Decizia Nr.15 din 17.01.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. III alin. (3) teza a doua din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de Ludovic Murvai în Dosarul nr. 2.349/271/2010 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 230D/2011.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Mircea Ursuţa din cadrul Baroului Bihor, cu delegaţie la dosar, şi se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care susţine că prevederile legale sunt neconstituţionale, deoarece permit judecarea recursului de o instanţă inferioară celei care a casat iniţial decizia. În susţinerea excepţiei depune la dosar un set de documente.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Decizia penală nr. 652/R/2010 din 3 decembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 7.750/111/2010, Tribunalul Bihor - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III alin. (3) teza a doua din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi. Excepţia a fost ridicată în Dosarul nr. 2.349/271/2010 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală de Ludovic Murvai, dosar având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în care se fac cercetări pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece reglementează o situaţie tranzitorie prin care se creează o discriminare nejustificată de niciun criteriu obiectiv între cetăţenii aflaţi în aceeaşi situaţie juridică, contravenind principiului neretroactivităţii legii de procedură, şi, nu în ultimul rând, încalcă dreptul la un proces echitabil, permiţând judecarea recursului de o instanţă inferioară celei care a casat iniţial decizia.Tribunalul Bihor - Secţia penală a admis recursul formulat împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că are legătură cu soluţionarea cauzei şi că, pe fond, excepţia este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. III alin. (3) teza a doua din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au următorul conţinut: „În caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desfiinţarea sau, după caz, casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanţa competentă, potrivit prezentei legi.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor, art. 15 alin. (2) referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor legale contestate, în caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desfiinţarea sau, după caz, casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanţa competentă potrivit legii procedurale noi.Aşa fiind, Curtea constată că nu poate fi primită critica autorului, deoarece din conţinutul prevederilor art. III alin. (3) teza a doua din Legea nr. 356/2006 rezultă că se respectă principiul constituţional al neretroactivităţii legii înscris în art. 15 alin. (2). Astfel, împrejurarea că, în caz de desfiinţare sau casare a hotărârii, se aplică noua lege este, dimpotrivă, în deplin acord cu dispoziţiile fundamentale ale art. 15 alin. (2), potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor.Faptul că prin Legea nr. 356/2006 s-a modificat art. 27 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, în sensul că a fost eliminată competenţa tribunalului de a judeca în primă instanţă infracţiunea de furt calificat prevăzută la art. 209 alin. 3 din Codul penal, sens în care, după casare, competenţa pentru o asemenea faptă revine judecătoriei, nu este de natură a imprima eo ipso dispoziţiilor art. III alin. (3) teza a doua din Legea nr. 256/2006 caracter neconstituţional. În esenţă, reglementarea de către legiuitor, în temeiul prerogativelor sale constituţionale, a stabilirii procedurii de judecată nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 privind Înfăptuirea justiţiei. Aceasta întrucât, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege“, judecătoria fiind una dintre aceste instanţe judecătoreşti, respectiv o „instanţă naţională“, în sensul art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, nu este afectat nici dreptul la un proces echitabil prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituţie, întrucât nu se înlătură posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia judecării cauzelor, în urma casării, de către judecătorii, potrivit competenţei lor, stabilită prin lege.Curtea mai constată că dispoziţiile legale criticate nu conţin privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalităţii în drepturi înscrise în art. 4 din Constituţie, astfel încât nu poate fi reţinută nici critica formulată în raport cu art. 16 din Legea fundamentală.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (3) teza a doua din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de Ludovic Murvai în Dosarul nr. 2.349/271/2010 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru