DECIZIE Nr.
1555 din 7 decembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 55 alin. (3) lit. b) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 54 din 21 ianuarie 2011
Augustin Zegrean
- preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
excepţie ridicată de Zhang Wangying în Dosarul nr. 4.285/2/2008 al Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan
Budura, interpretul autorizat de limba chineză solicitat pentru a asigura
traducerea în cauză.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că nu se impune
reconsiderarea jurisprudenţei deja existente în acest domeniu.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 9 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 4.285/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 55 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
excepţie ridicată de Zhang Wangying într-o cauză
având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva deciziei de
returnare emise de Oficiul Român pentru Imigrări.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat este „lipsit de precizie şi
claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în înţelesul dat de
practica jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor Omului". Se
arată că textul criticat ar avea caracter „redundant şi foarte vag", întrucât
„nu precizează nici care ar fi documentele respective şi nici criteriile de
evaluare a conţinutului acestora". In opinia autorului excepţiei sunt
astfel „create condiţiile ca Oficiul Român pentru Imigrări să aprecieze pe baza
unor criterii aleatorii şi arbitrare dacă activitatea societăţii comerciale se desfăşoară în conformitate cu planul de
afaceri şi, în consecinţă, să prelungească sau să refuze prelungirea dreptului
de şedere a solicitantului". Autorul conchide că lipsa de precizie şi
claritate „constituie un impediment pentru reclamant de a avea acces la o
judecată dreaptă a cauzei sale şi la obţinerea unei hotărâri corecte".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 55 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Textul de
lege criticat are următorul cuprins:
- Art. 55 alin. (3) lit. b): „(3) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute în prezentul articol
se face cu următoarele documente: (...)
b) documentele care
atestă că activitatea se desfăşoară în conformitate cu planul de afaceri."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 21 din Constituţie şi
celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la dreptul la un proces
echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că instituirea unor norme potrivit cărora străinului intrat în România
în scopul desfăşurării de activităţi comerciale i se poate prelungi dreptul de
şedere temporară cu condiţia prezentării unor documente care să ateste
realizarea unor investiţii nu este de natură să aducă atingere dreptului la un
proces echitabil. In jurisprudenţa sa, reprezentată, de exemplu, prin Decizia
nr. 159 din 10 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 134 din 4 martie 2009, Curtea a reţinut că textele de lege criticate sunt suficient de clare şi
precise încât destinatarii acestora să aibă o reprezentare adecvată a
semnificaţiei lor şi, în plus, nu sunt susceptibile a conduce la interpretări
arbitrare din partea Oficiului Român pentru Imigrări. Mai mult, cu acelaşi
prilej, Curtea nu a constatat că o eventuală enumerare limitativă a
documentelor ce pot fi prezentate în scopul dovedirii conformităţii activităţii
economice desfăşurate de societatea comercială la care străinul solicitant al prelungirii dreptului de şedere este
acţionar sau asociat „ar putea genera consecinţe nefavorabile, întrucât s-ar
îngusta foarte mult posibilităţile aflate la îndemâna solicitantului de
dovedire a îndeplinirii condiţiilor cerute de lege şi, aşa cum a statuat Curtea
Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Rekvenyi
contra Ungariei, 1999,
reglementarea ar suferi de o rigiditate excesivă".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
excepţie ridicată de Zhang Wangying în Dosarul nr. 4.285/2/2008 al Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 decembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu