Decizia Nr.147 din 07.03.2013

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 245 alin. 1 lit. c¹) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor Braşov, în Dosarul nr. 7.058/197/2011 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 47D/2013.La apelul nominal răspunde, pentru Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor Braşov, domnul George Roşca, reprezentant legal, şi domnul Lucian Mihail, consilier juridic, cu adeverinţă la dosar şi se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul domnului consilier juridic, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece ar trebui să se lase cetăţeanului interesat libertatea de a solicita sau nu anularea anumitor acte.Domnul George Roşca, în calitate de reprezentant legal al autorului excepţiei, nu mai are nimic de adăugat faţă de susţinerile consilierului juridic al unităţii.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 29 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 7.058/197/2011, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 245 alin. 1 lit. c¹) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor Braşov, în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unui apel în materie civilă referitor la anularea unui înscris.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece dreptul cetăţenilor de a se adresa justiţiei nu presupune şi obligaţia acestora de a o face. Or, prin legitimarea procurorului de a sesiza instanţa civilă cu o cerere de anulare a unor înscrisuri se înfrânge dreptul cetăţeanului în exercitarea dreptului respectiv, care nu doreşte acest lucru. Totodată, prin recunoaşterea legitimării procesuale active a procurorului la modul generic, fără vreo precizare expresă în ce priveşte înscrisurile ce pot face obiectul acţiunii în anulare, se permite intruziunea acestuia în dreptul la viaţa intimă, familială şi privată, ori, după caz, este afectat dreptul de proprietate privată în condiţiile în care aspectele ţinând de aceste drepturi fundamentale pot face obiectul înscrisurilor respective.Tribunalul Braşov - Secţia I civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 245 alin. 1 lit. c¹) - Dispoziţii complimentare ordonanţei din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: „Prin ordonanţa de încetare a urmăririi penale se dispune totodată asupra: [...]c¹) sesizării instanţei civile competente cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (1) referitor la universalitatea legii, art. 21 alin. (1) privind liberul acces la justiţie, art. 26 referitor la Viaţa intimă, familială şi privată şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la garantarea şi ocrotirea în mod egal a dreptului de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 1.228 din 29 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2009, Curtea Constituţională a statuat că dreptul procurorului care a dispus soluţia de netrimitere în judecată de a avea calitatea procesuală activă pentru a solicita instanţei civile desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris nu afectează liberul acces la justiţie, întrucât judecata se va desfăşura în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, cu respectarea, în egală măsură, a drepturilor recunoscute de lege pentru toate părţile implicate în litigiu, pe baza administrării unor probe legale, utile, concludente şi pertinente soluţionării cauzei.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.De altfel, cu privire la rolul procurorului în activitatea judiciară, Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 65 din 25 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 13 februarie 2007, că „prin participarea reprezentantului Ministerului Public se impune o garanţie în plus atât în sensul apărării ordinii de drept, a intereselor generale ale societăţii, cât şi în ideea apărării drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.“ De aceea, Curtea a constatat că, în lipsa posibilităţii procurorului de a participa la judecarea unor cereri indiferent de domeniul căruia se circumscriu, se produce o nepermisă restrângere a rolului său constituţional. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 92 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, procurorul poate porni orice acţiune civilă, ori de câte ori este necesar, pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege şi poate pune concluzii în orice proces civil, în oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.În ce priveşte critica referitoare la înfrângerea dreptului la viaţă intimă familială şi privată ori a dreptului referitor la proprietatea privată, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 245 alin. 1 lit. c¹) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor Braşov, în Dosarul nr. 7.058/197/2011 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2013.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru