DECIZIE Nr.
1510 din 17 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 si art. 11 din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 893 din 21 decembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 6 şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Alexandru
Gherghe şi Alexandrina Gherghe în Dosarul nr. 42.079/3/2005 al Tribunalului Bucureşti
- Secţia a II-a penală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 20 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 42.079/3/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 6 şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de Alexandru Gherghe şi Alexandrina
Gherghe într-o cauză penală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată, în esenţă, că prevederile de lege criticate
încalcă dreptul de acces liber la justiţie, precum şi dreptul la un proces
echitabil, întrucât experţii care funcţionează în cadrul Direcţiei Naţionale
Anticorupţie nu pot fi obiectivi şi imparţiali, având în vedere că sunt
subordonaţi procurorului D.N.A., sunt angajaţi ai acestei structuri şi sunt
numiţi prin ordin al procurorului-şef al secţiei. Arată că expertiza sau
constatarea făcută de specialistul D.N.A. constituie probă în procesul penal,
dar aceasta nu este administrată la fel ca în cazul expertizelor şi constatărilor
prevăzute de Codul de procedură penală, când expertul este numit de organul de
urmărire penală sau de instanţa de judecată şi fiecare dintre părţi are dreptul
să ceară ca un expert recomandat de ea să participe la efectuarea expertizei.
Autorii excepţiei arată că, în opinia lor, justiţia nu este unică, imparţială
şi egală pentru toţi, întrucât, în faza de urmărire penală, persoanele acuzate
şi cercetate de D.N.A. nu pot să îşi exercite drepturile prevăzute de Codul de
procedură penală în ceea ce priveşte administrarea probei cu expertiza sau
constatarea tehnico-ştiinţifică, spre deosebire de cele care sunt cercetate de
alte parchete şi care beneficiază de probe administrate în mod corect. Susţin,
totodată, că se încalcă principiul egalităţii armelor, constând în
posibilitatea tuturor părţilor din proces de a beneficia de şanse egale în ceea
ce priveşte prezentarea cauzei, astfel încât nimeni să nu aibă un avantaj
substanţial asupra adversarului său. Precizează că nici procurorul D.N.A. care
foloseşte experţi angajaţi, numiţi prin ordin, nu poate fi un procuror
imparţial, proba cu expertiza nefiind o probă administrată de acesta potrivit
dispoziţiilor legale prevăzute de Codul de procedură penală.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege ce formează obiect al excepţiei sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 6 şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată prin Legea
nr. 503/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din
18 iulie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Textele de lege
criticate au următoarea redactare:
- Art. 6: „Direcţia Naţională Anticorupţie se
încadrează cu procurori, ofiţeri şi agenţi de poliţie judiciară, specialişti în
domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic şi în alte domenii, personal
auxiliar de specialitate, precum şi personal economic şi administrativ, în
limita posturilor prevăzute în statul de funcţiuni, aprobat potrivit
legii."
- Art. 11: „(1) In cadrul Direcţiei Naţionale
Anticorupţie sunt numiţi, prin ordin al procurorului şef al acestei direcţii,
cu avizul ministerelor de resort, specialişti cu înaltă calificare în domeniul
economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii,
pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală.
(2) Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) au calitatea
de funcţionar public şi îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere,
supraveghere şi control nemijlocit al procurorilor din Direcţia Naţională
Anticorupţie. Specialiştii au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege
pentru funcţionarii publici, cu excepţiile menţionate în prezenta ordonanţă de
urgenţă. De asemenea, specialiştii beneficiază, în mod corespunzător, de
drepturile prevăzute la art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, cu
modificările şi completările ulterioare.
(3)Constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată din
dispoziţia scrisă a procurorului de specialiştii prevăzuţi la alin. (1)
constituie mijloc de probă, în condiţiile legii.
(4)Constatările tehnico-ştiinţifice şi expertizele
pot fi efectuate şi de alţi specialişti sau experţi din instituţii publice sau
private române sau străine, organizate potrivit legii, precum şi de specialişti
sau experţi individuali autorizaţi sau recunoscuţi, potrivit legii."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie:
art. 21 privind dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul părţilor la un
proces echitabil, art. 24 care garantează dreptul la apărare şi art. 124 alin.
(2) şi (3) care stabilesc că justiţia este unică, imparţială şi egală pentru
toţi şi că judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. De asemenea,
sunt invocate şi prevederile din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale cuprinse la art. 5 - „Dreptul la libertate şi
la siguranţă" şi la art. 6 - „Dreptul la un proces
echitabil"'.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că, prin mai multe decizii, s-a mai pronunţat asupra prevederilor art.
11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, atât în ansamblul său,
cât şi cu privire la unele alineate ale acestuia. Examinând excepţia sub
aspectul unor critici similare, instanţa de contencios constituţional a
constatat constituţionalitatea acestora. Pot fi amintite, exemplificativ,
Decizia nr. 805 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, Decizia nr. 910 din 16 septembrie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 710 din 20 octombrie
2008, sau Decizia nr. 1.027 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 11 noiembrie 2008.
Prin aceste decizii, Curtea a statuat că prevederile
art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 întrunesc exigenţele
impuse de un proces echitabil, inclusiv cea referitoare la necesitatea
respectării principiului egalităţii armelor de care părţile pot dispune în
cadrul unei proceduri judiciare. Astfel, în acord cu jurisprudenţa Curţii
Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţională a reţinut că partea
interesată are posibilitatea ca, odată cu prezentarea materialului de urmărire
penală, în condiţiile art. 250-254 din Codul de procedură penală, să ia
cunoştinţă de existenţa constatării tehnico-ştiinţifice ca mijloc de probă
efectuat de specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
Subsecvent, poate formula obiecţiuni la raportul de constatare sau poate
contesta în faţa instanţei de judecată, în condiţii de contradictorialitate,
mijlocul de probă respectiv. De asemenea, Curtea a observat că, în procesul
deliberării, judecătorul verifică şi evaluează materialul probator şi îşi
fundamentează soluţia pe întregul probatoriu administrat în cauză, prin
coroborarea şi aprecierea probelor, iar nu prin raportarea exclusivă la
constatările tehnico-ştiinţifice întocmite de specialiştii prevăzuţi de textele
de lege criticate, astfel că informaţiile conţinute în constatările tehnico-ştiinţifice
nu pot crea în mod concret riscul unui abuz de procedură.
Totodată, cu privire la statutul specialiştilor din
cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Curtea a constatat că faptul că
aceştia îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere, supraveghere şi sub
controlul nemijlocit al procurorilor nu echivalează cu lipsa de obiectivitate
sau de imparţialitate a acestora. Pe de altă parte, soluţia legislativă este
firească, de vreme ce procurorul supraveghează întreaga urmărire penală.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 6 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, Curtea observă că acestea conţin o simplă
enumerare a categoriilor de personal care pot fi încadrate în structura
Direcţiei Naţionale Anticorupţie, fără să prezinte elemente de
neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 6 şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Alexandru
Gherghe şi Alexandrina Gherghe în Dosarul nr. 42.079/3/2005 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a II-a penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 noiembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu