Decizia Nr.142 din 08.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tomis Team“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 25.123/212/2008 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă.La apelul nominal se prezintă pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate domnul avocat Doru Postelnicu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, constatându-se lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia.Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 19 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 25.123/212/2008, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială „Tomis Team“ - S.R.L. din Bucureşti într-un dosar având ca obiect obligaţia de a face.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât, pe de o parte, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 permite oprirea şi desfiinţarea lucrărilor de construire fără niciun control al instanţei de judecată şi exclude posibilitatea instanţei de a analiza şi cenzura raporturile juridice dintre părţi în substanţa lor şi de a stabili în mod concret dacă şi în ce condiţii se impune sistarea unor lucrări de construire şi desfiinţarea lucrărilor executate în condiţiile existenţei unei autorizaţii de construire valabile, iar pe de altă parte, art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 permite suspendarea sancţiunii principale pe durata judecării plângerii împotriva sancţiunii contravenţionale, dar menţin sancţiunea complementară a sistării lucrărilor de construire.Judecătoria Constanţa - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată întrucât dispoziţiile legale criticate nu conduc la micşorarea patrimoniului persoanei, iar dreptul de a dispune oprirea executării lucrărilor serveşte unei cauze de interes public, fiind în strânsă legătură cu sistematizarea teritoriului, iar această măsură vizează chiar interesul persoanei de a nu continua lucrările de construcţii a căror legalitate este contestată. În legătură cu încălcarea libertăţii economice, instanţa consideră că aceasta nu este un drept absolut, ci un drept care comportă limitări rezultate din obligaţia de a respecta legislaţia privitoare la disciplina în construcţii şi care priveşte asigurarea ordinii publice.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 28 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, texte de lege care au următorul cuprins:– Art. 28 alin. (1): „Odată cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.“; – Art. 35 alin. (2): „Împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Plângerea suspendă executarea sancţiunii amenzii, dar nu suspendă măsura de oprire a executării lucrărilor, dispusă odată cu aplicarea sancţiunii contravenţionale, în condiţiile art. 28 alin. (1) şi ale art. 29 alin. (2).“După sesizarea Curţii Constituţionale, prin Legea nr. 261/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 214/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 493 din 16 iulie 2009, dispoziţiile art. 35 alin. (2) au fost modificate, ele având următorul cuprins: „Împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Plângerea suspendă executarea sancţiunii amenzii, dar nu suspendă măsura de oprire a executării lucrărilor, dispusă odată cu aplicarea sancţiunii contravenţionale în condiţiile art. 28 alin. (1) şi ale art. 29 alin. (2). De asemenea, plângerea nu suspendă măsura desfiinţării în condiţiile art. 33 alin. (1) a lucrărilor de construcţii executate fără autorizaţie pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, municipiilor, oraşelor sau comunelor ori a construcţiilor, lucrărilor şi amenajărilor cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, municipiilor, oraşelor ori comunelor al căror termen prevăzut prin autorizaţie este expirat, dispusă în condiţiile art. 28 alin. (1).“ De asemenea, Curtea constată că, deşi dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii au fost modificate prin Legea nr. 261/2009, soluţia legislativă iniţială a fost preluată în noua reglementare şi, în aceste condiţii, Curtea urmează a se pronunţa asupra noilor dispoziţii, cu modificările aduse prin Legea nr. 261/2009. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (2) privind dreptul la proprietate privată şi art. 45 referitoare la libertatea economică. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 1.174 din 17 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 5 noiembrie 2009, Curtea a constatat că dreptul de proprietate, invocat ca fiind încălcat, nu poate fi protejat decât în condiţiile respectării legii. Or, măsura opririi executării lucrărilor este prevăzută de lege ca fiind complementară amenzii contravenţionale, aplicate ca urmare a constatării săvârşirii unor contravenţii în privinţa regimului lucrărilor de construcţii sau a nerespectării prevederilor din autorizaţia de construire. În acest sens, Curtea s-a pronunţat, de exemplu, şi prin Decizia nr. 159 din 28 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 martie 2006, prin care a arătat că, „în ceea ce priveşte edificarea de construcţii, nu se poate susţine că prin desfiinţarea unei construcţii nelegal executate s-ar încălca dreptul de proprietate, întrucât demolarea, dispusă de o instanţă judecătorească la finalul unui proces în care s-au putut formula apărări şi administra probe, este consecinţa nerespectării de către constructor a prevederilor imperative ale legii privitoare la autorizările necesare edificării imobilului respectiv“. Este de remarcat, totodată, că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor poate fi atacat în faţa instanţei de judecată competente, iar cererea de suspendare a măsurii de oprire a lucrărilor poate fi formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale. În ceea ce priveşte art. 45 din Constituţie, referitor la libertatea economică, Curtea a constatat că aceste norme nu au incidenţă în cauză. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia pronunţată prin deciziile menţionate, cât şi considerentele acestora sunt valabile şi în prezenta cauză. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tomis Team“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 25.123/212/2008 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Fabian Niculae