DECIZIE Nr.
1501 din 18 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 77 alin. (1) lit. b) si art. 78 lit.
a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
strainilor în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 50 din 20 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Marieta Safta -
prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 77 alin. (1) lit. b) şi art. 78 lit.
a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, excepţie ridicată de Wang Aiqin în Dosarul nr. 4.985/2/2009
al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi
fiscal.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei,
constatându-se lipsa părţii Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan Budura,
interpret autorizat de limba chineză.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul autorului excepţiei. Acesta solicită, prin interpret, admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate şi să i se facă dreptate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca inadmisibilă, arătând că criticile formulate nu au
legătură cu împrejurările cauzei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 23 martie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 4.985/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 77 alin. (1) lit. b) şi art. 78 lit. a) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.194/2002 privind regimul străinilor în
România. Excepţia a fost ridicată de Wang Aiqin
într-o cauză având ca obiect anularea deciziei de returnare a sa de pe
teritoriul României.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi
claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în înţelesul dat de
practica jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Arată că
textele de lege criticate „sunt lipsite de precizie cu privire la situaţiile
similare cu cea a reclamantei, astfel încât aceasta să poată avea o indicare
precisă asupra normelor aplicabile în situaţia sa şi nu protejează suficient
străinii care se află în România împotriva arbitrariului şi abuzurilor
Oficiului Român pentru Imigrări". In continuare, descrie situaţia sa de
fapt în România şi susţine că documentele folosite pentru obţinerea dreptului
de şedere permanentă sunt conforme cu realitatea.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu
aduc atingere dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea
cauzei într-un termen rezonabil, iar decizia Oficiului Român pentru Imigrări
poate fi contestată în conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) din
Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 194/2002.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 77 alin. (1) lit. b) şi art. 78 lit. a) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5
iunie 2008, care au următorul cuprins:
- Art. 77 alin. (1) lit. b): „(1) Oficiul Român pentru Imigrări anulează, prin decizie motivată,
dreptul de şedere permanentă sau temporară în România, dacă se constată
ulterior că: (...)
b) dreptul de şedere
permanentă sau prelungirea dreptului de şedere temporară a fost
obţinut/obţinută prin folosirea de informaţii false, documente false sau
falsificate ori de alte mijloace ilegale.";
-Art. 78 lit. a): „Decizia de anulare sau revocare a
dreptului de şedere se comunică:
a) de către Oficiul Român pentru Imigrări,
străinului care se află pe teritoriul României, prin decizia de returnare
prevăzută la art. 82;".
Se susţine că textul de lege criticat contravine
dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi celor ale art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
care consacră dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de
constituţionalitate, din care să poată fi dedusă contrarietatea dintre
prevederile de lege ce formează obiectul acesteia şi dispoziţiile
constituţionale şi convenţionale invocate, ci învederează aspectele de fapt,
despre care afirmă că au condus, în cazul său, la pronunţarea unei soluţii
injuste, constând în sancţionarea sa cu anularea dreptului de şedere permanentă
şi emiterea unei decizii de returnare. Or, susţinerile referitoare la
împrejurările concrete ale speţei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti
învestite cu soluţionarea contestaţiei introduse împotriva deciziei emise de
Oficiul Român pentru Imigrări nu pot fi analizate de Curtea Constituţională,
care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fiind de
competenţa instanţelor de judecată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 77 alin. (1) lit. b) şi art. 78 lit.
a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, excepţie ridicată de Wing Aiqin în Dosarul nr.
4.985/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta