DECIZIE Nr.
145 din 5 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 180 din 23 martie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae
Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea
contenciosului administrativ
nr. 554/2004, excepţie ridicată de Vasile Cătinaş şi Elena Cătinaş în Dosarul
nr. 4.684/117/2005 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei,
doamna Daciana Paler Groşan, apărător ales cu delegaţie la dosar, avocat membru
al Baroului Cluj. De asemenea, Vasile Cătinaş răspunde şi personal. Se constată
lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul apărătorului autorilor excepţiei, care solicită admiterea
excepţiei, reiterând argumentele expuse în notele
scrise aflate la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că
textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale şi
convenţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea nr. 4/R/CA/2008 din 24 iunie 2008,
pronunţată în Dosarul nr. 4.684/117/2005, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia
de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de Vasile Cătinaş şi Elena Cătinaş
într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act
administrativ.
In motivarea excepţiei se
susţine, în esenţă, că textul de lege criticat conduce la crearea unei situaţii
discriminatorii, în sensul că dreptul de exercitare a căilor de atac este
asigurat diferenţiat, în funcţie de corecta sau greşita soluţionare a cauzei de
către instanţa de fond. Se arată că se încalcă dreptul la un proces echitabil,
de vreme ce părţile care se judecă în temeiul aceleiaşi legi sunt discriminate
în exercitarea drepturilor lor procesuale în funcţie de soluţia pronunţată de
instanţa de judecată.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este întemeiată. Precizează că, în ipoteza în care prima
instanţă judecă de două ori în mod greşit, fără să intre pe fondul litigiului,
ci doar ca urmare a admiterii unei excepţii procesuale, instanţa de recurs va
judeca ea însăşi fondul şi va pronunţa o hotărâre care nu va mai fi supusă
niciunei căi de atac, privând astfel părţile din proces de un grad de
jurisdicţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
apărătorului autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate prin art. I pct. 29 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007:
- Art. 20 alin. (3): „(3) In
cazul admiterii recursului, instanţa de recurs, modificând sau casând sentinţa,
va rejudeca litigiul în fond, dacă nu sunt motive de casare cu trimitere. Când
hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul, cauza se
va trimite, o singură dată, la această instanţă."
In opinia autorilor excepţiei, sunt încălcate
dispoziţiile din Legea fundamentală, cuprinse la art. 16 alin. (1) privind
egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi la art. 21
alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi la judecarea cauzelor
într-un termen rezonabil. De asemenea, se invocă prevederile art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
care consacră dreptul la un proces echitabil, şi cele ale art. 14 din aceeaşi
convenţie, privind interzicerea generală a discriminării.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că se critică soluţia legislativă cuprinsă în art. 20 alin. (3) din
Legea nr. 554/2004, întrucât nu respectă principiul dublului grad de
jurisdicţie în ceea ce priveşte judecarea fondului. Autorii excepţiei au în
vedere ipoteza în care instanţa de recurs reţine cauza pentru a judeca pe fond,
după ce a casat de două ori hotărârea primei instanţe, ca urmare a faptului că
în mod greşit aceasta din urmă a soluţionat cauza fără să intre pe fondul
litigiului.
Curtea constată că, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie
1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Plenul Curţii
Constituţionale a statuat, cu valoare de principiu, că accesul la structurile
judecătoreşti şi la mijloacele procedurale, inclusiv la căile de atac, se face
cu respectarea regulilor de competenţă şi procedură de judecată stabilite de
lege. Aceasta este concluzia care se desprinde din prevederile art. 129 din
Constituţie, care stabileşte că părţile interesate şi Ministerul Public pot
exercita căile de atac, în condiţiile legii. Aşadar, principiul dublului grad
de jurisdicţie nu este de ordin constituţional, întrucât Legea fundamentală nu
impune existenţa a două judecăţi de fond la două instanţe de grade diferite, ci
permite, implicit, legiuitorului ca, în funcţie de natura cauzei, să
reglementeze numărul căilor de atac ce pot fi utilizate.
De altfel, dublul grad de jurisdicţie este garantat
numai în materie penală de art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, textul
permiţând însă, chiar şi aici, unele excepţii.
In jurisprudenţa sa, de exemplu în Decizia nr. 73 din 4
iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, Curtea
Constituţională a reţinut că, în sensul practicii Curţii Europene a Drepturilor
Omului, conceptul de proces echitabil nu implică imperios existenţa mai multor
grade de jurisdicţie. Astfel, în hotărârea Delcourt
împotriva Belgiei, 1970, Curtea de la Strasbourg a
statuat că, prin Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, nu se impune nicio obligaţie statelor cu
privire la instituirea unor căi de atac împotriva unor hotărâri judecătoreşti.
Este adevărat însă, că, în măsura în care a instituit o cale de atac, statul
trebuie să asigure, în principiu, toate garanţiile prevăzute pentru judecata în
fond. Or, în cazul casării cu reţinere spre rejudecarea fondului, instanţa de
recurs este obligată să examineze întreaga cauză sub toate aspectele, cu
respectarea tuturor drepturilor procesuale ale părţilor.
Faptul că, în materia contenciosului administrativ,
este permisă o singură casare cu trimitere spre rejudecare în situaţia în care
prin hotărârea casată nu a fost evocat fondul, este justificat de exigenţa
soluţionării cu celeritate a procesului dedus judecăţii. Accesul la un
judecător, caracteristic dreptului la un proces echitabil, este pe deplin
asigurat. Dacă prima instanţă a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea
fondului - situaţie posibilă atunci când, de exemplu, s-a pronunţat în temeiul
unei excepţii procesuale, a omis să soluţioneze o cerere ori s-a pronunţat cu
privire la altceva decât ceea ce i s-a cerut -, instanţa de recurs va casa sau
va modifica în tot ori în parte hotărârea primei instanţe şi i-o va trimite în
vederea rejudecării. Dacă şi împotriva soluţiei pronunţate ca urmare a
rejudecării partea nemulţumită declară recurs, instanţa superioară va reţine
cauza pentru a judeca pe fond, chiar dacă prima instanţă nu a intrat nici de
această dată pe fondul litigiului. In acest caz, instanţa de recurs se va
pronunţa asupra fondului printr-o decizie care, la rândul său, poate fi contestată, potrivit art. 21
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin intermediul căilor
extraordinare de atac prevăzute de Codul de procedură civilă.
Curtea nu poate reţine nici critica referitoare la
încălcarea principiului nediscriminării, întrucât, prin sine însuşi, textul de
lege ce formează obiect al excepţiei de neconstituţionalitate nu instituie
niciun fel de inegalitate între cetăţenii care uzează de norma criticată. Dacă
anumite persoane ajung în situaţii apreciate în mod subiectiv de către acestea
ca defavorabile, ca urmare a modalităţii concrete de aplicare, de către
instanţa care în mod greşit a judecat fără să se pronunţe pe fond, a anumitor
prevederi legale, - altele decât cele supuse controlului de constituţionalitate
-, nu constituie o discriminare în sensul art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din
Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art.
29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, excepţie ridicată de Vasile Cătinaş şi Elena Cătinaş în Dosarul nr.
4.684/117/2005 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu