DECIZIE Nr.
1531 din 17 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) si (2) din Ordonanta
Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 85 din 9 februarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ges Glass" -
S.R.L. în Dosarul nr. 1.741/105/2009 al Tribunalului Prahova - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 9 iunie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 1.741/105/2009, Tribunalul Prahova -
Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr.
5/2001 privind procedura somaţiei de plată.
Excepţia a fost ridicată de
Societăţii Comerciale „Ges Glass" - S.R.L. într-un dosar având
ca obiect o cerere în anulare.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se arată, în
esenţă, că cererea în anulare nu este în sine o cale de atac, nu
poate fi asimilată cu apelul sau recursul, întrucât acestea se judecă
de instanţele ierarhic superioare, instanţe ce au pronunţat hotărârea
în fond. Codul de procedură civilă prevede ca şi căi de
atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în
plină instanţă apelul şi recursul. Insăşi
Convenţia europeană a drepturilor omului în art. 13 prevede dreptul
la recurs efectiv, arătând că „orice persoană ale cărei
drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta convenţie au
fost încălcate are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe
naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor
persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor
oficiale". Insăşi esenţa căii de atac presupune
exercitarea unui control judiciar al hotărârii atacate, de către o
instanţă superioară.
Tribunalul Prahova - Secţia comercială
şi de contencios administrativ consideră
că textele legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie
2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380
din 5 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Textul de lege criticat are următorul
conţinut: „(1) Impotriva ordonanţei prevăzute la art. 6 alin.
(2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data
înmânării sau comunicării acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţionează de
către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în
primă instanţă."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul
excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale
ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, precum şi a
prevederilor art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale care consacră dreptul la un
recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea reţine că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001
reglementează o procedură specială, simplificată şi
accelerată pentru recuperarea creanţelor al căror caracter cert,
lichid şi exigibil rezultă din înscrisuri însuşite de
părţi. Pe calea acestei proceduri speciale se soluţionează
neînţelegerile dintre creditor şi debitor legate de executarea de
către debitor a obligaţiei de plată, fără cercetarea
fondului raporturilor juridice dintre părţi.
Conform prevederilor art. 126 alin. (2) din
Constituţie, „Competenţa instanţelor judecătoreşti
şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". In
raport cu obiectul şi natura diferitelor litigii, a drepturilor,
libertăţilor şi intereselor legitime ce urmează a fi
apărate prin acţiuni în justiţie, legiuitorul poate elabora
norme diferite privind procedura de sesizare a instanţelor
judecătoreşti şi de judecată, ca şi căile de atac
ce pot fi exercitate, cu condiţia să nu îngrădească
exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie pentru apărarea
şi promovarea intereselor legitime.
Dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu aduc atingere sub niciun aspect
prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate.
De altfel, asupra constituţionalităţii
acestor dispoziţii de lege, Curtea s-a pronunţat prin mai multe
decizii, precum Decizia nr. 427 din 26 martie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 aprilie 2009, Decizia nr. 348 din
18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 847 din 27 noiembrie 2003, şi Decizia nr. 213 din 28 februarie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 26
martie 2008, respingând, pentru considerentele acolo reţinute, ca neîntemeiate,
excepţiile de neconstituţionalitate invocate.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi
soluţia pronunţată de Curte prin deciziile menţionate sunt
valabile şi în prezenta cauză.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (2)
din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de
plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ges
Glass" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.741/105/2009 al Tribunalului Prahova -
Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 17 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae