DECIZIE Nr.
1514 din 17 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 877 din 16 decembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal,
excepţie ridicată de Fournier Cruchet Sorin Ioan în Dosarul nr. 1.687/257/2007
al Judecătoriei Mediaş - Secţia generală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că, în
motivarea acesteia, se solicită modificarea textului de lege criticat, ceea ce
excedează competenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 16 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.687/257/2007, Judecătoria Mediaş - Secţia generală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, excepţie ridicată de Fournier
Cruchet Sorin Ioan.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că „prin încălcarea art. 23 alin. (11) din Constituţie i
s-a reţinut inculpatului prin rechizitoriu starea de recidivă". Or, până
nu există o condamnare definitivă în dosar, inculpatul nu poate fi considerat
recidivist, deoarece s-ar încălca astfel prezumţia de nevinovăţie. Se solicită
Curţii o decizie interpretativă, prin care să se constate că textul de lege
criticat este constituţional în măsura în care „prin noţiunea de «săvârşire» se
înţelege o hotărâre definitivă de condamnare pentru noua faptă şi este
neconstituţional în măsura în care o instanţă care pronunţă hotărâri nedefinitive
reţine că o persoană «a săvârşit» o nouă infracţiune care să-i atragă astfel
starea de recidivă".
Judecătoria Mediaş - Secţia generală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional, invocând şi jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, care au
următorul cuprins: „Recidiva există în următoarele cazuri: [... ] b) când
după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după graţierea
totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de
prescripţie a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din
nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai
mare de un an;".
Prevederile constituţionale considerate a fi încălcate
sunt cele ale art. 23 alin. (11) care consacră prezumţia de nevinovăţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel
cum a fost formulată, Curtea reţine următoarele:
Contrar susţinerilor autorului excepţiei, dispoziţiile
legale examinate nu contravin prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie,
referitoare la prezumţia de nevinovăţie. Faptul că săvârşirea noii infracţiuni
şi a stării de recidivă sunt reţinute prin rechizitoriul întocmit de organul de
urmărire penală nu are semnificaţia încălcării acestei prezumţii, rechizitoriul
fiind, potrivit art. 264 alin. 1 din Codul de procedură penală, „actul de
sesizare a instanţei de judecată". Numai instanţa de judecată, potrivit
competenţei sale, poate decide dacă în cauză a fost săvârşită infracţiunea
reţinută în rechizitoriu şi dacă sunt întrunite condiţiile recidivei. De
asemenea, faptul că printr-o hotărâre judecătorească de condamnare nedefinitivă
se reţine „săvârşirea" unei noi infracţiuni şi starea de recidivă nu are
semnificaţia încălcării dispoziţiilor art. 23 alin. (11) din Legea
fundamentală, care stabilesc că prezumţia de nevinovăţie subzistă până la
rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, excepţie ridicată de
Fournier Cruchet Sorin Ioan în Dosarul nr. 1.687/257/2007 al Judecătoriei
Mediaş - Secţie generală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 noiembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta