DECIZIE Nr.
1558 din 18 noiembrie 2009
privind sesizarea de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 din Regulamentul sedintelor
comune ale Camerei Deputatilor si Senatului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 856 din 9 decembrie 2009
Cu Adresa nr. XXXV/4.045 din 12 octombrie 2009,
secretarul general al Senatului a trimis Curţii Constituţionale sesizarea
formulată de grupul parlamentar al Partidului Democrat - Liberal din Senatul
României, în temeiul dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pentru constatarea
neconstituţionalităţii art. 40 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei
Deputaţilor şi Senatului.
La sesizare a fost anexată o listă de susţinere
cuprinzând semnăturile unui număr de 38 de senatori ai acestui grup
parlamentar. Aceştia sunt următorii: Igaş Traian Constantin, Nistor Vasile,
Bîrlea Gheorghe, Rasaliu Marian Iulian, Alexandru Pereş, Viorel Badea Riceard,
Orest Onofrei, Marian Ovidiu, Bădescu Iulian, Mocanu Toader, Hărdău Mihail,
Păran Dorin, Dumitru Constantin, Plăcintă Sorina Luminiţa, Urban Iulian, Tudor
Udriştoiu, Dobra Nicolae, David Gheorghe, Ariton Ion, Borza Dorel, Mocanu
Alexandru, Filip Petru, Bara Ion, Constantinescu Viorel, Oprea Dumitru,
Fodoreanu Sorin, Sbîrciu Ioan, Mutu Gabriel, Staicu Dumitru Florian, Prodan
Tiberiu Aurelian, Niţă Mihai, Radu F. Alexandru, Secăşan losif, Rădulescu
Serban, Boagiu Anca-Daniela, Severin Georgică, Jurcan V. Dorel şi Panţuru
Tudor.
Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională
sub nr. J 5.694 din 13 octombrie 2009 şi formează obiectul Dosarului nr.
7.682C/2009.
Obiectul sesizării îl
constituie dispoziţiile art. 40 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei
Deputaţilor şi Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr.
4/1992, cu modificările ulterioare, care au următorul cuprins:
„Art. 40. - în caz
de paritate de voturi, votul preşedintelui care conduce lucrările şedinţei
comune este decisiv.
Preşedinţii celor două Camere îşi exercită votul
după exprimarea voinţei tuturor deputaţilor şi senatorilor."
In opinia autorilor sesizării, textele menţionate sunt neconstituţionale, deoarece domnul senator
Mircea-Dan Geoană, în calitate de preşedinte al şedinţei comune a Birourilor
permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, desfăşurată în data de 7
octombrie 2009, a acceptat supunerea la vot a propunerii de a trimite
scrisoarea Preşedintelui României la Comisiile juridice reunite din Camera
Deputaţilor şi Senat, iar ulterior a exercitat dreptul său de vot de două ori
în scopul adoptării propunerii formulate.
Exercitarea abuzivă a dreptului de a vota de către domnul
senator Mircea-Dan Geoană este amplificată de recurgerea nestatutară la această
procedură în şedinţa comună a celor două Birouri permanente. Astfel, potrivit
art. 40 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi
Senatului, votul preşedintelui oricărei Camere este decisiv numai în caz de
paritate de voturi şi numai în cadrul şedinţelor plenare ale Camerelor.
De asemenea, prin Decizia nr. 45/1994 privind
constituţionalitatea Regulamentului Camerei Deputaţilor, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 25 februarie 1994, s-a constatat că
art. 114 care dădea rol decisiv votului preşedintelui Camerei în caz de
paritate de voturi contravine dispoziţiilor constituţionale privind
majorităţile cerute pentru adoptarea actelor, dispoziţii ce nu fac asemenea
delimitări (art. 74 din Constituţia nerevizuită, în prezent art. 76 din
Constituţia revizuită referitor la Adoptarea legilor şi a hotărârilor). Cu
acel prilej, Curtea a statuat că „singura soluţie constituţională rezultând
din poziţia juridică egală la vot a tuturor deputaţilor este, în situaţia
parităţii de voturi, repetarea votului."
In conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
sesizarea a fost trimisă preşedinţilor celor două Camere, pentru a comunica
punctele de vedere ale Birourilor permanente.
Preşedinţii celor două Camere nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele de vedere ale
Birourilor permanente.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, raportul
întocmit de judecătorul raportor, dispoziţiile criticate din Regulamentul
şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, prin raportare la
prevederile Constituţiei României, şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine următoarele:
Curtea a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale
art. 1, 10, 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra
constituţionalităţii prevederilor criticate din Regulamentul şedinţelor comune
ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.
Obiectul controlului de constituţionalitate îl
constituie prevederile art. 40 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor
şi Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 4 martie 1992,
cu modificările şi completările ulterioare, prevederi potrivit cărora, „In
caz de paritate de voturi, votul preşedintelui care conduce lucrările şedinţei
comune este decisiv.
Preşedinţii celor două Camere îşi exercită votul
după exprimarea voinţei tuturor deputaţilor şi senatorilor."
In opinia autorilor sesizării, aceste prevederi
regulamentare sunt contrare dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 76
referitor la Adoptarea legilor şi a hotărârilor.
Examinând sesizarea de neconstituţionalitate formulată,
Curtea constată că prin sesizare s-au semnalat o serie de neajunsuri
referitoare la modalitatea necorespunzătoare a utilizării procedurii de vot în
cadrul şedinţelor comune ale Birourilor permanente, care urmează procedura
prevăzută de art. 8 alin. 2 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei
Deputaţilor şi Senatului şi nicidecum pe cea prevăzută de art. 40 din acelaşi
regulament. Or, acestea nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una
de aplicare a dispoziţiilor regulamentare, a căror încălcare, în funcţie de
gravitate, este sancţionată potrivit Legii nr. 96/2006 privind Statutul
deputaţilor şi senatorilor.
Dincolo de aceste neajunsuri de ordin practic, cu
privire la dreptul de vot şi procedura de urmat, Curtea Constituţională
constată că sesizarea este întemeiată în ceea ce priveşte prevederile alin. (1)
al art. 40 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi
Senatului şi urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:
Votul reprezintă manifestarea de voinţă ce exprimă
acordul ori dezacordul unui parlamentar cu privire la luarea unei decizii, care
la rândul său este expresia unei voinţe majoritare. In cadrul procedurii de vot
toţi parlamentarii sunt egali, aceştia, în virtutea unui mandat reprezentativ,
îndeplinind o demnitate publică prin care reprezintă poporul, fiind deci,
potrivit art. 69 alin. (1) din Constituţie, în serviciul acestuia. Votul
constituie, de altfel, un drept-funcţie pus în serviciul altuia, adică a
reprezentativitatii pe care parlamentarul o întruchipează şi la care nu poate
renunţa, după cum nu poate constitui obiect al vreunei tranzacţii.
Prin urmare, legile, hotărârile şi moţiunile, ca acte
ale Parlamentului, se adoptă în prezenţa majorităţii membrilor săi, fiind
necesar cvorumul legal prevăzut de art. 67 din Constituţie. De altfel, potrivit
art. 39 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi
Senatului, rezultă că întrunirea cvorumului nu se prezumă şi este o condiţie a
validităţii votului, motiv pentru care, în cazul în care în sală nu este prezentă
majoritatea absolută a parlamentarilor, preşedintele care conduce şedinţa
comună amână votarea, neputând trece, în virtutea calităţii sale, peste acest
impediment.
Tot aşa, Curtea constată că a admite teza votului
decisiv a unui parlamentar - fie el şi preşedinte al şedinţelor comune -
înseamnă a anihila voinţa altui parlamentar şi implicit a grupului de alegători
pe care acesta din urmă îl reprezintă, pentru că, aşa cum am arătat mai sus,
dreptul de vot este personal şi egal cu al celorlalţi senatori sau deputaţi şi
aparţine în esenţă cetăţenilor.
De altfel, prin votul său, preşedintele nu poate
dispune hotărâtor, în caz de paritate, asupra adoptării sau nu a unui act,
întrucât, potrivit art. 76 din Constituţie, legile şi hotărârile se adoptă cu
votul majorităţii simple ori absolute, cel ce conduce şedinţa aparţinând la
rândul său acestei majorităţi. Or, tocmai această apartenenţă este cea care
nu legitimează sau, mai bine spus, interzice poziţionarea preşedintelui
deasupra ei.
Curtea reţine că prin Decizia nr. 45 din 17 mai 1994,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 27 mai 1994,
a constatat că fosta reglementare prevăzută de dispoziţiile art. 114 din
Regulamentul Camerei Deputaţilor, care dădea rol decisiv preşedintelui Camerei în
caz de paritate de voturi, contravine prevederilor constituţionale privind
majorităţile cerute pentru adoptarea actelor, dispoziţii care nu fac o asemenea
precizare. Cu acel prilej a statuat că „singura soluţie constituţională
rezultând din poziţia juridică egală la vot a tuturor deputaţilor este, în
situaţia parităţii de voturi, repetarea votului."
Cât priveşte dispoziţiile art. 40 alin. 2 din
Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, Curtea
constată că acestea sunt constituţionale şi nu contravin prevederilor invocate,
cu atât mai mult cu cât nici autorii sesizării nu au contestat aspectul
referitor la momentul în care preşedinţii celor două Camere îsi exercită votul.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul
dispoziţiilor art. 146 lit. c) şi ale art. 147 alin. (1) şi (4) din
Constituţie, precum şi al prevederilor art. 11 alin. (1) lit. A.c), art. 27 şi
art. 28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Constată că prevederile art. 40 alin. 1 din
Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aprobat
prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 4 martie 1992, sunt
neconstituţionale.
2. Constată că prevederile art. 40 alin. 2 din acelaşi
regulament sunt constituţionale. Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 18 noiembrie 2009 şi
la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia
Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan,
Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecători.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru