Decizia Nr.1417 din 20.10.2011

Cu participarea, în şedinţa publică din 4 octombrie 2011, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia Familială Sabău Nicoleta „SAN“ în Dosarul nr. 3.236/108/2009 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.920D/2010.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 4 octombrie 2011, când, în temeiul art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 20 octombrie 2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 11 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.236/108/2009, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, ca urmare a admiterii recursului declarat împotriva Încheierii din data de 30 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ în Dosarul nr. 3.236/108/2009, strămutat de la Tribunalul Arad.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate limitează nejustificat accesul la justiţie prin simpla referire pe care o face articolul invocat doar la procedura de citare. S-ar impune ca, în acord cu dispoziţiile art. 24 din Constituţie, şi partea care nu a fost asistată de avocat să beneficieze de aceeaşi modalitate de „reparare“. Dacă partea nu a putut fi asistată de un avocat în mod justificat şi instanţa de judecată a ignorat acest drept, justiţiabilul ar trebui să beneficieze de accesul liber la justiţie printr-o cale extraordinară de atac, fiind, în acelaşi timp, instituită o discriminare între cele două categorii de justiţiabili. Astfel, autoarea consideră că prevederile criticate sunt neconstituţionale mai ales prin omisiune, sens în care s-ar impune ca şi partea care nu a fost asistată de avocat să beneficieze de aceeaşi modalitate de apărare, prevedere ce ar trebui prevăzută expres şi nu doar dedusă.Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale cuprinse în art. 16, 21 şi 24, legiuitorul având libertatea din punct de vedere constituţional să stabilească reguli speciale pentru diferitele căi de atac.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţii prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii.“În susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor criticate, autoarea invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 24 privind dreptul la apărare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:1. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate reiese că prevederile criticate sunt neconstituţionale prin omisiune, deoarece ar fi necesar ca şi partea care nu a fost asistată de avocat în mod justificat, iar instanţa a ignorat acest drept, să beneficieze de aceeaşi modalitate de apărare, prevedere ce ar trebui prevăzută expres, şi nu doar dedusă. Prin urmare, Curtea constată că autoarea excepţiei solicită completarea textului în sensul adăugării unor noi motive de atacare a hotărârilor irevocabile pe calea contestaţiei în anulare.În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulată, are ca finalitate modificarea şi completarea dispoziţiilor supuse controlului de constituţionalitate. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituţionalitate. De asemenea, potrivit prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării“, astfel încât instanţa de control constituţional nu se poate substitui acestuia pentru adăugarea unor noi prevederi celor deja instituite. Dacă ar proceda la modificarea sau completarea textelor de lege criticate, Curtea şi-ar depăşi competenţa stabilită de Constituţie şi de Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, astfel că, în prezenta cauză, critica de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.2. Distinct de cele arătate, Curtea observă că asupra prevederilor art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă s-a mai pronunţat, spre exemplu prin Decizia nr. 1.452 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 16 decembrie 2009. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că prevederile art. 317 din Codul de procedură civilă nu au în vedere hotărârile judecătoreşti susceptibile de a fi atacate prin căile ordinare de atac, care oferă părţilor cadrul procesual adecvat în care să îşi poată exercita, cu diligenţă, drepturile procesuale de pe poziţii de egalitate, ci se referă la hotărârile irevocabile, împotriva cărora mai pot fi exercitate doar căile extraordinare de atac, aşa cum este cazul contestaţiei în anulare.Legiuitorul a prevăzut cazurile în care poate fi atacată o hotărâre irevocabilă pe calea contestaţiei în anulare, tocmai pentru a garanta echitatea actului de justiţie şi pentru a-l pune pe justiţiabilul care nu a putut invoca, din motive, desigur, neimputabile lui, nelegalitatea citării într-o situaţie egală cu cel care a invocat aceste motive în apel sau în recurs, cu intenţia de a crea un tratament juridic egal între aceştia.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia Familială Sabău Nicoleta „SAN“ în Dosarul nr. 3.236/108/2009 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 octombrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu