Decizia Nr.1549 din 06.12.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15-23 din Legea nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii şi ale art. 5-10 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agenţia de Pază Professional Style“ - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 8.242/225/2007 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 316D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 130/1999, deoarece aceste dispoziţii reglementează sancţiuni penale şi nu au legătură cu soluţionarea cauzei referitoare la răspunderea contravenţională. Totodată, susţine că şi excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii de lege este inadmisibilă, deoarece autorul excepţiei invocă numai aspecte care ţin de soluţionarea cauzei de către instanţa judecătorească, iar nu probleme de constituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 8.242/225/2007 şi transmisă Curţii Constituţionale la data de 28 februarie 2011, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15-23 din Legea nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii şi ale art. 5-10 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de petenta Societatea Comercială „Agenţia de Pază Professional Style“ - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece cumulul de amenzi contravenţionale i s-a aplicat pentru aceeaşi faptă, fiind astfel sancţionat de 3 ori pentru aceeaşi faptă, or, legea contravenţională din România prevede sancţionarea o singură dată pentru aceeaşi faptă.Judecătoria Drobeta-Turnu Severin apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, fiind formulată vădit cu intenţia de a tergiversa judecata, întrucât petenta a mai invocat excepţii de neconstituţionalitate privind dispoziţii din Legea nr. 108/1999 şi Legea nr. 130/1999, respinse de către Curtea Constituţională.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie prevederile art. 15-23 din Legea nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 10 octombrie 2002, şi prevederile art. 5-10 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 20 martie 2007.Articolele criticate din Legea nr. 108/1999 prevăd obligaţia Inspecţiei Muncii de a prezenta anual ministrului muncii şi solidarităţii sociale un raport de activitate privind modul în care şi-a îndeplinit atribuţiile stabilite prin lege, reglementează statutul inspectorului de muncă (în cap. IV, cuprinzând art. 16-19) şi sancţiunile pentru împiedicarea, în orice mod, de către un angajator, persoană fizică sau juridică, a inspectorilor de muncă să îşi exercite controlul în limitele legii (în cap. V, cuprinzând art. 20-23).Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 123/2010 pentru abrogarea Legii nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 30 decembrie 2010, care, la articolul unic, prevede următoarele: „La data de 1 ianuarie 2011 se abrogă Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 20 martie 2007, cu excepţia art. 2-16, care se abrogă la data de 1 februarie 2011.“Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare.Aşadar, Curtea observă că, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile criticate din Legea nr. 130/1999 îşi produc în continuare efectele juridice, deoarece acestea reprezintă temeiul juridic al procesului-verbal încheiat la 28 septembrie 2007, prin care s-au constatat contravenţiile şi s-au aplicat sancţiunile contravenientului, proces-verbal a cărui anulare constituie obiectul cauzei civile în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate.Dispoziţiile criticate din Legea nr. 108/1999 reglementează comisionul perceput de inspectoratele teritoriale de muncă pentru prestarea serviciilor prevăzute în lege (art. 5), controlul exercitat de Inspecţia Muncii şi inspectoratele teritoriale de muncă asupra modului în care sunt aplicate prevederile legii (art. 6) şi răspunderea juridică (art. 7-10).Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în faţa legii, ale art. 21 alin. (1)-(4) privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 52 privind dreptul de petiţionare şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:I. Dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 130/1999 stabileau răspunderea penală, după caz, a directorului, directorului executiv, administratorului, reprezentantului legal al angajatorului-persoană juridică, respectiv altei persoane împuternicite de către angajatorul-persoană juridică, angajatorului-persoană fizică ori reprezentantului legal sau altei persoane împuternicite de către angajatorul-persoană fizică care în mod repetat stabileşte pentru angajaţii încadraţi în baza contractului individual de muncă salarii sub nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată, prevăzut de lege, a unei persoane care refuză în mod repetat să permită, potrivit legii, accesul inspectorilor de muncă în oricare dintre spaţiile unităţii, să pună la dispoziţia acestora documentele solicitate, potrivit legii, sau care, în mod repetat, foloseşte persoane care desfăşoară activităţi salarizate fără respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează încheierea contractului individual de muncă.Având în vedere că obiectul cauzei civile în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate îl constituie anularea procesului-verbal prin care s-au constatat contravenţiile şi s-au aplicat sancţiunile contravenientului, Curtea reţine că dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 130/1999, referitoare la răspunderea penală, nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia Curtea decide asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă „care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acesteia“, Curtea urmează a respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 130/1999 ca inadmisibilă.II. Cu privire la celelalte dispoziţii de lege criticate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 130/1999, prin Decizia nr. 786 din 20 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 29 octombrie 2007, excepţia fiind ridicată de acelaşi autor.Cu acel prilej, Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate consacră răspunderea juridică a angajatorului pentru nerespectarea anumitor măsuri de protecţie a persoanelor angajate în muncă. Referitor la susţinerea autorului excepţiei în sensul că este neconstituţională sancţionarea persoanei juridice pentru contravenţiile comise de angajaţii săi, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece, pe de-o parte, persoana juridică răspunde prin reprezentanţii săi legali - persoane fizice, iar, pe de altă parte, are la dispoziţie acţiune în regres împotriva prepuşilor săi, în cazul stabilirii răspunderii pentru faptele acestora.Totodată, prin Decizia nr. 329 din 13 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 30 aprilie 2008, Curtea s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 130/1999 şi art. 21 din Legea nr. 108/1999. Cu acel prilej, Curtea a constatat că prevederile art. 24 alin. (1) din Constituţie, referitoare la dreptul la apărare, nu au incidenţă în cauza de faţă, în care obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţii de lege ce instituie anumite obligaţii ale angajatorilor, precum şi sancţiunea nerespectării acestor obligaţii.Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc, parţial, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.În final, Curtea constată că celelalte critici ale autorului excepţiei de neconstituţionalitate reprezintă, în realitate, aspecte privind aplicarea legii, ce intră în competenţa instanţelor de judecată, iar nu a Curţii Constituţionale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agenţia de Pază Professional Style“ - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 8.242/225/2007 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15-23 din Legea nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii şi ale art. 5-9 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 decembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean