DECIZIE Nr.
1450 din 4 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art.
18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27,
art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si a ordonantei în ansamblul
sau, precum si a prevederilor art. 95 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 65 din 26 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - presedinte
Aspazia Cojocaru -judecator
Acsinte Gaspar -judecator
Petre Lazaroiu -judecator
Mircea Stefan Minea -judecator
Iulia Antoanella Motoc -judecator
Ion Predescu -judecator
Puskas Valentin Zoltan -judecator
Tudorel Toader -judecator
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Antonia Constantin.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art.
18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27,
art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si a ordonantei în ansamblul
sau, precum si a prevederilor art. 95 alin. (1) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicata de Ion Mircioaga în Dosarul
nr. 238/272/2009 al Tribunalului Hunedoara - Sectia comerciala si de contencios
administrativ si fiscal.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de
care procedura de citare a fost legal îndeplinita.
Cauza fiind în stare de judecata, presedintele Curtii
acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata
urmatoarele:
Prin Incheierea din 29 martie 2010, pronuntata în
Dosarul nr. 238/272/2009, Tribunalul Hunedoara - Sectia comerciala si de
contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1)
si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26
alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si a
ordonantei în ansamblul sau, „respectiv prevederilor art. 867 din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 195/2002". Exceptia de neconstitutionalitate
a fost ridicata de petentul Ion Mircioaga într-o cauza având ca obiect
solutionarea recursului împotriva Sentintei civile nr. 387 din 27 aprilie 2009
a Judecatoriei Orastie prin care i s-a respins plângerea civila privind
anularea unui proces-verbal de contraventie.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul exceptiei precizeaza ca prevederile criticate contravin
dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale
art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internationale privind drepturile
omului, ale art. 23 alin. (8) privind unele drepturi ale celui retinut sau
arestat, ale art. 73 alin. (3) lit. k) privind reglementarea contenciosului
administrativ prin lege organica si ale art. 115 alin. (1) privind legea
speciala de abilitare a Guvernului, precum si celor ale art. 6 paragraful 2 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
referitoare la dreptul la un proces echitabil. In acest sens, arata ca textele
de lege criticate instituie vinovatia contraventionala, prin folosirea notiunii
de „contravenient" si prin faptul ca sarcina probei în procedura judiciara
contraventionala de drept comun apartine petentului si încalca astfel prezumtia
de nevinovatie. Dispozitiile criticate instituie prezumtia legala absoluta
privind legalitatea procesului-verbai de constatare si sanctionare a
contraventiei, stabilind în sarcina contravenientului rasturnarea acestei
prezumtii pentru a-si dovedi nevinovatia, si nicidecum în sarcina celui care a
stabilit vinovatia.
Totodata, sustine ca sunt încalcate si prevederile art.
73 alin. (3) lit. k) si ale art. 115 alin. (1) din Constitutie, deoarece
materia contraventionala apartine domeniului contenciosului administrativ,
reglementat exclusiv prin lege organica, având în vedere „raporturile stabilite
între cetatean si autoritatile publice prin acte administrative, iar nu
raporturi constatate unilateral, ca un liber arbitru, de un organ constatator,
de al carui subiectivism depinde masura prezumtivei încalcari a conduitei
prescrise printr-un act normativ".
Tribunalul Hunedoara - Sectia comerciala si de
contencios administrativ si fiscal considera ca
exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, invocând în acest sens
jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale, si anume deciziile nr.
659/2009, nr. 608/2009, nr. 1.333/2009, nr. 1.324/2009 si nr. 559/2008.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului,
Guvernul si Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum
rezulta din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 16 alin. (1)
si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26
alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si
ordonanta în ansamblul sau, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea
nr. 180/2002, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din
22 aprilie 2002, cu modificarile si completarile ulterioare. Textele criticate
punctual fac parte din cap. II al ordonantei, intitulat „Constatarea
contraventiei", cap. III, intitulat „Aplicarea sanctiunilor
contraventionale", si cap. IV, intitulat „Caile de atac", iar
în cuprinsul acestora sunt reglementate aspecte procedurale referitoare la
cuprinsul procesului-verbai de contraventie, conditiile de întocmire a acestuia
si sanctiunea aplicabila în cazul lipsei unor mentiuni, precum si solutionarea
cailor de atac.
Totodata, potrivit încheierii de sesizare, obiect al
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie si prevederile „art. 867 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002". Din examinarea
continutului notelor scrise prin care s-a invocat exceptia de
neconstitutionalitate rezulta ca, în realitate, obiect al exceptiei îl
constituie prevederile art. 95 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, iar indicarea „art.
867 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe
drumurile publice" în dispozitivul încheierii de sesizare ca obiect al
exceptiei se datoreaza unei greseli materiale.
Prevederile art. 95 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 195/2002 au urmatorul continut: „Incalcarea dispozitiilor
prezentei ordonante de urgenta, altele decât cele care întrunesc elementele
constitutive ale unei infractiuni, constituie contraventie si se sanctioneaza
cu avertisment ori cu amenda ca sanctiune principala si, dupa caz, cu una dintre
sanctiunile contraventionale complementare prevazute la art. 96 alin.
(2)."
Autorul exceptiei considera ca dispozitiile de lege
mentionate încalca dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (3) privind
statul de drept, ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internationale
privind drepturile omului, ale art. 23 alin. (8) privind unele drepturi ale
celui retinut sau arestat, ale art. 73 alin. (3) lit. k) privind reglementarea
contenciosului administrativ prin lege organica si ale art. 115 alin. (1)
privind legea speciala de abilitare a Guvernului, precum si ale art. 6
paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, care garanteaza prezumtia de nevinovatie.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
constata ca s-a pronuntat în numeroase cazuri asupra constitutionalitatii
prevederilor criticate, sub aspectul unor critici asemanatoare celor formulate
în prezenta cauza.
Astfel, prin Decizia nr. 608 din 28 aprilie 2009,
publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 16 iunie
2009, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1)si
(3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1)si art. 34 alin. (1)
din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
si a ordonantei în ansamblul sau, precum si a prevederilor art. 95 alin. (1)
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile
publice, exceptie ridicata de acelasi autor ca si cel din prezentul dosar, Ion
Mircioaga.
Cu acel prilej Curtea a reiterat jurisprudenta sa
constanta în materia Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, potrivit careia
utilizarea de catre legiuitor a notiunii de „contravenient" nu are
semnificatia înfrângerii prezumtiei de nevinovatie consacrate de art. 23 alin.
(11) din Constitutie. De asemenea, Curtea a statuat ca din procedura de
solutionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire si sanctionare
a contraventiei nu rezulta rasturnarea sarcinii probei, ci, mai degraba,
exercitarea dreptului la aparare.
Referitor la obligatia contravenientului de a-si dovedi
nevinovatia în legatura cu fapta retinuta în sarcina sa de catre organul
constatator, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009,
publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie
2009, retinând cu acel prilej ca procesul-verbal de constatare si sanctionare a
contraventiei se bucura de prezumtia de legalitate, însa, atunci când este
formulata o plângere împotriva acestuia, este contestata chiar prezumtia de
care se bucura. In acest caz, instanta de judecata competenta va administra
probele prevazute de lege, necesare în vederea verificarii legalitatii si
temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie sa îsi
demonstreze propria nevinovatie, revenind instantei de judecata obligatia de a
administra tot probatoriul necesar stabilirii si aflarii adevarului. Chiar daca
art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispozitiile
Codului de procedura civila, instantele de judecata nu pot face aplicarea
stricta a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contra, chiar
ele trebuie sa manifeste un rol activ pentru aflarea adevarului, din moment ce
contraventia intra sub incidenta art. 6 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate
sustine rasturnarea sarcinii probei.
Intrucât criticile de neconstitutionalitate privesc, în
esenta, aceleasi aspecte si având în vedere ca nu au intervenit elemente noi,
de natura sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale,
solutiile si considerentele deciziilor mentionate îsi pastreaza valabilitatea
si în cauza de fata.
Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 95 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, Curtea constata ca autorul
acesteia nu a formulat critici de neconstitutionalitate distincte fata de cele
referitoare la prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001. Or, instanta de
contencios constitutional nu se poate substitui autorului exceptiei sub
aspectul motivarii acesteia, astfel ca, având în vedere si prevederile art. 10
alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit carora „Sesizarile trebuie facute
în forma scrisa si motivate", urmeaza sa respinga ca inadmisibila
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 95 alin. (1) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile
publice.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca inadmisibila, exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 95 alin. (1) din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie
ridicata de Ion Mircioaga în Dosarul nr. 238/272/2009 al Tribunalului Hunedoara
- Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal.
2. Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art.
18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27,
art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si a ordonantei în ansamblul
sau, exceptie ridicata de acelasi autor în acelasi dosar.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata în sedinta publica din data de 4 noiembrie
2010.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean