DECIZIE Nr.
1403 din 16 decembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 600 alin. 1 teza a treia din Codul
de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 92 din 16 februarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 600 alin. 1 teza a treia din Codul
de procedură civilă, excepţie ridicată de Paulina Bivolaru şi Remus Virgil
Bivolaru în Dosarul nr. 6.380/299/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
IV-a civilă.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din data 9 ianuarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 6.380/299/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 600 alin. 1 teza a treia din Codul
de procedură civilă, excepţie ridicată de Paulina Bivolaru şi Remus Virgil
Bivolaru.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că reglementarea termenului de 5 zile în care poate
fi formulat recursul împotriva încheierii prin care instanţa se pronunţă asupra
cererii de sechestru judiciar, sub aspectul momentului de la care începe să
curgă, respectiv de la data pronunţării încheierii, iar nu de la comunicarea
acesteia, este neconstituţională, întrucât încalcă dreptul persoanei la un
proces echitabil.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată, reglementarea unui termen
pentru declararea căii de atac, în sensul curgerii sale de la momentul
pronunţării hotărârii, nu poate reprezenta o încălcare a dreptului de acces la
justiţie şi nici o restrângere a dreptului la un proces echitabil.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii
prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 600 alin. 1 teza a treia din Codul de procedură
civilă: „Cererea de sechestru judiciar se judecă de urgenţă, cu citarea
părţilor. In caz de admitere, instanţa va putea să oblige pe reclamant la darea
unei cauţiuni, iar în cazul bunurilor imobile se va
proceda potrivit art. 593 alin. 3. Incheierea este
supusă numai recursului, în termen de 5 zile de la pronunţare. Dispoziţiile art. 592 alin. 3 se aplică în mod corespunzător."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 21 alin. (3), care consacră dreptul la un proces echitabil, precum şi
dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că sechestrul judiciar are ca finalitate prevenirea eventualelor
manopere dolosive ale debitorului rău-platnic, tinzând la crearea sau
amplificarea insolvabilităţii sale, de natură a-l pune în imposibilitate pe
creditorul de facto de
a-şi valorifica silit dreptul său de creanţă, în temeiul unui titlu executoriu
a cărui dobândire este previzibilă, dacă nu chiar iminentă.
Potrivit art. 600 din Codul de
procedură civilă, cererea de sechestru judiciar se judecă, în mod obligatoriu,
cu citarea părţilor, această procedură având deci caracter contencios. Cu acest
prilej părţile pot învedera instanţei împrejurările care să justifice sau nu
luarea unei asemenea măsuri, beneficiind de toate garanţiile procesuale
prevăzute de lege, inclusiv de posibilitatea de a ataca, într-un anumit termen,
cu recurs hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra acestei măsuri
asigurătorii.
In această materie, ca de altfel oriunde legiuitorul a
condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în anumite condiţii sau
termene, nu s-a procedat în acest fel cu intenţia de a restrânge accesul liber
la justiţie, de care, în mod evident, cel interesat a beneficiat în cadrul
termenului legal instituit, ci, exclusiv, pentru a instaura un climat de
ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut
de art. 21, prevenind astfel abuzurile şi asigurând protecţia drepturilor şi
intereselor legitime ale celorlalte părţi. De altfel, Curtea a statuat în mod
constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a
fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept -
subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie
o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a
preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în
egală măsură ocrotite.
Departe de a îngrădi drepturi consacrate
constituţional, reglementarea prevăzută de art. 600 alin. 1 teza a treia din Codul de procedură civilă constituie o
garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind
judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul
înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde la
tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces.
De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi
procedura de judecată sunt
prevăzute numai prin lege", precum şi art.
129, care prevede că, „Impotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile
interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile
legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii
competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a
căilor de atac. Prin urmare, termenele procedurale instituite de textul de lege
criticat reprezintă expresia aplicării dispoziţiilor constituţionale invocate
mai sus.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin .(4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 600 alin. 1 teza a treia din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Paulina Bivolaru şi Remus Virgil Bivolaru în Dosarul nr. 6.380/299/2007 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu