DECIZIE Nr.
1498 din 10 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1, art. 454 si art. 457
din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 909 din 24 decembrie 2009
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.403 alin.1, art. 454 şi art. 457 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Turism
Muntenia" - S.A. din Piteşti în Dosarul nr. 3.441/280/2009 al Judecătoriei
Piteşti.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 4 iunie 2009, pronunţată în Dosarul
nr. 3.441/280/2009, Judecătoria Piteşti a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1, art. 454 şi
art. 457 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Turism Muntenia" - S.A. din Piteşti într-o cauză având ca
obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 403 alin. (1) din
Codul de procedură civilă este neconstituţional, întrucât condiţionează
judecarea cererii de suspendare a judecăţii de plata unei cauţiuni, că art. 454
din acelaşi cod instituie o discriminare între debitorii supuşi executării
silite mobiliare şi imobiliare şi debitorii supuşii executării prin poprirea
conturilor, aceştia din urmă necunoscând faptul că li se vor popri conturile şi
neavând, în consecinţă, posibilitatea să achite de bunăvoie suma datorată, şi
că art. 457 din Codul de procedură civilă face imposibilă desfăşurarea
activităţii economice a unităţii căreia i s-au poprit conturile chiar şi în
situaţia suspendării executării.
Judecătoria Piteşti şi-a
exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1, art. 454 şi art. 457 din Codul de
procedură civilă, cu următorul cuprins:
- Art. 403 alin. 1: „Până la soluţionarea
contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită,
instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în
cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune
altfel.";
-Art. 454: „Poprirea se înfiinţează fără somaţie,
prin adresă însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată
celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înştiinţându-se totodată şi
debitorul despre măsura luată.
In adresa de poprire se va pune în vedere celei de-a
treia persoane, care devine potrivit alin. 1 terţ poprit, interdicţia de a
plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporate ce i le
datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru
realizarea obligaţiei ce se execută silit.
Adresa de înfiinţare a popririi va cuprinde numele
şi domiciliul debitorului persoană fizică ori, pentru persoanele juridice,
denumirea şi sediul lor, precum şi codul de identificare fiscală.
In cazul în care se solicită înfiinţarea popririi
pentru toate conturile unei persoane juridice, inclusiv pentru conturile
subunităţilor fără personalitate juridică ale acesteia, se vor indica
elementele de identificare pentru fiecare titular de cont în parte, respectiv pentru
fiecare subunitate a societăţii debitoare.
In cazul în care adresa de înfiinţare a popririi se
adresează unei unităţi operaţionale a unei bănci, poprirea va fi înfiinţată
asupra conturilor pe care debitoarea urmărită le are deschise la acea unitate.
In cazul în care poprirea a fost înfiinţată ca
măsură asigurătorie şi nu a fost desfiinţată până la obţinerea titlului
executoriu, se va comunica terţului poprit copie certificată de pe titlul
executoriu în vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de art. 456.
Indisponibilizarea sumelor de bani sau a bunurilor
mobile incorporate poprite va înceta dacă debitorul consemnează, cu afectaţiune
specială, întreaga valoare a creanţei la dispoziţia creditorului urmăritor.
Debitorul va înmâna recipisa de consemnare executorului judecătoresc, care va
înştiinţa de îndată pe terţul poprit.";
-Art. 457: „(1) In cazul debitorului titular de
conturi bancare, poprirea se înfiinţează potrivit art. 453.
In cazul popririi sumelor de bani din conturile
bancare, pot face obiectul executării silite prin poprire atât soldul creditor
al acestor conturi, cât si încasările viitoare.
La data sesizării băncii, sumele existente, precum
şi cele provenite din încasările viitoare sunt indisponibilizate în măsura
necesară realizării creanţei. Din momentul indisponibilizării şi până la
achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe
perioada suspendării executării silite prin poprire, terţul poprit nu va face
nicio altă plată sau altă operaţiune care ar putea diminua suma
indisponibilizată, dacă legea nu prevede altfel.
Dispoziţiile alin. 2 sunt aplicabile şi în cazurile
în care poprirea se înfiinţează asupra titlurilor de valoare sau altor bunuri
mobile incorporate urmăribile ce se află în păstrare la unităţi specializate.
In cazul sumelor urmăribile reprezentând venituri şi
disponibilităţi în valută, băncile sunt autorizate să efectueze convertirea în
lei a sumelor în valută, fără consimţământul titularului de cont, la cursul de
schimb comunicat de Banca Naţională a României pentru ziua respectivă, în
vederea consemnării acestora potrivit dispoziţiilor art. 456."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în
art. 16 privind egalitatea în faţa legii, în art. 21 privind accesul liber la
justiţie, în art. 24 privind dreptul la apărare şi în art. 45 privind
libertatea economică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Asupra dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, Curtea s-a pronunţat, în numeroase cazuri, constatând că
acestea sunt constituţionale. De exemplu prin Decizia nr. 1.034/2009, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 25 septembrie 2009, s-a
statuat că, întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate
a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea
provizorie a executării silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi
calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie. Totodată,
Curtea a constatat că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se
aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale,
fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, dispoziţiile de lege
criticate nu contravin prevederilor art. 16 din Constituţie.
Cu acelaşi prilej, Curtea a statuat că textul de lege
criticat nu contravine nici prevederilor art. 21 şi art. 24 din Constituţie.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 454 din Codul de
procedură civilă, Curtea a reţinut prin Decizia nr. 336/2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 11 octombrie 2004, că
poprirea se realizează prin intermediul unei proceduri suple şi rapide în
vederea recuperării creditului, dispoziţiile criticate având ca finalitate
tocmai asigurarea celerităţii executării prestaţiei la care debitorul este
obligat printr-un titlu executoriu. In considerarea acestor raţiuni şi pentru
prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în
sensul tergiversării executării obligaţiilor ce le incumbă, legiuitorul a
prevăzut în mod expres înfiinţarea popririi, fără obligaţia somării prealabile
a debitorului, însă în condiţiile în care respectivul debitor are posibilitatea
de a lua cunoştinţă despre înfiinţarea popririi, textul de lege criticat nu
lezează în niciun fel accesul liber la justiţie sau dreptul persoanei la
apărare. Astfel, în temeiul art. 399 din Codul de procedură civilă, care
prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de
către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, debitorul beneficiază de
toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi,
supunând cenzurii instanţei măsura dispusă, în cadrul unei proceduri
contradictorii.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să
modifice jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor
menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Având în vedere că dispoziţiile art. 457 din Codul de
procedură sunt criticate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate din
aceeaşi perspectivă ca şi cele ale art. 403 alin. 1 şi art. 454 din acelaşi
cod, Curtea constată că nici acestea nu contravin dispoziţiilor invocate din Legea
fundamentală, pentru aceleaşi argumente ca şi cele reţinute în deciziile
menţionate.
Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 45 din
Constituţie, Curtea observă că, potrivit normei constituţionale, libertatea
economică nu este absolută, ci trebuie exercitată în condiţiile legii. Aşadar,
nu se poate susţine că executarea silită a debitorului persoană juridică
conduce la încălcarea libertăţii economice a acestuia.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 403 alin. 1, art. 454 şi art. 457 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Turism Muntenia" -
S.A. din Piteşti în Dosarul nr. 3.441/280/2009 al Judecătoriei Piteşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 noiembrie
2009.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean