DECIZIE Nr.
1455 din 4 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 23 din 11 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltân -judecător
Tudorel Toader -judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Marius
Ciobanu în Dosarul nr. 590/36/2010 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală
şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la
jurisprudenţa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 25 iunie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 590/36/2010, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru
cauze penale cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie
ridicată de Marius Ciobanu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile Legii nr. 78/2000 în
ansamblu şi prin raportare la art. 1 şi art. 6 din aceeaşi lege contravin
prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea
cetăţenilor în faţa legii, ale art. 21 alin. (3) referitoare la accesul liber
la justiţie, ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea pedepsei şi ale
art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea
justiţiei, deoarece incriminează persoane şi nu fapte. Astfel, în condiţiile în
care, printr-o lege specială, o anumită categorie de
făptuitori/învinuiţi/inculpaţi este reglementată separat de dreptul comun, deşi
se încadrează în instituţiile de drept penal substanţial definite de acestea,
este evident că au fost nesocotite dispoziţiile constituţionale invocate.
De asemenea dispoziţiile legii nu reglementează în mod
complet, independent şi diferit derogatoriu faţă de legea de drept comun,
instituindu-se o extindere a legii prin analogie, ceea ce este inadmisibil.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru
cauze penale cu minori şi de familie opinează că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (12) şi art. 124 alin.
(2).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prin Decizia nr. 1.007 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, pronunţându-se asupra
constituţionalităţii prevederilor art. 6 din Legea nr. 78/2000, a statuat cu
valoare de principiu că „reglementarea care formează obiectul excepţiei nu
constituie o incriminare prin analogie, aşa cum greşit susţin autorii acesteia,
ci o legiferare a răspunderii penale printr-o normă juridică explicativă, care
nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală şi ale art. 7
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale. De altfel, analogia, ca instituţie juridică, se plasează în sfera
aplicării legii ca argument de interpretare, şi nu în cea a procesului
legislativ. Folosirea acestei noţiuni pentru caracterizarea normei instituite
de legiuitor conduce la o contradicţie în termeni, căci analogia implică
absenţa normei şi, în consecinţă, libertatea recunoscută unei autorităţi
publice - în mod excepţional şi nu în materie penală - de a stabili ea însăşi
regula după care urmează să rezolve un caz, luând ca model o altă soluţie
pronunţată într-un alt cadru reglementat. Or, dispoziţia legală atacată prevede
expres că infracţiunile nominalizate se pedepsesc potrivit textelor din Codul
penal în care sunt incriminate."
In plus, principiul legalităţii incriminării şi cel al
legalităţii pedepsei impun prevederea atât a faptei, cât şi a pedepsei. Din
această perspectivă, analizând dispoziţiile Legii nr. 78/2000, nu se poate
ajunge la constatarea că legea nu ar prevedea fapta sau pedeapsa. Astfel fiind,
dispoziţiile criticate conţin suficiente repere pentru a se putea considera că
acestea sunt „previzibile" şi suficient de clare în definirea faptei şi a
scopului ilicit al acesteia, în consecinţă, şi sub acest aspect excepţia
urmează a fi respinsă.
Mutatis mutandis şi în
prezenta cauză sunt valabile aceleaşi raţiuni în ceea ce priveşte dispoziţiile legale
contestate.
Totodată, previzibilitatea şi predictibilitatea unei
norme presupun că destinatarul acesteia are reprezentarea unei astfel de
calităţi în virtutea căreia este obligat să îşi modeleze conduita. Aşa fiind,
faptul că prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor care
exercită atribuţii de control, potrivit legii, are indubitabil un înţeles
univoc, legiuitorul nefiind obligat, pentru a consfinţi caracterul
constituţional, să procedeze la o enumerare exhaustivă a acestora.
De asemenea, principiul constituţional al egalităţii nu
are semnificaţia uniformităţii, existând posibilitatea instituirii unor
reglementări juridice diferite pentru situaţii care sunt diferite, în cazul în
care aceasta se justifică în mod raţional şi obiectiv. Or, Legea nr. 78/2000
constituie o reglementare specială, derogatorie de la dreptul comun, care
instituie măsuri de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de
corupţie şi se aplică unei categorii de persoane clar circumstanţiate de
legiuitor încă din primul articol al legii. Statutul juridic diferit al acestor
persoane, din perspectiva scopului urmărit de legiuitor prin dispoziţiile Legii
nr. 78/2000, justifică stabilirea unui tratament juridic diferit. Astfel fiind,
şi întrucât dispoziţiile legii criticate se aplică, fără privilegii sau
discriminări, în toate situaţiile ce implică persoane dintre cele arătate la
art. 1 al legii, nu se poate susţine încălcarea principiului egalităţii în
drepturi ori a principiului referitor la unicitatea, imparţialitatea şi
egalitatea justiţiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Marius
Ciobanu în Dosarul nr. 590/36/2010 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală
şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 noiembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru