DECIZIE Nr.
1550 din 17 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului si ale art. 322
pct. 2 si 5 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 54 din 25 ianuarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (2) pct. 1 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind
protecţia mediului şi ale art. 322 pct. 2 şi 5 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Navigator" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr.
7.043/30/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi
de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 1 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 7.043/30/2008, Tribunalul Timiş - Secţia
comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului
şi ale art. 322 pct. 2 şi 5 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Navigator" - S.R.L. din
Timişoara într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de
revizuire a unei decizii civile.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 96 alin. (2)
pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005
deschide calea unor abuzuri din partea autorităţii competente pentru
protecţia mediului, în condiţiile în care o persoană este
sancţionată pentru nedepunerea documentelor necesare eliberării
avizului de mediu, fără să se prevadă un termen în care
autoritatea menţionată are obligaţia să elibereze aceste
documente. Referitor la dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 5 din Codul
de procedură civilă, susţine că acestea sunt
neconstituţionale, întrucât limitează motivele de revizuire şi
nu prevăd posibilitatea atacării tuturor hotărârilor
judecătoreşti pe calea revizuirii.
Tribunalul Timiş - Secţia comercială
şi de contencios administrativ nu şi-a
exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de
neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu
referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Avocatul Poporului nu
au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30
decembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 256/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 586 din 6 iulie 2006, şi ale art. 322 pct. 2 şi 5 din Codul de
procedură civilă.
Dispoziţiile art. 96 alin. (2) pct. 1 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, modificate prin
art. I pct. 46 din Legea nr. 265/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, au
următorul conţinut: „(2) Constituie contravenţii şi se
sancţionează cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei
(RON), pentru persoane fizice, şi de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei
(RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi
legale:
1. obligaţia persoanelor fizice şi
juridice de solicitare şi obţinere a actelor de reglementare conform
prevederilor legale, precum şi a acordului de import/export şi a
autorizaţiilor privind organismele modificate genetic, conform
prevederilor legale, în termenele stabilite de autoritate; [...]".
Dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 5 din Codul
de procedură civilă au următorul cuprins: „Revizuirea unei
hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin
neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o
instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în
următoarele cazuri: [...]
2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri
care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a
dat mai mult decât s-a cerut; [...]
5. dacă, după darea hotărârii, s-au
descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau
care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de
voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a
modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat
hotărârea a cărei revizuire se cere."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate
susţine că prevederile de lege criticate încalcă
dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea
în faţa legii şi art. 21 privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată următoarele:
Cu privire la dispoziţiile art. 96 alin. (2) pct.
1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, Curtea s-a
mai pronunţat prin Decizia nr. 784 din 1 iulie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iulie 2008, statuând
că acestea instituie contravenţii şi sancţiuni
contravenţionale corespunzătoare pentru nerespectarea unor prevederi
legale referitoare la solicitarea şi obţinerea avizului de mediu,
ceea ce nu este de natură a înfrânge accesul liber la justiţie al
persoanei interesate şi nici dreptul la un proces echitabil, cu toate
garanţiile sale. In cadrul soluţionării plângerii
contravenţionale împotriva procesului-verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiei, instanţa de judecată va
verifica legalitatea şi temeinicia actului administrativ şi va
administra probe pentru a stabili adevărul, fără ca una dintre
părţi - în speţă, autoritatea competentă pentru
protecţia mediului - să fie privilegiată, astfel cum pretinde
autorul excepţiei.
Referitor la dispoziţiile art. 322 pct. 5 din
Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia
nr. 207 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 342 din 2 mai 2008, statuând că acestea sunt norme de
procedură, iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2)
şi ale art. 129 din Constituţie, procedura de judecată şi
exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor
judecătoreşti sunt stabilite numai prin lege. Din aceste prevederi
constituţionale reiese că legiuitorul are libertatea de a stabili
condiţiile în care părţile interesate şi Ministerul Public
pot exercita căile de atac, cu respectarea normelor şi principiilor
consacrate prin Legea fundamentală şi prin actele juridice
internaţionale la care România este parte.
Prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că
dispoziţiile criticate nu încalcă dreptul de acces liber la
justiţie, ci, dimpotrivă, constituie o garanţie a
respectării art. 21 din Legea fundamentală, asigurând totodată
soluţionarea litigiului cu respectarea garanţiei privind aflarea
adevărului.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât
soluţiile pronunţate prin deciziile menţionate, cât şi
considerentele acestora, sunt valabile şi în prezenta cauză.
Pentru aceleaşi argumente, Curtea constată
că nici dispoziţiile art. 322 pct. 2 din Codul de procedură
civilă nu contravin prevederilor art. 16 şi 21 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului
şi ale art. 322 pct. 2 şi 5 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Navigator" -
S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 7.043/30/2008 al Tribunalului
Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 17 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean