DECIZIE   Nr. 151 din  8 mai 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, cu modificarile ulterioare

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 475 din 20 august 2001

    Lucian Mihai       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Ioan Muraru        - judecator
    Nicolae Popa       - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Romul Petru Vonica - judecator
    Iuliana Nedelcu    - procuror
    Cristina Radu      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "STELSIM COM" - S.R.L. din Ernei, judetul Mures, in Dosarul nr. 3.118/2000 al Judecatoriei Targu Mures.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, invocand in acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 104 din 6 iunie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 27 octombrie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 3.118/2000, Judecatoria Targu Mures a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "STELSIM COM" - S.R.L. din Ernei, judetul Mures.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca dispozitiile legale invocate sunt contrare prevederilor art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si b), ale art. 135 alin. (6) si ale art. 49 alin. (1) din Constitutie, sustinandu-se ca aceste dispozitii legale aduc o restrangere exercitiului unor drepturi si libertati fundamentale, fara sa fie indeplinite conditiile prevazute la art. 49 din Constitutie. De asemenea, autorul exceptiei considera ca raspunderea contraventionala, stabilita in temeiul art. IV din ordonanta criticata, este consecinta neexecutarii unei obligatii contractuale "fara interventia statului". Or, in aceste conditii, executarea sau neexecutarea unei clauze stipulate in contract nici nu poate fi sanctionata de stat, care nu este parte in acel contract, ci numai de partile contractante, care au la indemana mijloacele procedurale de executare a contractului sau de sanctionare a neexecutarii acestuia. In opinia autorului exceptiei ordonanta aduce atingere si prevederilor art. 135 alin. (6) din Constitutie, deoarece sumele obtinute sau pe cale de a fi obtinute prin aceste operatiuni de import-export intra in patrimoniul unei societati comerciale cu capital privat, in a carei ordine juridica nu se poate interveni fortat, din afara, de catre stat, prin masuri administrative. In acest mod proprietatea privata nu mai este inviolabila, iar statul se imbogateste fara just temei prin "confiscare".
    Judecatoria Targu Mures, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia este neintemeiata, deoarece obligatia de repatriere a valutei si efectuarea operatiunilor prin conturile deschise in Romania la bancile autorizate nu incalca prevederile art. 49 alin. (1) din Constitutie, care reglementeaza situatiile in care poate fi restrans exercitiul unor drepturi sau al unor libertati. Instanta de judecata considera ca dispozitiile legale criticate nu incalca nici prevederile art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si b) si nici pe cele ale art. 135 alin. (6) din Constitutie, referitoare la inviolabilitatea proprietatii private, care nu poate fi opusa cerintelor apararii intereselor nationale in activitatea financiara si valutara. Economia de piata si libertatea comertului nu justifica incalcarea obligatiei de repatriere a valutei, a termenului maxim de repatriere, intrucat de constituirea fondurilor valutare depinde insasi functionarea sistemului economic. In final, instanta considera ca desfasurarea activitatii agentilor economici trebuie sa se realizeze in acord cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 18/1994, aprobata prin Legea nr. 12/1995, si in privinta incasarii sumelor in valuta aferente importurilor de marfuri, executarii de lucrari si prestatiilor de servicii in strainatate, prin conturile deschise in Romania la banci autorizate.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca exceptia este neintemeiata, deoarece, pe de o parte, activitatea de comert international a agentilor economici se desfasoara pe baza autonomiei lor juridice, iar pe de alta parte, este necesar ca aceasta activitate sa fie in concordanta cu interesul national, economia de piata si libertatea comertului nejustificand incalcarea obligatiei de repatriere a valutei, precum si a termenului maxim de repatriere a acesteia, legea neprevazand alternative de stingere a obligatiilor de plata cu partenerii contractuali externi. Se considera, de asemenea, ca in politica sa economica statul roman este tinut sa apere si sa promoveze interesul public in cadrul economiei nationale, avand indatorirea de a interveni in activitatile economice, politica legislativa constituind una dintre parghiile specifice de interventie a statului in economie.
    Presedintele Camerei Deputatilor si presedintele Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994), aprobata cu modificari prin Legea nr. 12/1995 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995). Acest text legal are urmatoarea redactare: "In vederea consolidarii regimului valutar in vigoare si intaririi disciplinei financiare privind disponibilitatile in conturile valutare, se stabilesc urmatoarele: [...]
    7. In cazul constatarii nerespectarii termenelor mentionate la pct. 3, 5 si 6, precum si a celor mentionate in autorizatia Bancii Nationale a Romaniei eliberata conform pct. 4, privind repatrierea incasarilor in valuta, se vor aplica urmatoarele amenzi contraventionale reprezentand:
    - 10%, in lei, asupra sumelor in valuta nerepatriate, pentru intarzieri de pana la 30 de zile calendaristice;
    - 15%, in lei, asupra sumelor in valuta nerepatriate, pentru intarzieri intre 30 si 60 de zile calendaristice;
    - 20%, in lei, asupra sumelor in valuta nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristica care depaseste primele 60 de zile de intarziere.
    In toate situatiile se mentine obligatia repatrierii sumelor in valuta in termen de 30 de zile calendaristice de la data constatarii contraventiei.
    In cazul depasirii termenului de la alineatul precedent, penalitatile stabilite la art. 7 din Legea nr. 76/1992, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanta, se majoreaza cu 50% ."
    Textele constitutionale, invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate, sunt:
    Art. 49 alin. (1)
    "Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.";
    Art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si b)
    "(1) Economia Romaniei este economie de piata.
    (2) Statul trebuie sa asigure:
    a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;
    b) protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara;";
    Art. 135 alin. (6)
    "Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila."
    I. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca alineatul final al textului legal supus controlului de constitutionalitate face referire la Legea nr. 76/1992, lege abrogata expres prin art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar si a pierderilor din economie (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 172 din 28 iulie 1997). Ca urmare, in cazul depasirii termenului prevazut la alineatul final al pct. 7 al art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 nu se vor mai putea aplica sanctiunile reglementate prin Legea nr. 76/1992, la care se adauga o majorare de 50%, deoarece un text legal, care face trimitere la o norma care, intre timp, a iesit din vigoare, nu mai produce efecte juridice.
    In consecinta, prevederile alineatului final al pct. 7 al art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 nu pot constitui obiectul controlului de neconstitutionalitate, avand in vedere ca, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala are competenta de a decide numai asupra normelor juridice in vigoare. Prin urmare, in temeiul alin. (6) al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, exceptia de neconstitutionalitate a alineatului final al pct. 7 al art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 este inadmisibila, urmand sa fie respinsa.
    II. In legatura cu sustinerea potrivit careia dispozitiile alin. 1 si 2 ale pct. 7 al art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 ar incalca prevederile art. 135 alin. (6) din Constitutie, referitoare la dreptul de proprietate privata, Curtea constata ca principiul inviolabilitatii proprietatii private nu justifica utilizarea bunurilor obiect al acestei categorii de proprietate, indiferent de natura lor, pentru incalcarea unui interes national, asa cum este acela al asigurarii disponibilitatilor valutare necesare in vederea efectuarii obligatiilor externe de plata ale economiei. In acest sens Curtea Constitutionala s-a pronuntat, de altfel, si prin Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999.
    Referitor la incalcarea prin textul de lege criticat a prevederilor art. 49 din Constitutie Curtea observa ca acestea nu au incidenta in cauza, deoarece se refera la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati fundamentale ale cetatenilor, iar nu la restrangerea drepturilor unor societati comerciale, precum in speta.
    Curtea constata ca nu pot fi retinute nici sustinerile potrivit carora prin art. IV pct. 7 alin. 1 si 2 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 sunt incalcate prevederile art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si b) din Constitutie, ci, dimpotriva, retine ca acestea sunt respectate, deoarece tocmai in temeiul art. 134 alin. (2) lit. b) "Statul trebuie sa asigure: [...] b) protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara". Intr-adevar, Curtea observa ca ordonanta criticata are ca scop insasi protejarea intereselor nationale prin consolidarea regimului valutar, asigurarea disponibilitatilor valutare necesare in vederea indeplinirii obligatiilor externe de plata ale economiei. Nici economia de piata si nici libertatea comertului nu justifica incalcarea obligatiei de repatriere a valutei si a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde insasi functionarea sistemului economic, astfel incat autonomia juridica a agentilor economici in activitatea de comert exterior nu se poate realiza decat cu respectarea acestor obligatii.
    In acest sens Curtea Constitutionala s-a pronuntat, de altfel, si prin Decizia nr. 209 din 25 octombrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 80 din 15 februarie 2001, respingand exceptia de neconstitutionalitate avand ca obiect dispozitiile art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, modificata. Cu acel prilej Curtea a retinut, in esenta, ca inviolabilitatea, in conditiile legii, a proprietatii private nu poate fi opusa cerintelor apararii intereselor nationale in activitatea financiara si valutara, in stadiul actual de dezvoltare a economiei de piata. Nici economia de piata si nici libertatea comertului nu justifica incalcarea obligatiei de repatriere a valutei si a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde functionarea insasi a sistemului economic, astfel ca autonomia juridica a agentilor economici in activitatea de comert exterior nu se poate realiza decat cu respectarea acestor obligatii. De asemenea, prin Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999, s-a statuat: "In sfarsit, nu este intemeiata nici sustinerea potrivit careia prin textul de lege atacat se instituie o raspundere obiectiva. Intr-adevar, in cauza nici nu s-ar putea pune problema unei raspunderi obiective, intrucat, prin ipoteza, fiind vorba de savarsirea unei contraventii, elementul vinovatiei este de esenta acesteia si, de aceea, in lipsa vinovatiei nu se poate aplica niciodata o sanctiune contraventionala. Desigur, existenta sau inexistenta acesteia este un element al starii de fapt, a carei apreciere este de atributul exclusiv al instantei de judecata."
    Intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o schimbare a jurisprudentei Curtii, solutia si considerentele deciziei amintite isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi in privinta art. IV pct. 7 alin 1,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor alineatului final al pct. 7 al art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "STELSIM COM" - S.R.L. din Ernei, judetul Mures, in Dosarul nr. 3.118/2000 al Judecatoriei Targu Mures.
    2. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 7 alin. 1 si 2 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, exceptie invocata de acelasi autor in acelasi dosar.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 8 mai 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat-asistent,
                              Cristina Radu

                              OPINIE SEPARATA

    Suntem de acord cu solutia pronuntata sub aspectul dispozitiilor art. IV pct. 7 alin. 2 si alineatul final din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, modificata.
    Pe de alta parte, consideram ca prin decizia pronuntata trebuia sa se admita in parte exceptia de neconstitutionalitate, constatandu-se ca dispozitiile art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, modificata, sunt neconstitutionale, in masura in care prin aceste dispozitii legale a fost instituita raspunderea contraventionala obiectiva a persoanelor juridice si fizice care nu respecta termenele prevazute de reglementarile juridice aplicabile pentru repatrierea incasarilor in valuta.
    Motivele pentru care apreciem ca se impunea aceasta solutie sunt cuprinse in considerentele opiniei separate pe care am formulat-o la Decizia nr. 150 din 8 mai 2001.
    Cu acel prilej, in finalul considerentelor, am aratat ca organele de stat - inclusiv instantele judecatoresti - carora le revine atributia de a face aplicarea dispozitiilor art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, modificata, nu pot proceda la aplicarea amenzilor contraventionale prevazute de acest text legal pe baza simplei constatari a existentei unei situatii de fapt: nerespectarea termenelor, stabilite prin reglementarile relevante aplicabile, pentru repatrierea incasarilor in valuta. Chiar daca este dovedita existenta unei asemenea situatii de fapt, este necesar sa fie examinata, pe baza de probe administrate potrivit legii, si posibilitatea ca fapta constand in nerespectarea termenelor mentionate sa nu fi fost savarsita cu vinovatie.
    De altfel, aceasta din urma obligatie a organelor de stat abilitate sa faca aplicarea dispozitiilor legale examinate este recunoscuta, indirect, si de catre majoritatea membrilor Curtii Constitutionale, intrucat atat in motivarea Deciziei nr. 150 din 8 mai 2001, cat si in aceea a deciziei la care se refera prezenta opinie separata sunt reluate urmatoarele considerente ale Deciziei Curtii Constitutionale nr. 161 din 10 noiembrie 1998: "In sfarsit, nu este intemeiata nici sustinerea potrivit careia prin textul de lege atacat se instituie o raspundere obiectiva. Intr-adevar, in cauza nici nu s-ar putea pune problema unei raspunderi obiective, intrucat, prin ipoteza, fiind vorba de savarsirea unei contraventii, elementul vinovatiei este de esenta acesteia si, de aceea, in lipsa vinovatiei nu se poate aplica niciodata o sanctiune contraventionala. Desigur, existenta sau inexistenta acesteia este un element al starii de fapt, a carei apreciere este de atributul exclusiv al instantei de judecata."
    Asa fiind, rezulta ca membrii Curtii Constitutionale retin - in unanimitate, dar prin modalitati diferite de solutionare a exceptiei de neconstitutionalitate - ca este inadmisibila aplicarea sanctiunii contraventionale prevazute la art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, modificata, atunci cand fapta nu a fost savarsita cu vinovatie.

                              Lucian Mihai
                              Romul Petru Vonica
                              Nicolae Popa
                              Kozsokar Gabor