DECIZIE Nr.
146 din 5 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. 1 lit. e), art. 85, art.
197 alin. 5 si ale art. 329 alin. 3 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 159 din 16 martie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică
- magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 10 alin. 1 lit. e), art. 85, art. 197 alin. 5 şi ale art.
329 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Doru-Traian
Vânt în dosarele nr. 48.1/238/2008 şi nr. 670/238/2008 ale Judecătoriei Gurahont.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.780D/2008 şi nr. 1.781 D/2008
au obiect parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării
cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune
conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.781 D/2008 la Dosarul nr.
1.780D/2008, care este primul înregistrat.
Magistratul-asistent referă Curţii că părţile
Sorin-Teodor Petrişor şi Florin-Teodor Betea au transmis note scrise prin care
solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, iar autorul excepţiei
a comunicat o cerere prin care ridică excepţia lipsei calităţii procesuale de
parte intimată a Parchetului de pe lângă Judecătoria Gurahont şi solicită
constatarea nulităţii absolute a citaţiei emise de Curtea Constituţională către
Parchetul de pe lângă Judecătoria Gurahont, precum şi a oricăror concluzii,
scrise sau prin avocat, ale respectivei părţi.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
cererii autorului excepţiei, arătând că în mod corect au fost citate toate
părţile din dosarul instanţei de fond.
Curtea, deliberând, respinge cererea autorului
excepţiei.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
fiind inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 6 august 2008, pronunţate în
dosarele nr. 48.1/238/2008 şi nr. 670/238/2008, Judecătoria Gurahont a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 1 lit. e), art. 85, art.
197 alin. 5 şi ale art. 329 alin. 3 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Doru-Traian Vânt cu ocazia soluţionării
plângerii împotriva unor acte ale procurorului de netrimitere în judecată.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 10 alin. 1 lit. e)
din Codul de procedură penală încalcă valorile supreme ale statului de drept
consacrate de dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5),
egalitatea cetăţenilor în faţa legii, dreptul la un proces echitabil, dreptul
la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică, prezumţia de nevinovăţie şi
rolul Ministerului Public, în măsura în care procurorul poate da o soluţie de
netrimitere în judecată întemeiată pe existenţa legitimei apărări în absenţa
unei hotărâri judecătoreşti de condamnare a agresorului.
Consideră că art. 85 din Codul de procedură penală
aduce atingere valorilor supreme ale statului de drept prevăzute de art. 1
alin. (3) din Legea fundamentală, precum şi universalităţii drepturilor,
libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, dreptului la un
proces echitabil, dreptului la apărare, fidelităţii faţă de ţară şi exercitării
cu bună-credinţă a drepturilor şi a libertăţilor, întrucât nu prevede
sancţiunea decăderii din exerciţiul dreptului de a fi martor al acelei persoane
care omite să depună jurământul sau care rosteşte mai mult de una dintre formulele prevăzute de textul de lege
criticat, respectiv nu prevede sancţiunea penală pentru săvârşirea infracţiunii
de fals în declaraţii.
Autorul excepţiei mai susţine încălcarea dreptului la
un proces echitabil şi de către dispoziţiile art. 197 alin. 5 din Codul de
procedură penală, pe motiv că refacerea declaraţiilor anulabile ale martorilor
de rea-credinţă printr-o nouă audiere a acestora reprezintă o măsură
ineficientă, pur formală, din moment ce nu sunt refăcute şi actele procurorului
bazate pe declaraţiile date de martori cu nerespectarea procedurii de depunere
a jurământului.
De asemenea, arată că art. 329 alin. 3 din Codul de
procedură penală aduce atingere valorilor supreme ale statului de drept
consacrate de dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3), dreptului la
un proces echitabil, dreptului la apărare, exercitării cu bună-credinţă a
drepturilor şi a libertăţilor şi înfăptuirii justiţiei, deoarece nu interzice
expres administrarea probei cu martori în cazul în care aceştia au dat
declaraţii anulabile.
Judecătoria Gurahonţ apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, motivele invocate de
autor referindu-se la aspecte ce ţin de fondul cauzelor deduse spre soluţionare
instanţei de judecată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât autorul este
nemulţumit, în realitate, de modul de aplicare a dispoziţiilor de lege
criticate şi solicită, totodată, completarea art. 85 din Codul de procedură
penală în sensul reglementării sancţiunii decăderii din exerciţiul dreptului de
a fi martor în cazul încălcării procedurii de depunere a jurământului.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 10 alin. 1 lit. e), art. 85, art. 197 alin. 5 şi art. 329
alin. 3 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, întrucât textele de
lege criticate nu contravin prevederilor din Legea fundamentală invocate de
autorul excepţiei. In plus, critica autorului excepţiei se referă la omisiunea
prevederii în cuprinsul art. 85 din Codul de procedură penală a sancţiunii
decăderii din exerciţiul dreptului de a fi martor în situaţia nerespectării
procedurii depunerii jurământului. Or, o asemenea critică nu intră în
competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin.
(3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii
actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa
prevederile supuse controlului. Consideră că dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi
ale art. 54 alin. (1) din Constituţie nu au incidenţă în cauza de faţă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit încheierii pronunţate în Dosarul nr. 48.1/238/2008,
dispoziţiile art. 10 alin. 1 lit, e), art. 85, art. 197 alin. 5 şi art. 329 alin. 3 din Codul de procedură penală,
iar prin încheierea pronunţată în Dosarul nr. 670/238/2008 Curtea a fost
sesizată cu critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 85 din Codul
de procedură penală, raportate la art. 292 din Codul penal. Din motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate reiese, însă, că autorul acesteia nu
contestă, sub niciun aspect, dispoziţiile art. 292 din Codul penal. Prin
urmare, Curtea se va pronunţa asupra constituţionalităţii art. 10 alin. 1 lit.
e), art. 85, art. 197 alin. 5 şi art. 329 alin. 3 din Codul de procedură
penală. De menţionat că art. 197 alin. 5 din Codul de procedură penală a fost
introdus prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de
procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Astfel, textele de lege criticate au
următorul cuprins:
- Art. 10 alin. 1 lit. e): „Acţiunea
penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai
poate fi exercitată dacă: [...] e) există vreuna din cauzele care înlătură
caracterul penal al faptei;";
-Art. 85: „Inainte de a fi
ascultat, martorul depune următorul jurământ: «Jur că voi spune adevărul şi că
nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!»
In timpul depunerii jurământului, martorul ţine mâna
pe cruce sau pe biblie.
Referirea la divinitate din formula jurământului se
schimbă potrivit credinţei religioase a martorului.
Martorului de altă religie decât cea creştină nu îi
sunt aplicabile prevederile alin. 2. Martorul fără confesiune va depune
următorul jurământ: «Jur pe onoare şi conştiinţă că voi spune adevărul şi că nu
voi ascunde nimic din ceea ce ştiu».
Martorii care din motive de conştiinţă sau
confesiune nu depun jurământul vor rosti în faţa instanţei următoarea formulă:
„Mă oblig că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce
ştiu".
Situaţiile la care se referă alin. 3, 4 şi 5 se
reţin de organul judiciar pe baza afirmaţiilor făcute de martor.
După depunerea jurământului sau după rostirea
formulei prevăzute în alin. 5, se va pune în vedere martorului că, dacă nu va
spune adevărul, săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă.
Despre toate acestea se face menţiune în declaraţia
scrisă.
Minorul care nu a împlinit 14 ani nu depune
jurământ; i se atrage însă atenţia să spună adevărul.";
- Art. 197 alin. 5: „In
situaţiile prevăzute în alin. 1 şi 4, în cazul în care refacerea actului
anulabil se poate face în faţa instanţei care a constatat, prin încheiere,
încălcarea dispoziţiilor legale, aceasta acordă un termen scurt pentru
refacerea imediată a actului.";
- Art. 329 alin. 3: „Dacă în
cursul cercetării judecătoreşti administrarea unei probe anterior admisă apare
inutilă, instanţa, după ce ascultă procurorul şi părţile, poate dispune ca acea
probă să nu mai fie administrată".
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul român, ale art. 15 alin. (1) referitoare
la universalitatea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale, ale
art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3)
referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 22 alin. (1) privind
dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică, ale art. 23 alin. (11)
referitoare la prezumţia de nevinovăţie, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul
la apărare, ale art. 54 alin. (1) referitoare la fidelitatea faţă de ţară, ale
art. 57 privind exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi a libertăţilor,
ale art. 124 alin. (1) şi (3) referitoare la înfăptuirea justiţiei şi ale art.
131 privind rolul Ministerului Public, precum şi ale art. 11 alin. (1) şi (2)
referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern
şi ale art. 20 privitoare la tratatele internaţionale
privind drepturile omului, raportate la dispoziţiile art. 6 privind dreptul la
un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale şi ale art. 11 referitoare la prezumţia de
nevinovăţie din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în realitate, autorul excepţiei de neconstituţionalitate este
nemulţumit de modul de aplicare a dispoziţiilor de lege criticate şi solicită,
totodată, completarea acestora după cum urmează: art. 10 alin. 1 lit. e) din
Codul de procedură penală să interzică expres procurorului darea unei soluţii
de netrimitere în judecată întemeiate pe existenţa legitimei apărări în absenţa
unei hotărâri judecătoreşti de condamnare a agresorului; art. 85 din Codul de
procedură penală să prevadă sancţiunea decăderii din exerciţiul dreptului de a
fi martor al acelei persoane care omite să depună jurământul sau care rosteşte
mai mult de una dintre formulele
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992, prevăzute de textul
de lege criticat, respectiv să prevadă sancţiunea penală pentru săvârşirea
infracţiunii de fals în declaraţii; art. 197 alin. 5 din Codul de procedură
penală să interzică refacerea declaraţiilor anulabile ale martorilor; iar art.
329 alin. 3 din Codul de procedură penală să interzică administrarea probei cu
martori în cazul în care aceştia au dat declaraţii anulabile. Asemenea
solicitări nu intră, însă, în competenţa de soluţionare a Curţii
Constituţionale, aplicarea legii fiind de resortul organelor de urmărire penală
şi al instanţei de judecată, iar modificarea şi completarea legii fiind de
competenţa legiuitorului. In acest sens sunt şi dispoziţiile art. 2 alin. (3)
din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului.
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 1 lit. e), art. 85, art.
197 alin. 5 şi ale art. 329 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Doru-Traian Vânt în dosarele nr. 48.1/238/2008 şi nr. 670/238/2008
ale Judecătoriei Gurahonţ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică