DECIZIE Nr.
142 din 25 februarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 166 din 15 martie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr.
85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Niscon" - S.R.L. Caracal în Dosarul nr.
1.292/104/2009 al Tribunalului Olt - Secţia comercială şi de
contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în
Dosarul nr. 6.409D/2009, având ca obiect o excepţie de
neconstituţionalitate identică cu cea ridicată în Dosarul nr.
5.775D/2009.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul
excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus
menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr.
6.409D/2009 la Dosarul nr. 5.775D/2009.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
măsura conexării.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 6.409D/2009 la Dosarul
nr. 5.775D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care solicită respingerea.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 29 iunie 2009 şi 2 iulie
2009, pronunţate în dosarele nr. 1.292/104/2009 şi nr. 899/115/2009, Tribunalul
Olt - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi
Tribunalul Caraş-Severin - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Niscon" - S.R.L. Caracal şi Societatea Comercială „Reidom"
- S.R.L. Reşiţa în cauze având ca obiect cereri ale creditorilor
pentru deschiderea procedurii insolvenţei.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale,
deoarece creează posibilitatea folosirii procedurii speciale a
insolvenţei în mod arbitrar la simpla solicitare a creditorului în
condiţiile în care contestaţia debitorului ar fi respinsă fie pe
fond, fie ca tardiv introdusă. Se mai arată că judecătorul
cauzei nu poate respinge cererea creditorului decât în situaţia în care
admite contestaţia debitorului, ceea ce restrânge şi, practic,
condiţionează posibilitatea instanţei de judecată de a afla
adevărul cu privire la posibilităţile financiare ale debitorului
şi de a administra probe în dovedirea stării de insolvenţă.
In fine, se mai susţine că termenul de 10
zile fixat prin lege, fiind un termen de decădere, acesta nu se poate
„prelungi" până ce debitorul îşi va angaja un
apărător, ceea ce încalcă dreptul constituţional la
apărare.
Tribunalul Olt - Secţia comercială şi
de contencios administrativ şi Tribunalul Caraş-Severin - Secţia
comercială şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta
excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul cuprins:
„(2) In termen de 10 zile de la primirea copiei
[cererii creditorului de deschidere a procedurii -
sn.], debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască
existenţa stării de insolvenţă. Dacă debitorul
contestă starea de insolvenţă, iar contestaţia sa este
ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite
reorganizarea judiciară".
Autorii excepţiei susţin că
dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile
constituţionale ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 124
privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 alin. (1) privind
instanţele judecătoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
ridicată, Curtea constată următoarele:
In jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că,
potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul se bucură de
atributul exclusiv de a stabili normele privind procedura de judecată,
putând institui prevederi speciale în vederea reglementării unor
situaţii deosebite. O situaţie deosebită o reprezintă
şi starea de insolvenţă cauzată de culpa debitorului
constând în neplata unei creanţe certe, lichide şi exigibile, având
un anumit cuantum, într-un termen de 30 de zile şi care, sub imperiul
celerităţii specifice soluţionării raporturilor comerciale,
a impus adoptarea unei proceduri speciale ce are drept scop protejarea
patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în care a
fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind în acelaşi
timp valorificarea cu eficienţă sporită a activelor debitorului,
în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanţelor
creditorilor.
Raportat la excepţia de faţă, Curtea
reţine că nu orice cerere de deschidere a procedurii insolvenţei
promovată de un creditor va avea finalitatea dorită de către
acesta. Astfel, art. 31 alin. (1) din lege stabileşte restrictiv faptul
că numai creditorii îndreptăţiţi pot solicita deschiderea
procedurii împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă.
Or, în înţelesul legii, creditor
îndreptăţit este cel a cărui creanţă împotriva
patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă
de mai mult de 30 de zile, iar prezumţia de insolvenţă intervine
atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a
plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori sau
atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la
scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti
disponibile la data scadenţei (a se vedea în acest sens art. 3 din lege).
Prin urmare, chiar şi fără înregistrarea
contestaţiei debitorului, judecătorul-sindic trebuie să verifice
dacă aceste condiţii prevăzute de lege sunt respectate de
cererea creditorului. Faptul că legiuitorul a pus la îndemâna debitorului
un mijloc de apărare denumit contestaţie semnifică grija
acestuia pentru a asigura contradictorialitatea procedurii, respectiv
garantarea unui rol activ al debitorului în procedura respectivă. Prin
urmare, se reţine că nu creditorul este cel care exercită rolul
instanţei de judecată în această procedură, din moment ce
procedura a fost deschisă printr-o hotărâre a instanţei de
judecată după ce a avut loc o evaluare a cererii creditorului.
O altă chestiune antamată de autorii
excepţiei vizează efectele respingerii contestaţiei debitorului,
şi anume deschiderea procedurii insolvenţei, respectiv faptul că
acesta nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară. Curtea
constată că printr-o asemenea reglementare nu se încalcă
prevederile constituţionale invocate, întrucât este opţiunea
legiuitorului de a prevedea diverse proceduri şi consecinţele
exercitării acestora. De altfel, dacă nu ar fi contestat cererea
creditorului, automat se deschidea procedura generală împotriva
debitorului, cu parcurgerea deci şi a fazei reorganizării judiciare.
O atare dispoziţie legală este o expresie a art. 126 alin. (2) din
Constituţie, ce nu este de natură a încălca prevederile art. 124
sau art. 126 alin. (1) din Constituţie.
In fine, raportat la critica de
neconstituţionalitate ce vizează termenul de 10 zile în care
debitorul trebuie să conteste cererea creditorului de a cere deschiderea
procedurii, Curtea constată că acesta este un termen de decădere
scurt, stabilit de legiuitor în considerarea faptului că procedura
insolvenţei trebuie să se desfăşoare cu celeritate. Mai
mult, este o prevedere legală care atrage atenţia părţilor
asupra gradului de diligentă ridicat pe care trebuie să îl manifeste
atunci când se pune problema începerii procedurii. Celelalte chestiuni invocate
în raport cu această problemă privesc interpretarea şi aplicarea
legii, aspect ce nu intră în sfera de competenţă a Curţii
Constituţionale. In consecinţă, nu se poate reţine
încălcarea art. 24 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr.
85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Niscon" - S.R.L. Caracal şi Societatea
Comercială „Reidom" - S.R.L. Reşiţa în dosarele nr.
1.292/104/2009 şi nr. 899/115/2009 ale Tribunalului Olt - Secţia
comercială şi de contencios administrativ şi Tribunalului
Caraş-Severin - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 25 februarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Benke Karoly