DECIZIE Nr.
1526 din 17 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 57 din 26 ianuarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată din oficiu de
Tribunalul Sibiu - Secţia comercială şi de contencios
administrativ, prin judecătorul-sindic, în Dosarul nr. 31/85/2003.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Preşedintele Curţii dispune să se
facă apelul în Dosarul nr. 5.593D/2009, având ca obiect excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată din oficiu de
Tribunalul Sibiu - Secţia comercială şi de contencios
administrativ în Dosarul nr. 1.564/85/2009. De asemenea, preşedintele
Curţii dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 5.777D/2009, având
ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
315 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Irina Szalontai, Magdalena Rozalia Dalnoki şi Ibolya Nagy în Dosarul nr.
1.496/337/2008 al Judecătoriei Zalău.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Curtea pune, din oficiu, problema conexării
dosarelor nr. 5.593D/2009 şi nr. 5.777D/2009 la Dosarul nr. 4.853D/2009,
care este primul înregistrat. Reprezentantul Ministerului Public nu se opune
conexării.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, reţine următoarele: Prin Incheierea din 2 aprilie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 31/85/2003, Tribunalul Sibiu -
Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat, din
oficiu, Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 315 alin. 1 din Codul de
procedură civilă într-o cauză având ca obiect procedura
insolvenţei.
Prin Incheierea din 4 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 1.564/85/2009, Tribunalul Sibiu - Secţia comercială
şi de contencios administrativ a sesizat, din oficiu, Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă într-o
cauză având ca obiect procedura insolvenţei.
Prin Incheierea din 16 aprilie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 1.496/337/2008, Judecătoria
Zalău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 315 din Codul de procedură
civilă, excepţia de neconstituţionalitate fiind
ridicată de Irina Szalontai, Magdalena Rozalia Dalnoki şi Ibolya Nagy
într-un dosar având ca obiect constatarea nulităţii unui titlu de
proprietate.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate judecătorul-sindic
arată că prevederile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, faţă de dispoziţiile art. 156 din Legea nr.
85/2006, care abrogă Legea nr. 64/1995, sunt neconstituţionale în
raport cu art. 124 alin. (2) şi (3) din Constituţie, judecătorul
fondului fiind ţinut de instanţa ierarhic superioară să
aplice o lege abrogată. Astfel, întrucât practica Curţii de Apel Alba
Iulia este constantă în aplicarea în continuare a dispoziţiilor Legii
nr. 64/1995, procedurilor de insolvenţă deschise sub imperiul acestei
legi, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006, instanţa
- judecătorul-sindic apreciază că în mod evident dispoziţiile
art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt în totală
contradicţie cu art. 124 din Constituţia României. In
consecinţă, având în vedere practica curţii de apel ce
înlătură aplicarea Legii nr. 85/2006, precum şi faptul că
judecătorul-sindic este pasibil de pedeapsă pentru
săvârşirea infracţiunii de nerespectare a unor hotărâri
judecătoreşti în cazul în care nu face aplicarea acestei practici, se
ajunge la concluzia că dispoziţiile art. 315 alin. 1 din Codul de
procedură civilă încalcă dispoziţiile art. 124 alin. (2)
şi (3) din Constituţie.
Autorii Irina Szalontai, Magdalena Rozalia Dalnoki
şi Ibolya Nagy consideră că art. 21 din Constituţie este
încălcat, în măsura în care părţile nu pot devolua total
litigiul sub toate aspectele în instanţa de rejudecare.
Judecătoria Zalău consideră că textele legale criticate sunt
constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
După examinarea excepţiei de
neconstituţionalitate, Curtea a constatat că obiectul excepţiei
de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 315 alin. 1
din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul
conţinut: „In caz de casare, hotărârile instanţei de recurs
asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra
necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru
judecătorii fondului."
In opinia autorilor excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind
egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, art.
21 privind liberul acces la justiţie şi art. 124 alin. (2) şi
(3) privind înfăptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea reţine că asupra dispoziţiilor de lege criticate,
raportate la prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (1), s-a
pronunţat prin deciziile nr. 332 din 27 noiembrie 2001, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 12 februarie 2002, şi
nr. 360 din 12 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 148 din 7 martie 2003.
Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că
principiul independenţei justiţiei, consacrat de art. 124 alin. (3)
din Constituţie, derivă din separaţia puterilor în stat, din necesitatea
existenţei unui echilibru între autorităţile care exercită
puterea în stat. Este imperios necesar ca instanţele
judecătoreşti să fie la adăpost de orice
ingerinţă şi, în consecinţă, independenţa
judecătorilor reprezintă o garanţie fundamentală a exercitării
drepturilor omului.
Din principiul independenţei justiţiei
decurge, pe de-o parte, obligaţia judecătorilor de a soluţiona
litigiile cu care sunt învestiţi numai în baza legii, iar, pe de altă
parte, obligaţia tuturor autorităţilor publice de a se
abţine de la orice imixtiune în activitatea de judecată.
Referitor la controlul judiciar ce se exercită de
către instanţele care soluţionează căile de atac
asupra instanţelor care au pronunţat hotărârile atacate, acesta
nu reprezintă o limitare a independenţei justiţiei, deoarece
controlul judiciar este întotdeauna posterior, nefiind posibil să îl
influenţeze pe judecătorul care a pronunţat hotărârea
supusă controlului judiciar.
Dispoziţiile legale criticate nu reprezintă o
încălcare a independenţei judecătorului prin faptul că,
rejudecând cauza, acesta preia rezolvarea în drept stabilită de
instanţa de casare, deoarece îndrumările sunt date în cadrul
activităţii jurisdicţionale a instanţelor de grade diferite,
pe cale de hotărâri pronunţate în urma unor dezbateri contradictorii.
De asemenea, independenţa judecătorului de fond nu este
ştirbită prin faptul că, rejudecând cauza, adoptă
rezolvarea în drept stabilită de instanţa de casare, deoarece prin
aceasta el nu se supune voinţei unei autorităţi străine de
cauza judecată, ci se conformează hotărârii
judecătoreşti date în exercitarea competenţei legale de control
judiciar.
Pe de altă parte, Curtea reţine că în
toate legislaţiile se admite intervenţia instanţelor superioare
în cadrul sistemului căilor de atac, aceasta neîncălcând principiul
independenţei justiţiei. In acelaşi sens este şi
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la
noţiunea de „instanţă independentă", cuprinsă în
art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale (Cauza Pretto şi
alţii contra Italiei, 1983).
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele,
cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte critica de
neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 21 din
Constituţie, Curtea observă că dispoziţiile criticate sunt
norme de procedură, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie,
reglementarea lor este de competenţa legiuitorului.
Prin faptul că, rejudecând cauza, judecătorul
preia rezolvările în drept stabilite de instanţa de casare nu se
încalcă accesul liber la justiţie, drept fundamental consacrat de
art. 21 din Constituţie, întrucât aceste rezolvări sunt date în
cadrul activităţii cu caracter jurisdicţional a instanţelor
de casare, pe cale de hotărâri pronunţate în urma dezbaterilor
contradictorii, şi nu au nimic comun cu situaţia nepermisă când,
pe cale administrativă, un judecător ar primi indicaţii asupra
modului în care trebuie să judece o anumită cauză. Astfel a
decis Curtea Constituţională şi în Decizia nr. 854 din 28
noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
31 din 17 ianuarie 2007.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată din oficiu de
Tribunalul Sibiu - Secţia comercială şi de contencios administrativ
în dosarele nr. 31/85/2003 şi nr. 1.564/85/2009, precum şi de Irina
Szalontai, Magdalena Rozalia Dalnoki şi Ibolya Nagy în Dosarul nr.
1.496/337/2008 al Judecătoriei Zalău.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 17 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae