DECIZIE Nr.
1534 din 25 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 61 din 25 ianuarie 2011
Augustin Zegrean -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Marian Ştefănescu în
Dosarul nr. 2.909/302/2010, de Mihai Stanca în Dosarul nr. 5.856/302/2010, de
Gabriel Constantinescu în Dosarul nr. 6.523/302/2010 şi de Sorin Tufă în
Dosarul nr. 6.538/302/2010, dosare ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti -
Secţia I penală, precum şi de Nicolae-Cătălin Lupescu în Dosarul nr.
30.576/215/2009 şi de Ionuţ-Marius Nechita în Dosarul nr. 2.135/215/2010,
dosare ale Judecătoriei Craiova - Secţia penală.
La apelul nominal se prezintă personal autorii
excepţiei Marian Ştefănescu, Gabriel Constantinescu şi Sorin Tufă. Lipsesc
autorii excepţiei Nicolae-Cătălin Lupescu, Ionuţ-Marius Nechita şi Mihai
Stanca, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.015D/2010, nr. 1.215D/2010,
nr. 1.216D/2010, nr. 1.263D/2010, nr. 1.501 D/2010 şi nr. 1.502D/2010 au obiect
identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Autorii excepţiei Marian Ştefănescu şi Gabriel
Constantinescu arată că se opun conexării, autorul Sorin Tufă fiind de acord cu
conexarea cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune
conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune
conexarea dosarelor nr. 1.215D/2010, nr. 1.216D/2010, nr. 1.263D/2010, nr.
1.501 D/2010 şi nr. 1.502D/2010 la Dosarul nr. 1.015D/2010, care este primul
înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate arată că doresc schimbarea regimului de executare a pedepsei închisorii din
regim închis în regim semideschis.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în
acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 19 aprilie şi 4, 17 şi 19 mai
2010, pronunţate în dosarele
nr. 2.909/302/2010, nr.5.856/302/2010, nr. 6.523/302/2010 şi nr. 6.538/302/2010, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22
alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor
dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal.
Excepţia a fost ridicată de Marian Ştefănescu, Mihai
Stanca, Gabriel Constantinescu şi Sorin Tufă cu ocazia soluţionării
contestaţiilor împotriva unor încheieri ale judecătorului delegat cu executarea
pedepselor privative de libertate, care vizează schimbarea regimului de
executare a pedepsei închisorii din regim închis în regim semideschis.
Prin încheierile din 11 februarie 2010 şi 4 martie
2010, pronunţate în dosarele nr. 30.576/215/2009 şi nr. 2.135/215/2010, Judecătoria Craiova - Secţia penală a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a
măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Excepţia a fost ridicată de Nicolae-Cătălin Lupescu şi
Ionuţ-Marius Nechita cu ocazia soluţionării contestaţiilor împotriva unor
încheieri ale judecătorului delegat cu executarea pedepselor privative de
libertate, care vizează schimbarea regimului de executare
a pedepsei închisorii din regim închis în regim semideschis.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006
încalcă principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, egalitatea în drepturi
şi dreptul la integritate psihică, întrucât sintagma „în mod
excepţional" din cuprinsul prevederilor de lege criticate dă naştere
la arbitrar şi conduce la o inegalitate a cetăţenilor, prin aceea că lasă
interpretarea legii la latitudinea comisiei de individualizare a regimului de
executare a pedepselor privative de libertate din cadrul penitenciarului.
Astfel, judecătorul delegat decide pe baza raportului comisiei, aceasta fiind
cea care determină, fără stabilirea unor limite, regimul de detenţie pe care
urmează să îl suporte condamnatul. Totodată, consideră că analiza respectivei
comisii asupra naturii şi modului de săvârşire a infracţiunii, fără a avea însă
în vedere întreaga situaţie reţinută de instanţa de judecată la momentul
pronunţării condamnării, reprezintă o ingerinţă în actul autorităţii judiciare,
care nu este permisă într-o ordine constituţională guvernată de principiul
separaţiei puterilor în stat.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală
şi Judecătoria Craiova - Secţia penală apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 nu aduc nicio atingere prevederilor
din Legea fundamentală invocate de autorii excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei prezenţi, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate. Potrivit încheierilor de sesizare din 11 februarie 2010
şi 4 martie 2010, pronunţate
în dosarele nr. 30.576/215/2009
şi nr. 2.135/215/2010 de Judecătoria Craiova - Secţia penală, obiectul
excepţiei de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae-Cătălin Lupescu şi
Ionuţ-Marius îl constituie dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 275/2006. Din
considerentele acestor încheieri de sesizare şi din notele scrise ale autorilor
excepţiei mai sus menţionaţi reiese însă că aceştia critică doar prevederile
alin. (2) al art. 22 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a
măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006. Prin
urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra acestor dispoziţii de lege,
criticate şi de autorii excepţiei Marian Ştefănescu, Mihai Stanca, Gabriel
Constantinescu şi Sorin Tufă, dispoziţii care au următorul cuprins: „In mod
excepţional, natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, precum şi persoana
condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de
executare imediat inferior ca grad de
severitate."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului
puterilor, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 22
alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la integritate psihică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 au mai fost
supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la
aceleaşi prevederi din Constituţie invocate şi în prezenta cauză şi faţă de
critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.308 din 2 decembrie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 23 decembrie
2008, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 22 alin. (2) din' Legea nr. 275/2006, pentru următoarele considerente:
Scopul Legii nr. 275/2006 constă tocmai în stabilirea
unui sistem de reguli şi criterii care stau la baza executării pedepselor
privative de libertate. Potrivit prevederilor art. 18 alin. (2) din acest act
normativ, „Regimurile de executare a pedepselor
privative de libertate sunt bazate pe sistemele progresiv şi regresiv, persoanele condamnate trecând dintr-un regim în
altul, în condiţiile prevăzute de prezenta lege".
Dispoziţiile de lege criticate, care reglementează
posibilitatea persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 15 ani, de a
fi incluse, în mod excepţional, în anumite condiţii, în regimul de executare a
pedepsei imediat inferior ca grad de severitate regimului închis, constituie o
aplicare a principiului mai sus menţionat şi nu aduc nicio atingere
prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei.
Astfel, nu se poate reţine încălcarea principiului
separaţiei puterilor în stat, deoarece activitatea Comisiei pentru
individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate,
constituită în penitenciar în temeiul art.14 din Legea nr. 275/2006, nu
constituie o imixtiune în activitatea instanţelor judecătoreşti sau o încălcare
a competenţelor constituţionale ale acestora. In plus, potrivit art. 25 din
Legea nr. 275/2006, împotriva modului de stabilire a regimului de executare de
către Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative
de libertate persoana condamnată poate formula plângere la judecătorul delegat
pentru executarea pedepselor privative de libertate. De asemenea, împotriva
încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de
libertate persoana condamnată poate introduce contestaţie la judecătoria în a
cărei circumscripţie se află penitenciarul,
astfel încât instanţa de judecată decide asupra legalităţii măsurii contestate.
In legătură cu încălcarea dispoziţiilor art. 16 din
Constituţie, se constată că individualizarea regimului de executare a pedepsei
prin stabilirea unor criterii ce ţin de natura şi modul de săvârşire a
infracţiunii, precum şi de persoana condamnatului este justificată de situaţia
diferită în care se află fiecare persoană condamnată. Prin urmare, textul de
lege criticat este în concordanţă cu principiul constituţional al egalităţii în
drepturi, care, aşa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa Curţii
Constituţionale, nu presupune uniformitate, astfel că situaţii obiectiv
diferite justifică instituirea unui tratament juridic diferit.
Nu poate fi reţinută nici critica referitoare la lipsa
de claritate a sintagmei „în
mod excepţional", cuprinsă în textul de lege
ce face obiectul excepţiei. Interpretarea sistematică a textului de lege
criticat în ansamblul actului normativ din care face parte, precum şi
interpretarea sa teleologică relevă cu claritate sensul acestei sintagme, fără
a lăsa vreun dubiu cu privire la voinţa legiuitorului. Problema aplicării în
concret a acestui text de lege, invocată de autorii excepţiei, care susţin că, în practică,
individualizarea regimului de executare a pedepsei s-ar realiza discreţionar,
excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3)
din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu
privire la care a fost sesizată.
In acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 1.143 din 15 septembrie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 9 octombrie 2009, şi Decizia nr. 1.291 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 743 din 8 noiembrie 2010.
Intrucât nu au intervenit elemente
noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin
deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o
îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, excepţie ridicată de Marian Ştefănescu în Dosarul nr.
2.909/302/2010, de Mihai Stanca în Dosarul nr. 5.856/302/2010, de Gabriel
Constantinescu în Dosarul nr. 6.523/302/2010 şi de Sorin Tufă în Dosarul nr.
6.538/302/2010, dosare ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală, precum şi de Nicolae-Cătălin
Lupescu în Dosarul nr. 30.576/215/2009 şi de Ionuţ-Marius Nechita în Dosarul
nr. 2.135/215/2010, dosare ale Judecătoriei Craiova - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică