Decizia Nr.1554 din 06.12.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286 alin. (1¹), art. 287¹-287⁶ şi art. 287¹⁶ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi art. 725 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Saero“ - S.R.L. (în prezent Societatea Comercială „Muroetal“ - S.R.L.) din Giroc, judeţul Timiş, în Dosarul nr. 2.326/102/2009 al Tribunalului Mureş - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 513D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 6 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.326/102/2009, Tribunalul Mureş - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286 alin. (1¹), art. 287¹-287⁶ şi art. 287¹⁶ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi art. 725 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Saero“ - S.R.L. (în prezent Societatea Comercială „Muroetal“ - S.R.L.) din Giroc, judeţul Timiş.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile art. 286 alin. (1¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 şi cele ale art. 725 alin. 2 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, deoarece creează posibilitatea ca litigiile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a unor modificări legislative privind competenţa materială a instanţei de judecată să rămână în competenţa instanţei iniţial învestite. În esenţă, autoarea excepţiei susţine că, deşi dispoziţiile art. 286 alin. (1¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 au fost abrogate prin art. 1 pct. 36 din Legea nr. 278/2010, procesele şi cererile privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică soluţionându-se, potrivit noilor modificări, de către secţia comercială a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, speţa sa este judecată de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, deoarece la data introducerii acţiunii aceasta era competentă potrivit reglementărilor în vigoare. Astfel, faptul că procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite continuă să fie judecate de acele instanţe contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 21 şi ale art. 24.În continuare, susţine că dispoziţiile art. 287¹-287⁶ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 sunt neconstituţionale, deoarece impun termene scurte pentru depunerea întâmpinării şi pentru fixarea termenului de judecată, fapt ce contravine prevederilor art. 21 şi art. 24 din Constituţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 287¹⁶ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, susţine că acestea contravin prevederilor art. 21, art. 45 şi art. 135 din Constituţie, deoarece se instituie termene deosebit de scurte pentru comunicarea hotărârii pronunţate şi pentru exercitarea căii de atac a recursului. În final, arată că toate dispoziţiile criticate încalcă şi prevederile art. 124 alin. (2) din Constituţie.Tribunalul Mureş - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul arată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, „competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Astfel, legiuitorul este în drept să stabilească regulile de procedură cu aplicabilitate generală, dar şi unele reguli speciale, derogatorii, în considerarea unor situaţii deosebite, fără ca acestea să poată fi contrare liberului acces la justiţie, dreptului la apărare sau dispoziţiilor fundamentale referitoare la statul de drept. Prevederile criticate constituie norme de procedură, prin care se reglementează soluţionarea contestaţiilor privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, stabilind obligaţiile judecătorului, termenul de depunere a întâmpinării şi a răspunsului la aceasta şi la cererea reconvenţională, precum şi stabilirea primului termen de judecată şi a celor ulterioare. Cu privire la dispoziţiile art. 725 alin. 2 din Codul de procedură civilă, arată că acestea instituie regula de drept comun ce constă în aplicarea imediată a legii procesuale noi, aceeaşi instanţă putând fi învestită cu soluţionarea a două căi de atac în aceeaşi cauză, ceea ce nu relevă însă niciun fine de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Prin Încheierea de sesizare, instanţa de judecată a sesizat instanţa de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286 alin. (1), astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 278/2010, dispoziţiile art. 287¹-287⁶ şi art. 287¹⁶ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi art. 725 alin. 2 din Codul de procedură civilă.Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, iar Legea nr. 278/2010 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 31 decembrie 2010.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 135 privind economia.I. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286 alin. (1¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, Curtea constată că la momentul introducerii acţiunii, de către R.A. Aeroport Transilvania Târgu Mureş, referitoare la rezoluţiunea unui contract de achiziţie publică, competentă pentru a soluţiona în primă instanţă această cerere era, potrivit dispoziţiilor art. 286 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante. Ulterior acestei date şi până la sesizarea Curţii Constituţionale, prin art. I pct. 75 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 76/2010 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 2 iulie 2010), la articolul 286, după alineatul (1) s-a introdus un nou alineat, alineatul (1¹), care prevedea că „procesele şi cererile privind (...), rezoluţiunea, (...) contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia comercială a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante“.După sesizarea Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 286 alin. (1¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 au fost abrogate prin articolul unic pct. 36 din Legea nr. 278/2010 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, dar soluţia legislativă a fost menţinută prin dispoziţiile pct. 35 din lege, care a modificat alineatul (1) al articolului 286 şi care prevăd că „procesele şi cererile privind (...), rezoluţiunea, (...) contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia comercială a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante“.Având în vedere evenimentele legislative ce au survenit şi observând critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la neaplicarea noii soluţii legislative şi cazului său, Curtea constată că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl formează dispoziţiile art. 286 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 278/2010.În continuare, Curtea constată că autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că, introducând o nouă soluţie legislativă, legiuitorul a omis a reglementa dispoziţii tranzitorii care să permită aplicarea acestei soluţii şi speţei sale. Aşa fiind, Curtea constată că autorul excepţiei solicită, în realitate, completarea textului de lege criticat, în sensul de a reglementa o dispoziţie tranzitorie care să permită aplicarea noii soluţii legislative şi cauzei sale. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 278/2010, este inadmisibilă.II. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287¹-287⁶ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, Curtea constată că dispoziţiile art. 287¹-287⁶ au fost introduse prin art. II pct. 60 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2009 privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 12 martie 2009.Dispoziţiile art. 287³ au fost abrogate prin articolul unic pct. 37 din Legea nr. 278/2010 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 31 decembrie 2010.Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, nepublicată încă la data pronunţării prezentei decizii, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare.În continuare, Curtea constată că norma supusă controlului de constituţionalitate reprezintă o normă de procedură, care obligă autoritatea contractantă ca, în termen de o zi lucrătoare de la primirea citaţiei, să îi înştiinţeze pe ceilalţi participanţi implicaţi în procedura de atribuire despre existenţa unui litigiu privind procedura de atribuire respectivă.Dat fiind că la data formulării excepţiei, dispoziţiile criticate şiau epuizat efectele juridice, fără să impieteze asupra drepturilor materiale sau procesuale ale autoarei, precum şi faptul că aceste dispoziţii nu mai sunt în vigoare nemaiavând incidenţă în cauză, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287³ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 a devenit inadmisibilă.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 287¹, art. 287² şi art. 287⁴-287⁶ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, Curtea constată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestora. Astfel, prin Decizia nr. 1.544 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 7 ianuarie 2011, Curtea a statuat că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Astfel, legiuitorul este în drept să stabilească regulile de procedură cu aplicabilitate generală, dar şi unele reguli speciale, derogatorii, în considerarea unor situaţii deosebite, fără ca acestea să poată fi contrare liberului acces la justiţie, dreptului la apărare sau dispoziţiilor fundamentale referitoare la statul de drept. Prevederile criticate constituie norme de procedură, prin care se reglementează soluţionarea contestaţiilor privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, stabilind obligaţiile judecătorului, termenul de depunere a întâmpinării şi a răspunsului la aceasta şi la cererea reconvenţională, precum şi stabilirea primului termen de judecată şi a celor ulterioare, fără a aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor întrun termen rezonabil. Această soluţie este în concordanţă şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la respectarea principiului celerităţii procedurilor judiciare. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că, prin impunerea respectării unui termen rezonabil, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale subliniază importanţa faptului că „justiţia trebuie să fie administrată fără întârzieri de natură a-i compromite eficacitatea şi credibilitatea (Hotărârea din 27 octombrie 1994, pronunţată în Cauza Katte Klitsche de la Grange împotriva Italiei, paragraful 61), statul fiind responsabil pentru activitatea ansamblului serviciilor sale, nu numai pentru aceea a organelor judiciare (Hotărârea din 23 octombrie 1990, pronunţată în Cauza Moreira de Azevedo împotriva Portugaliei, paragraful 73).Aşa fiind, referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287¹, art. 287² şi art. 287⁴-287⁶ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.III. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 725 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.671 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 23 februarie 2010, Curtea a statuat că aceste dispoziţii legale instituie regula de drept comun ce constă în aplicarea imediată a legii procesuale noi, aceeaşi instanţă putând fi învestită cu soluţionarea a două căi de atac în aceeaşi cauză, ceea ce nu relevă însă niciun fine de neconstituţionalitate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Saero“ - S.R.L. (în prezent Societatea Comercială „Muroetal“ - S.R.L.) din Giroc, judeţul Timiş în Dosarul nr. 2.326/102/2009 al Tribunalului Mureş - Secţia contencios administrativ şi fiscal.2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287³ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287¹, art. 287², art. 287⁴-287⁶ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi a dispoziţiilor art. 725 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 decembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu