DECIZIE Nr.
151 din 22 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (1) si (2) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor bunuri preluate in mod abuziv in
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 256 din 17 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Paule Nicole Fianu şi Elene Jeanine
Dobriceanu în Dosarul nr. 26.419/1/2005 (număr vechi 9.956/2005) al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie -Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
La apelul nominal răspunde partea Ion Andrei Rizescu,
personal. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul pe fond, partea Ion Andrei Rizescu
învederează Curţii Constituţionale, în principal, aspecte practice ce ţin de
fondul cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textul de
lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 3 octombrie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 26.419/1/2005 (număr vechi 9.956/2005),Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989. Excepţia a fost ridicată de Paule Nicole Fianu şi Elene
Jeanine Dobriceanu într-o cauză având ca obiect contestaţia formulată împotriva
deciziei de respingere a notificării pentru restituirea în natură a unor
imobile-construcţii.
In motivarea excepţiei autorii
acesteia susţin că textul de lege criticat este neconstituţional în măsura în
care exclude din noţiunea de „unitate deţinătoare" acea societate
comercială la care statul, o autoritate publică, organizaţie cooperatistă sau
orice persoană juridică de drept public, fie nu mai este acţionar sau asociat,
fie este acţionar sau asociat minoritar, cu o valoare a acţiunilor sau părţilor
sociale mai mică decât valoarea imobilului preluat fără titlu valabil, a cărui
restituire se cere. Se mai arată că, în acest mod, a fost restrânsă
posibilitatea persoanelor îndreptăţite de a obţine restituirea în natură a unui
imobil preluat fără titlu valabil şi care se află în patrimoniul unei societăţi
comerciale privatizate.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit
cărora: „(1) Imobilele - terenuri şi construcţii - preluate în mod abuziv,
indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a
prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o
societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice
centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie
cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi
restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin
dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în
cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o
organizaţie cooperatistă este acţionar sau asociat minoritar al unităţii care
deţine imobilul, dacă valoarea acţiunilor sau părţilor sociale deţinute este
mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire
în natură este cerută."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza
întâi privind garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului.
Analizând aceste susţineri, Curtea constată
următoarele:
Prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr.
10/2001 instituie, pe de o parte, obligativitatea de a restitui numai în natură
imobilele respective, iar pe de altă parte, condiţionează restituirea în natură
de împrejurarea ca statul să fie acţionar sau asociat majoritar al unităţii ce
deţine imobilul a cărui restituire se cere sau cel puţin valoarea acţiunilor
sau părţilor sociale deţinute să fie mai mare sau egală cu valoarea
corespunzătoare a imobilului, în cazul când este asociat sau acţionar
minoritar.
Aşadar, numai în această ipoteză legea impune
obligativitatea restituirii în natură, iar în caz contrar, respectiv când
valoarea acţiunilor sau părţilor sociale este mai mică decât valoarea bunului
solicitat a fi restituit în natură, măsurile reparatorii se vor stabili prin
echivalent.
In acest sens şi în acord cu caracterul reparator al
Legii nr. 10/2001, dispoziţiile art. 26 alin. (1) din acest act normativ prevăd
că: „(1) Dacă
restituirea în natură nu este posibilă, deţinătorul imobilului sau, după caz,
entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării este
obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, în termenul
prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptăţite în compensare
alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile
legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente
imobilelor preluate în mod abuziv, în situaţiile în care măsura compensării nu
este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptăţită."
Prin urmare, Curtea constată că susţinerile autorului
excepţiei referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza întâi
din Legea fundamentală nu sunt întemeiate.
De altfel, prevederile art. 21 alin. (1) au mai fost
analizate de Curtea Constituţională, prin raportare la dispoziţiile din Legea
fundamentală referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private.
Astfel, prin Decizia nr. 549 din
18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.024 din 18 noiembrie 2005, Curtea
a respins excepţia şi a statuat că scopul Legii nr. 10/2001 a fost acela de a
institui măsuri reparatorii în interesul proprietarilor ale căror imobile au
fost preluate în mod abuziv, nu numai prin restituirea în natură a acestora,
atunci când este posibil, ci şi prin stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent. Prin urmare,
textul de lege criticat este în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 44
alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele
dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate
îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, excepţie ridicată de Paule Nicole Fianu şi Elene Jeanine
Dobriceanu în Dosarul nr. 26.419/1/2005 (număr vechi 9.956/2005) al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 februarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie