
aplicării unor dispoziţii contrare prevederilor legale, ca urmare a
unor acţiuni în justiţie aflate în curs de soluţionare.
Aşa fiind, Curtea apreciază că nu pot fi
reţinute criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile
art. 115 alin. (4) din Constituţie.
In ceea ce priveşte susţinerea potrivit
căreia prin art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 108/2005 se aduce atingere unor drepturi fundamentale, încălcându-se,
pe cale de consecinţă, şi prevederile constituţionale prin
care se interzice afectarea prin dispoziţiile unei ordonanţe de
urgenţă a drepturilor şi libertăţilor prevăzute
de Constituţie, urmează a se analiza dacă ipoteza legală
criticată, care se regăseşte şi în art. 57 alin. (5) din
Legea nr. 215/2001, aduce atingere dreptului la muncă, la un nivel de trai
decent, precum şi celorlalte drepturi invocate de autorul excepţiei.
In acest sens, Curtea constată că neacordarea
unor sporuri nu poate fi considerată ca o piedică a exercitării
dreptului la muncă, neaducându-se nicio atingere dreptului persoanei de a
alege locul de muncă şi de a presta o muncă în condiţiile
stabilite de lege.
De asemenea, nu se poate considera că se aduce
vreo atingere dreptului persoanei ce decurge din obligaţia corelativă
a statului de a asigura un nivel de trai decent, precum şi crearea
condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii
vieţii. Semnificaţia acestei obligaţii este aceea de a se depune
eforturi în sensul asigurării unor condiţii rezonabile de
viaţă care să îi asigure cetăţeanului şi familiei
un trai civilizat, decent şi, în acelaşi timp, de a crea
condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii.
Aceste obiective se realizează prin asigurarea premiselor, cadrului legal
favorabil îmbunătăţirii condiţiilor de trai,
ţinându-se cont de o serie de factori economico-sociali şi
financiari. In acest sens, în ceea ce priveşte reglementarea
remunerării ori salarizării diferitelor categorii de persoane, statul
intervine prin norme care prevăd un anumit prag al salariului minim, norme
obligatorii pentru toţi angajatorii. In măsura în care această
obligaţie este îndeplinită, stabilirea unui nivel mai ridicat al
veniturilor, în raport cu diferitele criterii avute în vedere, aşa cum
sunt funcţia îndeplinită, resursele financiare de care dispune
statul, precum şi politica economico-socială urmărită de
acesta, reprezintă opţiunea exclusivă a legiuitorului, ce nu
poate fi cenzurată de instanţa de contencios constituţional.
Pe cale de consecinţă, Curtea apreciază
că nici dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie nu sunt
încălcate, întrucât, aşa cum s-a constatat, prevederile art. 2 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2005 nu aduc nicio
atingere drepturilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 41
alin. (4) din Constituţie, invocate de asemenea de autorul excepţiei,
Curtea constată că textele de lege criticate nu prevăd nicio
diferenţă, sub aspectul remunerării între bărbaţi
şi femei, discriminare interzisă prin textul constituţional
menţionat.
In sfârşit, Curtea apreciază că
prevederile art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie, prin
conţinutul lor referitor la principiul separaţiei puterilor în stat
şi la obligaţia respectării Constituţiei, a
supremaţiei ei şi a legilor, nu au nicio relevanţă în
raport cu dispoziţiile de lege criticate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 108/2005 privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor
care ocupă funcţii de demnitate publică, alese şi numite,
din administraţia publică locală şi ale art. 57 alin. (5)
din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie
ridicată de Costică Săcăleanuîn Dosarul nr. 7.022/99/2008
al Curţii de Apel laşi - Secţia litigii de muncă şi
asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 19 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea