DECIZIE Nr.
1394 din 16 decembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind
taxele judiciare de timbru
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 82 din 11 februarie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind
taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială Vidu -
S.R.L, din Timişoara în Dosarul nr. 9.049/30/2007 al Curţii de Apel Timişoara -
Secţia comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura
de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 28 august 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 9.049/30/2007, Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercială a
sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare
de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială Vidu - S.R.L, din
Timişoara.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 146/1997
creează discriminări, sub aspectul regimului juridic al plăţii taxelor de
timbru, între persoanele de drept privat şi autorităţile statului, atunci când
obiectul litigiilor deduse judecăţii îl constituie drepturi şi obligaţii legate
de bunuri aflate în proprietatea privată a acestor autorităţi. Or, în condiţiile
în care prevederile art. 44 alin.
(2) din Constituţie garantează şi ocrotesc în mod egal proprietatea privată,
indiferent de titular, tratamentul juridic diferit reglementat prin legea
taxelor de timbru nesocoteşte dreptul de proprietate privată al persoanei de
drept privat, atunci când instituie în sarcina sa obligaţia de a plăti taxa
judiciară de timbru, în vreme ce autoritatea statului este scutită.
Curtea de Apel Timişoara
- Secţia comercială apreciază excepţia de
neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare
de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu
modificările şi completările ulterioare, texte de lege care au următorul
conţinut: „Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile şi acţiunile,
inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor,
Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţională, Curtea de
Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi de
Ministerul Finanţelor, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele
formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuală a
acestora, când au ca obiect venituri publice."
In opinia autorului excepţiei
de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale
cuprinse în art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea proprietăţii private în
mod egal, indiferent de titular.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
de lege criticate prin numeroase decizii, de exemplu Decizia nr. 846 din 28
noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2007. Cu acel
prilej, Curtea a arătat că „scutirea autorităţilor publice vizate de textele
criticate de taxele judiciare de timbru este justificată, în mod obiectiv şi
raţional, de faptul că autorităţile respective - creditori bugetari - sunt
finanţate de la bugetul de stat pentru a putea funcţiona, iar taxele respective
se fac venit tot la bugetul de stat, astfel că ar fi absurd ca autorităţile în
cauză să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine
aceluiaşi buget". Curtea a statuat că principiul egalităţii prevăzut de
Constituţie pentru cetăţeni nu poate ca, prin extensie, să primească
semnificaţia unei egalităţi între cetăţeni şi autorităţile publice. Aşa cum
rezultă din dispoziţiile constituţionale ale art. 16, cetăţenii se bucură de
drepturile prevăzute în Constituţie şi în legi, fiind egali în faţa acestora şi
a autorităţilor publice, în timp ce autorităţile publice exercită atribuţiile
ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenţei lor, în realizarea
funcţiilor pentru care sunt create.
Aşa fiind, instituirea unor excepţii de la regula
generală a plăţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de la plata taxei) nu
constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Constituţie, care
consacră aplicabilitatea principiului egalităţii în materia garanţiei
constituţionale a dreptului de proprietate privată. Plata unor taxe sau
impozite reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor, prevăzută în
art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală, în conformitate cu care aceştia au
obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. Or,
potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, impozitele, taxele şi orice alte
venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se
stabilesc numai prin lege, fiind aşadar la latitudinea legiuitorului să
stabilească scutiri de taxe sau impozite având în vedere situaţii diferite,
fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalităţii în drepturi
şi, indirect, dreptului de proprietate privată.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele
acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială Vidu - S.R.L, din Timişoara
în Dosarul nr. 9.049/30/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu