DECIZIE Nr.
144 din 23 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind
aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si
completarea Codului de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 272 din 27 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Dumitru Alexe în Dosarul nr.
1.093/2005 al Curţii de Apel
Galaţi - Secţia civilă, de Maria Păduraru
în Dosarul nr. 2.681/2005, de Ludovic Varga şi Angela Varga în Dosarul nr. 2.566/2005, de Elena lonescu şi Stela Eugenia Simionescu în Dosarul nr.
859/2005, dosare ale Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia a lll-a civilă şi pentru cauze
cu minori şi familie, de Elena
Frâncu în Dosarul nr. 972/R/2005 al Curţii de Apel Braşov -
Secţia civilă, de Banca Populară Română - Cooperativa de Credit Tulcea, prin lichidator judiciar Societatea
Comercială „Real -
Reorganizare, Administrare, Lichidare" - S.R.L. Bucureşti - Agenţia Tulcea în Dosarul nr. 1.088/C/2005 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilă şi de Maria Paşcalau în Dosarul nr. 7.831/C/2005 al Curţii de Apel Timişoara
- Secţia civilă.
La apelul nominal răspund, personal, Florea Dobrescu şi Irina lonescu, personal şi asistaţi de
avocat Adrian Rusu, Maria Păduraru
şi Elena lonescu, precum şi Eugenia Stela Simionescu, reprezentată de acelaşi avocat.
De asemenea, răspund, reprezentată
de avocat Viorel Sfetcu, Maria Paşcalau şi,
reprezentate de mandatar Gabriel Varga, părţile Ludovic Varga
şi Angela Varga, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura
de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate
în dosarele nr. 1.046D/2005, nr. 1.044D/2005, nr. 763D/2005, nr. 761 D/2005,
nr. 760D/2005, nr. 759D/2005 şi
nr. 740D/2005 au conţinut parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Părţile prezente, precum şi avocaţii şi mandatarul
acestora sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.046D/2005, nr. 1.044D/2005, nr.
763D/2005, nr. 761 D/2005, nr. 760D/2005, nr. 759D/2005 la Dosarul nr.
740D/2005, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, avocatul Adrian Rusu solicită admiterea excepţiei
de neconstituţionalitate.
Astfel, potrivit art. 129 din Constituţie, părţile pot exercita căile de atac în scopul realizării unui control pentru prevenirea apariţiei unei erori judiciare, iar apelul sau
recursul trebuie soluţionat de
o instanţă de grad superior
celei ce a dat hotărârea.
Dispoziţia de lege criticată, deoarece dă posibilitatea ca aceeaşi instanţă care a
pronunţat hotărârea să soluţioneze apelul
sau recursul, încalcă dreptul
la un proces echitabil.
Avocatul Viorel Sfetcu solicită admiterea excepţiei
de neconstituţionalitate.
Mandatarul părţilor Ludovic
Varga şi Angela Varga solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Arată că, permiţând ca aceeaşi
instanţă care a dat hotărârea să judece apelul sau recursul, se încalcă principiul accesului la justiţie.
Părţile prezente personal solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public arată că excepţia de
neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. II din
Legea nr. 219/2005 este neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 1 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.093/2005, Curtea de Apel Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (4) din Legea
nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Dumitru Alexe.
Prin Incheierea din 8 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.566/2005, Incheierea din 29 septembrie 2005,
pronunţată în Dosarul nr. 2.681/2005, şi prin Incheierea din 6 octombrie 2005,
pronunţată în Dosarul nr. 859/2005, Curtea de
Apel Bucureşti -
Secţia a lll-a
civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr.
219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Ludovic Varga, Angela Varga, Maria Păduraru, Elena lonescu şi Eugenia Stela Simionescu.
Prin Incheierea din 2 noiembrie 2005 pronunţată în Dosarul nr. 1.088/C/2005, Curtea de Apel Constanţa -Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea
nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Banca Populară
Română - Cooperativa de Credit
Tulcea, prin lichidator judiciar Societatea Comercială
„Real - Reorganizare, Administrare, Lichidare" -
S.R.L. din Bucureşti - Agenţia Tulcea.
Prin Incheierea din 14 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 7.831/C/2005, Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea
nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Paşcalau.
Prin Incheierea din 28 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 972/R/C/2005, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea
nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Elena Frâncu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de
lege criticate vin în contradicţie cu prevederile art. 126 alin. (1) din Constituţie, deoarece activitatea de stabilire a
competenţelor de atribuţii ale instanţelor judecătoreşti constituie un act de justiţie, care trebuia înfăptuit de către completele de judecată, iar nu printr-o procedură administrativă, aşa cum s-a întâmplat în speţă. De asemenea, se arată că dispoziţiile de
lege criticate vin în contradicţie cu prevederile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece se ajunge la situaţia ca o hotărâre judecătorească pronunţată în apel de către curtea de apel să fie soluţionată în recurs de
către aceeaşi instanţă. In continuare, se arată că textul de lege
criticat contravine şi
prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece scoaterea de pe rol a unei cauze de către Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie trebuia
făcută printr-o încheiere motivată, şi nu pe cale
administrativă.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a lll-a civilă şi
pentru cauze cu minori şi familie, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi
Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă opinează că, „faţă de prevederile art. II alin. (3) din
Legea nr. 219/2005, Curtea de Apel este competentă să soluţioneze recursurile declarate până la data apariţiei acestei legi, împotriva deciziilor pronunţate în apel".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de
sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că, în cadrul competenţelor stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul a considerat că trimiterea dosarelor de la Inalta Curte
de Casaţie şi Justiţie la curţile de
apel nu reprezintă o
activitate jurisdicţională, ci una administrativă, astfel încât a reglementat şi a permis structurilor administrative ale
instanţei supreme să trimită dosarele cauzelor instanţelor competente, stabilite prin noile reglementări legale, fără ca în acest fel
să se încalce dispoziţiile din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei. De asemenea, arată că este vorba despre reglementarea unor situaţii tranzitorii, iar dispoziţia de lege criticată nu contravine dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate, întrucât, chiar dacă apelul şi recursul
sunt judecate de aceeaşi
instanţă, acest lucru se
realizează într-o compunere
diferită a completelor,
neavând semnificaţia unei îngrădiri aduse efectivităţii căilor de atac.
Avocatul Poporului arată că excepţia de
neconstituţionalitate este
neîntemeiată, măsura trimiterii dosarelor pe cale
administrativă, fără a se recurge la măsura
declinării de competenţă, contribuind la urgentarea soluţionării cauzei şi la
evitarea tergiversării judecăţii, realizându-se astfel soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Preşedinţii
celor două
Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului
Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile
art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, dispoziţii care au următorul cuprins:
Art. II: „(1) Procesele în curs de judecată în primă instanţă la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit legii.
(2) Apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi,
sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale.
(3) Recursurile aflate pe rolul Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel.
(4) In cazurile prevăzute la alin. (1) - (3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale
administrativă,
instanţelor
devenite competente să le judece."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorii excepţiei invocă încălcarea
prevederilor constituţionale
ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul român, art. 15 alin. (2) referitoare
la universalitatea legii, art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3)
referitoare la accesul liber la justiţie, art. 124 alin. (1) şi (2) referitoare la înfăptuirea justiţiei,
art. 126 alin. (1) referitoare la instanţele judecătoreşti şi art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006,
publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii,
reţinând că dispoziţiile art. II din Legea nr. 219/2005 nu contravin prevederilor art.
15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 124 alin. (2), art. 126 şi 129 din Constituţie.
Astfel, cu acel prilej instanţa de contencios constituţional a statuat, în esenţă, următoarele:
Reglementarea criticată a fost adoptată de
legiuitor în cadrul competenţei
sale constituţionale, astfel
cum este consacrată prin art.
126 alin. (2) şi art. 129 din
Constituţie şi are menirea să înlăture o gravă disfuncţie în sistemul judiciar, cauzată de supraîncărcarea
Inaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie cu
sarcini privind judecarea unor căi de atac, consecinţa fiind prelungirea duratei proceselor dincolo de limitele
rezonabile cerute de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de tratatele
internaţionale. Aşa fiind, soluţia trimiterii pe cale administrativă a dosarelor s-a impus pentru a se evita pe cât posibil
tergiversarea soluţionării cauzelor.
De asemenea, Curtea a constatat că nu poate fi primită critica privind retroactivitatea legii,
dat fiind că dispoziţiile criticate sunt norme de procedură, de imediată aplicare, cu efecte pentru viitor, şi nu pentru trecut. Chiar dacă prin efectul aplicării imediate a noii reglementări referitoare la competenţa materială, aceeaşi instanţă urmează să soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluţia legislativă
adoptată nu relevă nici un fine de neconstituţionalitate. Astfel, dincolo de faptul că ne aflăm în prezenţa unei
reglementări cu caracter
tranzitoriu, soluţionarea aparţine unor complete cu o compunere diferită, iar părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea
acestuia într-un termen rezonabil. Mai mult, noua soluţie legislativă nu
instituie nici o discriminare şi, ca atare, nu contravine nici principiului egalităţii de tratament între subiectele de
drept.
In sfârşit, Curtea a constatat că nu poate fi primită nici critica privind încălcarea principiului controlului judiciar ierarhic, întrucât Constituţia nu consacră un asemenea principiu, ci, potrivit art. 129, numai folosirea căilor de atac prevăzute de lege. Având în vedere şi prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2), Curtea reţine că legiuitorul
are competenţa de a stabili atât
căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, cât şi procedura de exercitare a acestora.
Astfel, atunci când calea de atac implică un control judiciar, ca în cazul recursului, nimic nu împiedică efectuarea acestui control de către alţi judecători de la
instanţa care a pronunţat hotărârea atacată.
Curtea constată că soluţia adoptată şi argumentele ce
au stat la baza acesteia se menţin şi în cauza de
faţă, întrucât nu au
intervenit elemente noi de natură să determine
reconsiderarea jurisprudenţei
în materie a Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147
alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. II din
Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Dumitru Alexe în Dosarul nr. 1.093/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia civilă, de Maria Păduraru în Dosarul nr. 2.681/2005, de Ludovic Varga şi Angela Varga în Dosarul nr. 2.566/2005,
de Elena lonescu şi Stela
Eugenia Simionescu în Dosarul nr. 859/2005 ale Curţii de Apel Bucureşti
- Secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, de Elena Frâncu în Dosarul nr. 972/R/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă, de Banca Populară Română - Cooperativa de Credit Tulcea, prin lichidator judiciar Societatea
Comercială „Real -
Reorganizare, Administrare, Lichidare" - S.R.L. Bucureşti - Agenţia Tulcea în Dosarul nr. 1.088/C/2005 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilă şi de Maria Paşcalău în Dosarul
nr. 7.831/C/2005 al Curţii de
Apel Timişoara - Secţia civilă.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 februarie 2006.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu