DECIZIE Nr.
1524 din 18 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 457 alin. 1 si alin. 2 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 82 din 1 februarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 457 alin. 1 şi alin. 2 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de B.R.D. Groupe Societe Generale - S.A.
prin Sucursala Bacău în Dosarul nr. 4.290/180/2006 al Judecătoriei Bacău.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 11 ianuarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 4.290/180/2006, Judecătoria Bacău a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 457
alin. 1 şi alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
B.R.D. Groupe Societe Generale - S.A. prin Sucursala Bacău.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată că textul de lege criticat contravine
prevederilor constituţionale ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi
art. 136 alin. (5). In esenţă, autoarea excepţiei arată că instituţiile bancare
nu pot avea calitatea de terţ poprit, deoarece conturile bancare deţinute de
către debitor nu pot fi încadrate în categoria debitelor pe care instituţia
bancară le-ar datora acestuia.
Judecătoria Bacău arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi
reprezintă dispoziţiile art. 457 alin. 1 şi alin. 2 din Codul de procedură
civilă, cu următorul conţinut:
„In cazul debitorului titular de conturi bancare,
poprirea se înfiinţează potrivit art. 453.
[...]
La data sesizării băncii, sumele existente, precum
şi cele provenite din încasările viitoare sunt indisponibilizate în măsura
necesară realizării creanţei. Din momentul indisponibilizării şi până la
achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe
perioada suspendării executării silite prin poprire, terţul poprit nu va face
nicio altă plată sau altă operaţiune care ar putea diminua suma
indisponibilizată, dacă legea nu prevede altfel."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 135 - Economia şi art. 136 -
Proprietatea. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textul criticat reglementează poprirea ca formă de executare silită
mobiliară, în condiţiile în care terţul poprit este reprezentat de o instituţie
bancară. Este evident faptul că această modalitate de recuperare a creanţelor
în cazul în care a fost dispusă asupra conturilor bancare ale debitorului
poprit prezintă unele particularităţi, fără însă a putea fi constatată o
încălcare a prevederilor din Legea fundamentală invocate de către autoarea
excepţiei. Un element specific al popririi este reprezentat, potrivit art. 452
din Codul de procedură civilă, şi de faptul că această procedură presupune
participarea a 3 părţi: creditorul, debitorul poprit şi terţul poprit, între
aceste subiecte de drept stabilindu-se tot atâtea raporturi juridice. In ceea
ce priveşte calitatea de terţ poprit a instituţiei bancare, din perspectiva raporturilor juridice ce se
stabilesc între creditor, debitorul poprit şi terţul poprit, se constată că
înfiinţarea popririi este precedată de existenţa unor raporturi juridice de
creanţă ce se stabilesc, pe de o parte, între creditorul urmăritor şi debitorul
urmărit şi, pe de altă parte, între debitorul poprit şi terţul poprit. Din
această perspectivă, chiar dacă se poate afirma că între debitorul urmărit şi
terţul poprit (instituţie bancară) nu există creanţe ce intră sub incidenţa
dispoziţiilor referitoare la executarea silită, ci doar creanţe rezultate din
convenţia părţilor referitoare la depozitele băneşti, păstrate ca atare de
către instituţia bancară, nu se poate susţine că sumele de bani păstrate de
aceasta din urmă nu pot face obiectul unei executări silite în cadrul urmăririi
silite a debitorului poprit. In acest caz debitorul poprit are şi calitatea de
creditor al instituţiei bancare, ceea ce justifică pe deplin calitatea
procesuală de terţ poprit a instituţiei bancare.
De asemenea, Curtea constată că prin Decizia nr. 9 din
18 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 4 februarie 2005, a statuat
că din interpretarea dispoziţiilor art. 457 alin. 2 din Codul de procedură civilă
rezultă că în cazul debitorului titular de conturi bancare, la cererea
creditorului, poprirea se înfiinţează asupra sumelor existente şi viitoare,
acestea fiind indisponibilizate numai în limita necesară realizării creanţei.
Prin această măsură este anihilată reaua-credinţă a debitorului care refuză să
execute voluntar o obligaţie certă, lichidă şi exigibilă ce constituie titlu
executoriu.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 457 alin. 1 şi alin. 2
din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de B.R.D. Groupe Societe
Generale - S.A. prin Sucursala Bacău în Dosarul nr. 4.290/180/2006 al
Judecătoriei Bacău.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu