Decizia Nr.1525 din 15.11.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rulmenţi“ - S.A. din Bârlad în Dosarul nr. 11.243/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 402D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 23 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 11.243/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rulmenţi“ - S.A. din Bârlad într-o cauză ce are ca obiect pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile art. 49 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, stabilind un termen de prescripţie special de 6 luni al acţiunilor îndreptate împotriva Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, încalcă art. 16, art. 21 şi art. 44 din Constituţie.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 81/2005 şi nr. 447/2006.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 49 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, cu următorul conţinut: „Termenul de prescripţie a acţiunilor îndreptate împotriva AVAB este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acţiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu prevede un termen mai scurt.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 447 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 27 iunie 2006, şi Decizia nr. 731 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008, a reţinut că instituirea unui termen de prescripţie special, derogatoriu de la dreptul comun, cu privire la acţiunile îndreptate împotriva Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului este justificată în mod obiectiv şi rezonabil de necesitatea asigurării stabilităţii şi securităţii sporite a raporturilor juridice civile, mai ales având în vedere legătura indisolubilă existentă între creanţele ce urmează a fi recuperate ca urmare a exercitării unor asemenea acţiuni şi bugetul de stat. În consecinţă, Curtea a constatat că textul legal criticat nu are în vedere ocrotirea în mod diferenţiat a proprietăţii private în raport cu calitatea titularilor şi nu încalcă prevederile art. 16, art. 21 şi ale art. 44 din Constituţie.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât considerentele, cât şi soluţia acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rulmenţi“ - S.A. din Bârlad în Dosarul nr. 11.243/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2011.PPREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu