DECIZIE Nr.
1551 din 17 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 318 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 51 din 22 ianuarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Acsinte Gaspar
-judecător
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Petre
Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Ioana Marilena Chiorean -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Navigator" - S.R.L, din Timişoara în Dosarul nr.
7.044/30/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi
de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 2 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 7.044/30/2008, Tribunalul Timiş - Secţia
comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Navigator" - S.R.L, din
Timişoara într-o cauză având ca obiect
soluţionarea unei contestaţii în anulare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate
autorul acesteia susţine, în
esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt
neconstituţionale, deoarece condiţionează admisibilitatea
contestaţiei în anulare de aprecierea subiectivă a judecătorului
asupra existenţei erorilor materiale sau a omisiunilor de judecată
şi limitează motivele pentru care poate fi exercitată şi
obiectul contestaţiei în anulare, cale de atac ce nu se poate formula
decât împotriva hotărârilor instanţelor de recurs.
Tribunalul Timiş - Secţia comercială
şi de contencios administrativ şi-a
exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepţiei de
neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 318 din Codul de procedură
civilă, cu următorul cuprins: „Hotărârile instanţelor de
recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este
rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând
recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală
să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate
susţine că prevederile de lege criticate încalcă
dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea
în faţa legii, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 53
privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi
art. 129 privind folosirea căilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra
constituţionalităţii prevederilor art. 318 din Codul de
procedură civilă, prin raportare la aceleaşi dispoziţii
constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 387 din 30 septembrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10
noiembrie 2004, s-a reţinut că dispoziţiile art. 318 din Codul
de procedură civilă reglementează contestaţia în anulare
specială, care este o cale de atac extraordinară, ce se poate
exercita în cazurile limitativ prevăzute de lege numai împotriva
hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs. Aşa cum
rezultă în mod univoc din textul de lege criticat, calea procedurală
a contestaţiei în anulare specială poate fi utilizată de
părţile care au participat la soluţionarea recursului şi
este limitată la cazurile în care dezlegarea dată este rezultatul
unei greşeli materiale sau al omisiunii instanţei de a cerceta
vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de recurent. In
ceea ce priveşte obiectul contestaţiei în anulare specială,
acesta este format dintr-o singură categorie de hotărâri, respectiv
doar hotărârile pronunţate de instanţele de recurs.
Prin aceeaşi decizie Curtea a mai constatat
că pretinsa încălcare a art. 16 din Constituţie privind
egalitatea în drepturi a cetăţenilor nu poate fi reţinută,
deoarece reglementarea este aplicabilă în cazul tuturor persoanelor aflate
în situaţia prevăzută de ipoteza normei, fără nicio
distincţie, şi anume părţilor care au participat la
soluţionarea recursului a cărui dezlegare este rezultatul unei
greşeli materiale sau al omisiunii instanţei de a cerceta vreunul
dintre motivele de modificare sau de casare.
Textul de lege criticat nu încalcă nici
prevederile art. 21 din Constituţie, întrucât, potrivit
jurisprudenţei constante a instanţei constituţionale, dacă
legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situaţii diferite
accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să
fie afectat liberul acces la justiţie, a fortiori o atare concluzie se
impune atunci când în discuţie este accesul la o cale extraordinară
de atac, care, prin definiţie, are caracter de excepţie şi deci
poate fi valorificată numai în cazurile expres şi limitativ
prevăzute de lege, în caz contrar existând riscul producerii unor
perturbări majore ale stabilităţii şi securităţii
raporturilor juridice.
De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie,
potrivit căruia competenţa instanţelor judecătoreşti
şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, precum
şi art. 129, care prevede că împotriva hotărârilor
judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public
pot exercita căile de atac, în condiţiile legii, atribuie exclusiv
legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de
judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia
pronunţată prin decizia menţionată, cât şi
considerentele acesteia sunt valabile şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Navigator" -
S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 7.044/30/2008 al Tribunalului
Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 17 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean