DECIZIE   Nr. 140 din 10 martie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania

ACT EMIS DE:                CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 406 din 13 mai 2005

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Florentina Balta        - procuror
    Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, exceptie ridicata de Zhang Xinyuan in Dosarul nr. 3.364/2004 al Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 1 martie 2005 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea a amanat pronuntarea la 8 martie 2005, in vederea depunerii de concluzii scrise de catre autorul exceptiei. Pe data de 8 martie 2005, Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amanarea pronuntarii la 10 martie 2005.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 27 iulie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 3.364/2004, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania. Exceptia a fost ridicata de catre Zhang Xinyuan cu prilejul solutionarii unei plangeri impotriva Hotararii nr. 316.078/h/MR din 10 martie 2004 a Oficiului National pentru Refugiati.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine, in esenta, ca prevederile art. 20 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 aduc atingere, sub aspectul nerespectarii cerintei termenului rezonabil, dispozitiilor art. 21 alin. (3) din Constitutie, precum si dispozitiilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care consacra dreptul la un proces echitabil. In acest sens, arata ca termenul de 10 zile, in care instanta trebuie sa solutioneze plangerea impotriva hotararii privind acordarea statutului de refugiat, este un termen prea scurt, atat in raport cu obiectul cauzei "care obliga la o investigare minutioasa, vizand relevarea si analizarea tuturor circumstantelor si motivelor care l-au determinat pe reclamant sa refuze protectia tarii de origine si sa solicite protectia Romaniei", cat si cu dificultatea administrarii probatoriului. Consecinta este aceea ca, in imposibilitate de a parcurge toate etapele cercetarii judecatoresti, atat magistratul, cat si partile se vad obligati fie sa renunte la unele etape, precum administrarea probelor, fie sa le parcurga in mare viteza, realizandu-se astfel "un proces pur formal" in care reclamantul este prejudiciat. In conceptia autorului exceptiei, dreptul la un proces echitabil impune "posibilitatea efectiva si reala de exercitare a dreptului la justitie si de participare directa la propriul proces, cu respectarea tuturor drepturilor procesuale, inclusiv a dreptului de aparare si la administrarea intregului probatoriu necesar dovedirii temeiurilor cauzei sale [...]", iar exigentele impuse de legiuitor trebuie sa fie indeajuns de rezonabile incat sa nu antreneze insasi existenta dreptului. Aceasta interpretare a cerintei termenului rezonabil si-o intemeiaza pe solutia pronuntata in cauza Airey contra Irlandei (1979), in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca "un obstacol de fapt poate sa incalce prevederile Conventiei in aceeasi masura ca un obstacol juridic". In sfarsit, in sprijinul celor aratate, aminteste si faptul ca, potrivit dispozitiilor art. 20 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, hotararea instantei de fond este definitiva si irevocabila. De asemenea, arata ca, in cauza, sunt implicate si interesele copilului minor al reclamantei, nascut in Romania in 2003, ca urmare a unei legaturi extramaritale, ceea ce incalca prevederile Regulamentului planificarii familiale din China, implicand consecinte grave atat asupra mamei, autor al exceptiei, cat si asupra copilului, caruia nu i se poate inregistra nasterea si nici emite actele de identitate.
    Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, tinand seama de jurisprudenta Curtii Constitutionale in care s-a statuat ca prevederile legale criticate nu contravin cerintei solutionarii cauzelor intr-un termen rezonabil si nici principiului infaptuirii justitiei in numele legii, al independentei judecatorilor si al supunerii lor numai legii, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata. In legatura cu dispozitiile art. 20 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, arata ca "textul legal da petentului posibilitatea de a formula plangere in fata instantelor judecatoresti cu privire la hotararea pronuntata de Oficiul National pentru Refugiati si de a beneficia pe tot parcursul acestei proceduri de toate garantiile necesare asigurarii unui proces echitabil". In acest sens, invoca si faptul ca dispozitiile art. 6 paragraful 1 si art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu prevad dreptul la un dublu grad de jurisdictie decat in materie penala. In sfarsit, mentioneaza jurisprudenta Curtii Constitutionale in care s-a statuat ca, potrivit dispozitiilor constitutionale, competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt stabilite prin lege, iar partile interesate si Ministerul Public trebuie sa se supuna acesteia in exercitarea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate. Astfel, referindu-se la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 in raport cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie, arata ca legislatia romana referitoare la acordarea statutului de refugiat confera celui ce solicita acest statut toate garantiile prevazute de actele internationale care reglementeaza acest domeniu. In acest sens, mentioneaza Conventia de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiatilor, act ce nu indica o procedura de urmat in vederea stabilirii statutului de refugiat, lasand statelor competenta de a stabili cadrul procedural cel mai adecvat si mai adaptat sistemului administrativ si jurisdictional intern. Prevederi asemanatoare se regasesc si in "Manualul privind procedurile si criteriile de determinare a statutului de refugiat", elaborat de Inaltul Comisariat pentru Refugiati, care obliga statele sa acorde solicitantilor un minimum de garantii, si anume posibilitatea formularii unei plangeri impotriva actului prin care se refuza acordarea statutului de refugiat, precum si posibilitatea de a ramane pe teritoriul statului caruia ii solicita acordarea statutului de refugiat, pe durata solutionarii acestei plangeri. De asemenea, potrivit art. 21 din Directiva 2003/9/CE privind normele minimale de examinare a cererilor de acordare a statutului de refugiat, statele membre ale Uniunii Europene trebuie sa prevada posibilitatea ca deciziile negative sa fie contestate, conform procedurilor prevazute de dreptul national, trebuind totusi, in ultima instanta, ca decizia sa faca obiectul unui control judiciar. De asemenea, Guvernul observa ca nici unul dintre aceste acte internationale nu interzice statelor-parti sa stabileasca norme procedurale in materia examinarii cererilor de acordare a statutului de refugiat, care sa prevada anumite termene de solutionare. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate raportata la prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, retine ca, in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, conceptul de "termen rezonabil" presupune ca procedura in fata instantelor sa nu prezinte intarzieri, tergiversari pentru care autoritatile statale sa fie responsabile. In acest sens, aminteste cazurile Bottazzi contra Italiei (1999), Kudla contra Poloniei (2000), Yagtzilar si altii contra Greciei (2001) si Rouard contra Belgiei (2004). Asa fiind, apreciaza ca textul de lege criticat nu poate fi interpretat decat ca o expresie a vointei legiuitorului de a raspunde acestor exigente. In fine, referindu-se la dispozitiile constitutionale care consacra dreptul la un proces echitabil, apreciaza ca termenul de 10 de zile in care urmeaza sa fie solutionata plangerea are caracter de recomandare, neexistand nici un impediment ca partile sa solicite si sa obtina administrarea unui amplu probatoriu si desfasurarea unei cercetari judecatoresti minutioase. Cat priveste cerinta ca procedura judiciara avand ca obiect examinarea plangerii impotriva deciziei organului administrativ prin care s-a respins cererea de acordare a statutului de refugiat sa fie efectiva, precizeaza ca, in jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului se limiteaza la a obliga statele-parti sa confere acestei proceduri judiciare un caracter suspensiv de executare a deciziei negative a organului administrativ, asa cum reiese din cauza Conka contra Belgiei (2002).
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de constitutionalitate nu este intemeiata. In acest sens, arata ca textul de lege criticat nu opreste partile interesate de a apela la instantele judecatoresti, de a fi aparate si de a se prevala de toate garantiile procesuale care conditioneaza, intr-o societate democratica, desfasurarea unui proces echitabil. Din contra, apreciaza ca instituirea unor termene mai scurte da expresie preocuparii legiuitorului de a asigura solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutia Romaniei, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 20 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii potrivit carora: "Instanta solutioneaza plangerea in termen de 10 zile si pronunta o hotarare motivata, prin care:
    a) respinge plangerea pentru cel putin unul dintre motivele prevazute la art. 18 alin. (1);
    b) admite plangerea si dispune ca structura competenta a Oficiului National pentru Refugiati care a emis hotararea sa analizeze cererea in procedura ordinara."
    In sustinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorul exceptiei invoca incalcarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora "Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil".
    De asemenea, critica de neconstitutionalitate este raportata si la prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care prevad ca "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. [...]".
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, ulterior sesizarii sale, Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, textul de lege criticat fiind preluat, fara modificari, in cuprinsul art. 21 alin. (4).
    In aceste conditii, Curtea Constitutionala urmeaza sa se pronunte asupra acestui articol de lege.
    Prevederile legale ce fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale invocate si in prezenta cauza, Curtea pronuntandu-se prin Decizia nr. 389 din 30 septembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.077 din 19 noiembrie 2004, in sensul respingerii criticilor de neconstitutionalitate ca neintemeiate. Cu acel prilej Curtea a statuat ca stabilirea termenului de 10 zile pentru solutionarea plangerii "nu este de natura sa impieteze asupra independentei judecatorilor si nu reprezinta un impediment in deplina exercitare a drepturilor de care pot beneficia strainii care urmeaza procedura de acordare a unei forme de protectie din partea statului roman".
    Alaturi de aceste argumente Curtea retine si faptul ca termenul instituit de art. 21 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 este un termen relativ sub aspectul sanctiunilor pe care le implica nerespectarea sa. Asa fiind, in cazul depasirii sale, validitatea actelor de procedura nu este afectata, ci, eventual, pot fi sanctionate doar persoanele care au tergiversat nejustificat indeplinirea acestor acte. In consecinta, acest termen este conceput sa vina in sprijinul persoanelor care solicita acordarea statutului de refugiat si ale caror cauze comporta o urgenta evidenta, prin asigurarea unui proces rapid.
    De asemenea, Curtea constata ca textul de lege criticat se circumscrie conditiei termenului rezonabil, asa cum apare acesta in interpretarea Curtii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, observa ca in nici una dintre cauzele supuse judecatii Curtii de la Strasbourg aceasta cerinta nu a fost interpretata in sensul obligatiei statelor si a autoritatilor de a asigura un proces mai lung. Din contra, solutia constanta a fost aceea ca "justitia nu trebuie realizata cu intarzieri de natura sa-i compromita eficacitatea si credibilitatea", sens in care pot fi amintite hotararile pronuntate in cauzele Moreira de Azevedo contra Portugaliei (1990) si H. contra Frantei (1989).
    In sfarsit, faptul ca instanta de judecata a inteles sa renunte la unele etape, precum administrarea probelor, fie sa le parcurga in mare viteza, realizand astfel "un proces pur formal", asa cum sustine autorul exceptiei, reprezinta o chestiune de aplicare a legii ce nu intra in competenta Curtii Constitutionale.
    De asemenea, instanta de contencios constitutional nu se poate pronunta decat cu privire la constitutionalitatea prevederilor legale supuse controlului, astfel incat imprejurarile de fapt ale cauzei, precum cea privind interesele copilului minor al autorului exceptiei, nu pot fi retinute in solutionarea exceptiei.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, exceptie ridicata de Zhang Xinyuan in Dosarul nr. 3.364/2004 al Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 10 martie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Patricia Marilena Ionea