DECIZIE Nr.
1450 din 5 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 877 din 16 decembrie 2009
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Baroul Bacău din cadrul Uniunii Naţionale a
Barourilordin România în Dosarul nr. 3.185/110/2008 al Curţii de Apel Bacău -
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă, pentru partea Baroul
Bacău, d-na avocat Larisa Somfalean, lipsind autorul excepţiei, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă cu privire la notele
transmise de autorul excepţiei de neconstituţionalitate prin care invocă lipsa
capacităţii de exerciţiu a Baroului Bacău.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul părţii prezente solicită respingerea
excepţiei, arătând că prevederile art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă
au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, Curtea statuând că
aceste prevederi sunt constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 20 mai 2009, pronunţată în Dosarul
nr. 3.185/110/2008, Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială, de contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Baroul Bacău din cadrul Uniunii Naţionale a
Barourilordin România.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege
criticate contravin art. 20, 21 şi 124 din Constituţie, precum şi art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
deoarece nu permit recuzarea tuturor judecătorilor unei instanţe de judecată şi
judecarea cererii de recuzare de către instanţa superioară celei din care fac
parte judecătorii recuzaţi.
Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal consideră că
excepţia este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 28
alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Nu se pot recuza
toţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia".
Dispoziţiile constituţionale considerate a fi încălcate
sunt cele ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile
omului, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 124 - Infăptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Prevederile art. 28 alin. 2 din Codul de procedură
civilă au mai făcut, în numeroase rânduri, obiect al controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea
fundamentală ca şi în prezenta cauză, soluţia adoptată fiind de respingere a
criticilor ca neîntemeiate. Astfel, prin Decizia nr. 1.176 din 11 decembrie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 23
ianuarie 2008, Decizia nr. 390 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, şi Decizia nr. 741 din
12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din
4 iunie 2009, Curtea a reţinut că instituţia recuzării în procesele judiciare este
justificată de imperativul asigurării unei judecăţi imparţiale, în care părţile
să fie protejate de posibila părtinire a judecătorului, cauzată de legătura de
rudenie sau de afinitate cu una dintre părţi ori de interesul personal pe care
îl are în soluţionarea acelei cauze sau alte asemenea împrejurări, expres
prevăzute de lege. S-a mai statuat că recuzarea nu poate fi decât individuală,
şi nu colectivă, şi ea nu poate conduce la împiedicarea tuturor judecătorilor
unei instanţe să judece procesele cu care au fost învestiţi în condiţiile
legii.
Pe de altă parte, Curtea a mai reţinut că textele de
lege criticate reprezintă norme de procedură prin intermediul cărora
legiuitorul instituie cadrul legal pentru exercitarea dreptului procedural de
recuzare, în deplin acord cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie,
potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată
sunt prevăzute numai prin lege.
Totodată, textele de lege criticate realizează o
veritabilă protecţie a justiţiabilului împotriva încercărilor nejustificate de
tergiversare a soluţionării cauzei, restrângând posibilităţile părţilor de a
solicita suspendarea judecării cauzei doar la acele situaţii care se justifică
raţional.
Considerentele deciziilor menţionate sunt pe deplin
valabile şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de natură a determina
o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în această materie.
In ce priveşte invocarea de către autorul excepţiei a
lipsei capacităţii de exerciţiu a Baroului Bacău, Curtea constată că acest
aspect urmează să fie soluţionat în conformitate cu prevederile Decretului nr.
31/1954 privitor la peroanele fizice şi la persoanele juridice de către
instanţa de judecată.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Baroul Bacău din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilordin România în Dosarul
nr. 3.185/110/2008 al Curţii de Apel Bacău - Secţia comercială, de contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 noiembrie
2009.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Maria Bratu