DECIZIE Nr. 151 din 25 martie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si
completarile ulterioare
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 340 din 19 aprilie 2004

Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Florentina Balta - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent sef
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru,
cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Aneta Anton in
Dosarul nr. 2.173/C/2003 al Tribunalului Galati - Sectia civila.
La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere jurisprudenta constanta
in materie a Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 18 decembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr.
2.173/C/2003, Tribunalul Galati - Sectia civila a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si
completarile ulterioare. Exceptia a fost ridicata de Aneta Anton cu ocazia
solutionarii apelului declarat impotriva Sentintei civile nr. 2.618 din 25
aprilie 2003, pronuntata de Judecatoria Galati in Dosarul nr. 9.879/2002.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine,
in esenta, ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor
constitutionale ale art. 1, 4, 11, 15, 20, 21, 24, 31, 53 si 125. De asemenea,
considera ca sunt infrante si dispozitiile art. 6 si 14 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si cele ale
art. 1, 2, 3, 7, 9, 10 si 30 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului. In
acest sens, arata ca, pentru justitiabilul care nu are posibilitati financiare
sa achite taxele judiciare de timbru, liberul acces la justitie, dreptul la un
proces echitabil si nepartinitor, principiul egalitatii, dreptul la aparare si
dreptul la informare nu mai sunt garantate, fapt ce "situeaza statul mai
presus de lege si de cetatean".
Instanta de judecata considera ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata. In acest sens, arata ca "accesul liber la justitie nu
trebuie sa fie in toate cazurile gratuit". Astfel, observa ca art. 21 din
Constitutie nu instituie nici o interdictie cu privire la taxele in justitie,
"fiind legal si normal ca justitiabilii care trag un folos nemijlocit din
activitatea desfasurata de autoritatile judecatoresti sa contribuie la
acoperirea cheltuielilor acestora". In sprijinul acestor argumente este
invocata si jurisprudenta Curtii Constitutionale, amintind, printre altele, si
Decizia nr. 422/2003 in care, pronuntandu-se asupra constitutionalitatii art. 1
din Legea nr. 146/1997, Curtea a statuat ca "reclamantul care a platit
taxele judiciare de timbru va suporta pierderea sumelor de bani platite cu
titlul acesta, numai atunci cand instanta hotaraste ca actiunea sa nu este
intemeiata sau nu indeplineste alte conditii prevazute de lege pentru a fi
admisa, altfel spus, atunci cand reclamantul a pus in miscare in mod
nejustificat serviciul public al justitiei. In cazul in care actiunea introdusa
de reclamant a fost admisa, instanta de judecata il obliga pe parat la plata
cheltuielilor de judecata, in acestea cuprinzandu-se si taxele judiciare de
timbru". In final, arata ca plata de taxe si impozite nu reprezinta un
drept, ci o obligatie constitutionala a cetatenilor, prevazuta de dispozitiile
constitutionale, iar legiuitorul este suveran in a acorda scutiri de la plata
taxelor de timbru in considerarea unor situatii determinate.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar in conformitate cu art. 18^1
din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de
vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Avocatul Poporului apreciaza ca sustinerile autorului exceptiei referitoare
la neconstitutionalitatea art. 1 din Legea nr. 146/1997 nu sunt intemeiate.
Astfel, in ceea ce priveste neconstitutionalitatea prevederilor legale
criticate fata de dispozitiile art. 21 din Constitutia republicata, retine ca
in jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a statuat, in mod constant, ca
liberul acces la justitie nu presupune si gratuitatea acestuia. Legea
fundamentala nu interzice stabilirea taxelor judiciare de timbru, "fiind
justificat ca persoanele care se adreseaza autoritatii judecatoresti sa contribuie
la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justitie".
De asemenea, retine ca regula este cea a timbrarii actiunilor in justitie,
exceptiile fiind posibile numai in masura in care sunt stabilite de legiuitor.
Taxa judiciara de timbru apare astfel ca o modalitate de acoperire, in parte, a
cheltuielilor pe care le implica serviciul public al justitiei, contribuabilul
avand posibilitatea, in virtutea legii, de a recupera contributia sa de la
partea care cade in pretentii. In acest sens invoca si jurisprudenta in materie
a Curtii Constitutionale, concretizata prin Decizia nr. 7/1993, Decizia
Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1994, Decizia nr. 18/1997 si Decizia nr.
198/1999.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului,
raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, concluziile scrise depuse
de autorul exceptiei, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei republicate, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutia republicata, ale art. 1 alin.
(1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu
modificarile si completarile ulterioare. Aceste dispozitii legale au urmatoarea
redactare:
- Art. 1: "Actiunile si cererile introduse la instantele
judecatoresti, precum si cererile adresate Ministerului Justitiei si
Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie sunt supuse taxelor
judiciare de timbru, prevazute in prezenta lege, si se taxeaza in mod
diferentiat, dupa cum obiectul acestora este sau nu evaluabil in bani, cu
exceptiile prevazute de lege".
In sustinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege, autorul
exceptiei invoca incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 1, 4, 11,
15, 20, 21, 24, 31, 53 si 125, dispozitii care, in urma revizuirii si
republicarii Constitutiei, au dobandit urmatoarea redactare si numerotare:
- Art. 1 alin. (1), (2) si (3): "(1) Romania este stat national,
suveran si independent, unitar si indivizibil.
(2) Forma de guvernamant a statului roman este republica.
(3) Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea
omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a
personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori
supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor
Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.";
- Art. 4: "(1) Statul are ca fundament unitatea poporului roman si
solidaritatea cetatenilor sai.
(2) Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai,
fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de
religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine
sociala.";
- Art. 11 alin. (1) si (2): "(1) Statul roman se obliga sa
indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele
la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din
dreptul intern.";
- Art. 15: "(1) Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile
consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de
acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau
contraventionale mai favorabile.";
- Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in
care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
- Art. 21 alin. (1) si (2): "(1) Orice persoana se poate adresa
justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale
legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 31: "(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie
de interes public nu poate fi ingradit.
(2) Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate
sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra
problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie
a tinerilor sau securitatea nationala.
(4) Mijloacele de informare in masa, publice si private, sunt obligate sa
asigure informarea corecta a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio si de televiziune sunt autonome. Ele
trebuie sa garanteze grupurilor sociale si politice importante exercitarea
dreptului la antena. Organizarea acestor servicii si controlul parlamentar
asupra activitatii lor se reglementeaza prin lege organica.";
- Art. 56: "(1) Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si
prin taxe, la cheltuielile publice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a
sarcinilor fiscale.
(3) Orice alte prestatii sunt interzise, in afara celor stabilite prin
lege, in situatii exceptionale.";
- Art. 126 alin. (1), (2) si (5): "(1) Justitia se realizeaza prin
Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti
stabilite de lege.
(2) Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt
prevazute numai prin lege.
...........................................................................
(5) Este interzisa infiintarea de instante extraordinare. Prin lege
organica pot fi infiintate instante specializate in anumite materii, cu
posibilitatea participarii, dupa caz, a unor persoane din afara
magistraturii."
Autorul exceptiei invoca, de asemenea, si incalcarea prevederilor art. 6 si
14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
prevederi ce au urmatorul continut:
- Art. 6: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod
echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o
instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie
asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de
sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului
sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al
securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele
minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in
masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in
imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere
intereselor justitiei.
2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana
ce vinovatia sa va fi legal stabilita.
3. Orice acuzat are, in special, dreptul:
a) sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o
intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva
sa;
b) sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii
sale;
c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si,
daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi
asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele
justitiei o cer;
d) sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina
citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii
acuzarii;
e) sa fie asistat in mod gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu
vorbeste limba folosita la audiere.";
- Art. 14: "Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de
prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in
special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte
opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala,
avere, nastere sau orice alta situatie."
Autorul sustine, de asemenea, ca dispozitiile legale criticate contravin si
urmatoarelor prevederi din Declaratia Universala a Drepturilor Omului:
- Art. 1: "Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate
si in drepturi. Ele sunt inzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se
comporte unele fata de altele in spiritul fraternitatii.";
- Art. 2: "1. Fiecare om se poate prevala de toate drepturile si
libertatile proclamate in prezenta declaratie, fara nici un fel de deosebire,
ca de pilda deosebirea de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica
sau orice alta opinie, de origine nationala sau sociala, avere, nastere sau
orice alte imprejurari.
2. Pe langa aceasta, nu se va face nici o deosebire bazata pe statutul
politic, juridic sau international al tarii sau al teritoriului de care
apartine o persoana, fie aceasta tara sau teritoriu sunt independente, sub
tutela, neautonome sau supuse unei limitari oarecare a suveranitatii.";
- Art. 3: "Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la
securitatea persoanei sale.";
- Art. 7: "Toti oamenii sunt egali in fata legii si au dreptul fara
nici o deosebire la o protectie egala a legii. Toti oamenii au dreptul la o
protectie egala impotriva oricarei discriminari care ar incalca prezenta
declaratie si impotriva oricarei provocari la o astfel de discriminare.";
- Art. 9: "Nimeni nu trebuie sa fie arestat, detinut sau exilat in mod
arbitrar.";
- Art. 10: "Orice persoana are dreptul, in deplina egalitate, sa fie
ascultata in mod echitabil si public de un tribunal independent si impartial,
care va hotari fie asupra drepturilor si obligatiilor sale, fie asupra
temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptata impotriva sa.";
- Art. 30: "Nici o dispozitie a prezentei declaratii nu poate fi
interpretata ca implicand pentru vreun stat, grupare sau persoana, dreptul de a
se deda la vreo activitate sau de a savarsi vreun act indreptat spre
desfiintarea unor drepturi sau libertati enuntate in prezenta declaratie."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, in
jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a dezbatut in numeroase randuri
problema constitutionalitatii unor prevederi legale prin care s-au instituit
taxe de timbru pentru introducerea unor cereri in justitie, prevederi intre
care se numara si art. 1 din Legea nr. 146/1997. In acest sens pot fi amintite
Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia
nr. 198 din 23 noiembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 4 din 7 ianuarie 2000, si Decizia nr. 422 din 13 noiembrie 2003,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 908 din 19 decembrie
2003. In toate aceste cazuri, Curtea a statuat, in mod constant, ca accesul
liber la justitie nu inseamna ca acesta trebuie sa fie in toate cazurile
gratuit. Astfel, s-a retinut ca art. 21 din Constitutie nu instituie nici o
interdictie cu privire la taxele in justitie, fiind legal si normal ca
justitiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfasurata de
autoritatile judecatoresti sa contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora.
Pe de alta parte, s-a aratat ca echivalentul taxelor judiciare de timbru
este integrat in valoarea cheltuielilor de judecata stabilite de instanta de
judecata prin hotararea pe care o pronunta in cauza, plata acestora revenind
partii care cade in pretentii.
Curtea observa, de asemenea, ca Legea nr. 146/1997, cu modificarile
ulterioare, consacra, prin dispozitiile art. 21, posibilitatea Ministerului
Finantelor Publice de a acorda scutiri, reduceri, esalonari sau amanari pentru
plata taxelor judiciare de timbru.
Avand in vedere toate aceste argumente, Curtea considera ca nu poate fi
retinuta critica autorului exceptiei referitoare la incalcarea principiului
constitutional al liberului acces la justitie si a dreptului la aparare.
De asemenea, Curtea constata ca prevederile legale criticate nu aduc
atingere nici principiului egalitatii in drepturi, deoarece nu fac nici un fel
de diferentiere intre contribuabili.
In ceea ce priveste problema constitutionalitatii art. 1 din Legea nr.
146/1997, cu modificarile ulterioare, in raport cu art. 56 din Constitutia
republicata, Curtea retine ca textul de lege criticat nu numai ca nu contravine
acestor prevederi constitutionale, dar reprezinta o aplicare a literei si
spiritului acestora. Astfel, Curtea observa ca, potrivit art. 56 alin. (1) din
Constitutia republicata, care consacra obligatia cetatenilor de a contribui, prin
impozite si taxe, la cheltuielile publice, regula este aceea ca pentru anumite
activitati desfasurate de institutiile publice, inclusiv pentru solutionarea
contestatiilor la impuneri si taxe, se datoreaza taxe de timbru, cu exceptia
persoanelor care beneficiaza de scutire, aceste taxe avand rolul de contributie
la cheltuielile publice.
In legatura cu invocarea principiilor si normelor constitutionale prevazute
la art. 1 alin. (1), (2) si (3), art. 4, 15, 31 si art. 126 alin. (1), (2) si
(5), Curtea constata ca aceste critici sunt nerelevante pentru solutionarea
exceptiei de fata, neavand incidenta cu obiectul acesteia.
De asemenea, nu poate fi retinuta nici critica ce priveste incalcarea art.
11 si 20 din Constitutia republicata, prin raportare la prevederile Conventiei
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si ale
Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, deoarece aceste acte
internationale nu contin prevederi care sa consacre gratuitatea actului de
justitie.
De altfel, in jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a
statuat ca o caracteristica a principiului liberului acces la justitie este
aceea ca nu este un drept absolut. (Ashingdane contra Regatului Unit al Marii
Britanii, 1985). Astfel, acest drept, care cere, prin insasi natura sa, o
reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitari atat timp
cat nu este atinsa insasi substanta sa.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutia republicata, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23
alin. (1) si (6), precum si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Legea
nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si
completarile ulterioare, exceptie ridicata de Aneta Anton in Dosarul nr.
2.173/C/2003 al Tribunalului Galati - Sectia civila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 25 martie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent sef,
Doina Suliman